poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2614 .



Construct cu linie și cu de ce ai plecat pe străzi umede
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lemuria ]

2006-01-14  |     | 



Au trecut două zile și trei solzi de atunci.

Era dimineața în care orbisem de vederea fetițelor monahale prin piață, goale, și m-am închis autist în camera mea curată, circulară, ca orice cameră de bloc. Am luat creta și-am omorât întâi poetul pe care eram atât de invidioasă - nici n-a zâmbit, nici faun. Iar mie mi-a făcut plăcere din ură și-am băut o cafea. Ele, fericite de distrugerea cuvântului nou s-au apropiat mai mult una de alta cu priviri gingașe, de moarte.
Apoi am început să desenez linia. Mi-am ales punctul de plecare pe unul din sânii mei (pentru a mia oară capul nu conta și se voia înapoi), între un mare somn și o celulă stelară. Am traversat cu ea linia corpului pusilanim și încet străveziu, am înnodat-o după călcâi ca pe un semn creștin, și-am plecat cu dânsa mai departe. Ele, în extazul lucrurilor se strânsesseră fără a mai lăsa spații de aer între.
Linia strângea cana cu ness, două creioane și un ghem de care tu ai râs în noaptea aceea, a trecut printre ceasul cu pendulă îndrăgostit la roaderea covorului de molii, și-o clipă a alunecat pe sub dulap, peste patul neliniștit de întâmplare, și-a adunat spre mine baia. Acolo, în cadă, plutea un paradis cu păduri, fără case, cu trei stele denumite de noi într-o după-amiază de angora. Ele surâdeau de durerea de a se contracta prin unirea brațelor firave, priveau la tot ca de pe fereastra unui stabiliment.
Am adunat cu lina mea sufrageria în care discutau despre cum sunt ele meteodependente trei mătuși, am înconjurat televizorul, ziarele, biblioteca, fotoliile înalte, masa de sticlă, bucătăria unde mama tăia ceapă și mirosea a tocăniță, am ieșit cu linia pe hol, apoi în bloc, am adunat spre mine pe vecinul de la trei cu nevasta pe care am descoperit-o în dormitotul celui de la mansardă, am alergat cu ea pe scări, înghițindu-le în contur una câte una, am ieșit în lumina soarelui de iunie. Ele, contrapunctic, rămăseseră doar două ascultând cum celelalte se răsuceau în ele, lasciv și-n perspective.
Eu și linia pe care o desenam am strâns casele vecine, parcarea cu mașini visătoare, strada care cobora, piața cu murături, cu pește marinat și trei precupețe însărcinate. Am topit apoi în mine, prinzând ca într-un lasou un hotar, un deal până la tine și pierzându-mi puțin controlul te-am mai privit încă o dată prin ploaie, în neștire, cu un ochi foarte mare, edenic, te-am adunat și pe tine împreună cu stropii, iar pentru că mai aveam nevoie de sentimentul de tine am înglobat și-un magazin cu umbrele colorate. Am schimbat mersul liniei – am ocolit o mamă cu un copil care făceau trotuarul, o niponă în descompunere lângă o cafenea, un melancolic legat de un preot legat de o piatră roșie. O țară, două țări (ele s-au contopit în una, atât de deformată, atât de grasă, glumeau pe seama pielii ei desfăcute, se jucau cu globii ei oculari făcându-I să zboare venusian prin artera aortă și ele respirau mult ca să-i facă în ciudă, s-o umfle și mai mult), un continent cu lacuri. Și-am mers cu linia mea peste o mare, și-am povestit cu peștii din vremurile de început, am înghițit un cal care alerga haotic pe-o câmpie singură, fecundată, am înnodat albastru tot globul pământesc, și-am unit un răsărit cu un apus metamorfozant, un zeu care spunea ceva rotund despre o aflare am îngurgitat. Galaxia în așteptare și-un număr infinit de ani, și-o gândire care se scurgea lent, ca laptele, dimineață în ceașcă cu un sunet deznădăjduit…

Ea m-a privit prin ele, eu m-am uitat îndepărtat brusc la mine și-am șoptit ca dintr-un teatru:
- Această istorie este ireversibilă.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!