poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-20 | |
Ismail urcă, din nou, cele două sensuri ale culturii de varză; unul mirosea a pește de la cap, restul se scarpina în plus, drumul fiind mai mult lung decât lat; dacă numărai prost, dădea cu minus. Peste scăfârlia domniei sale soarele își întinde scutecul mov dincolo de gura târgului care se plimba cu mâinile sus . Ok, sunt multe pe lumea asta bătute în cuie, ne zise el, înfundându-și pielea în buzunarele din colț. Ismaile, Ismaile, ți se plimbă limbile ceasurilor printre bocancii de gumă, câât e ziulica de frică! E frumos așe?
Să vă spun cum a fost, porcul era de față, se făcea că zboară . Bu bu bu bu ...floare la ureche, poți să tragi un pui de somn de urechi cât vrei, Ismaile, cât vrei! Nimeni nu crede în finețurile tale de borangic! Nimeni! Ascultă la mine, du-te, găsește-ți o fată, însoară-te, pune-te la casa ta, vibrează! Și pe urmă poți crăpa, cititorii răsuflând presărați pe vârful bocancilor maiestății sale, perfectul. Naepărat, terbuie să-ți iei și tu o pereche de vârfuri. Și să umbli tiptil! Uită-te și tu ce de fragi cu soț sunt în găoacea asta de apă! Cât fac doi de opt? Doi de opt, doi jumate mai exact , dacă un opt e mai opt, atunci îi tăiem moțul, îi facem de petrecanie! Așa mergea Ismail către tribunal cu gândul despicat în șapte de pică... Șontâc, șontâc, Ismail își cară prietenul, pe Liamsi, în care de luptă. Carele se fac cum că nu le vine la mână pe lună. Luna asta liamsi iar. O doua marți iar. Și tot așe. Se zvonea că blestemul i-a prins pe toți nemâncați, dar de-adevăratelea, cu miercuri cu tot. Unde mai pui că nimic nu poți să mai pui până joi! Vine compania și strică tot. Cui îi pasă? Pe el, Liamsi! Atunci, Liamsi, fioros, sări în el însuși și dete peste o groază de intestine de porc fără identitate. Totuși, Ismail își continuă drumul și intră, virând sexos, în somnoroase păsărele. Toate verzi și frumoase, cât vezi cu ochii...Hmmm, dacă ar umbla cu traforelul la buzunare...? Gata, Liamsi? Gata, stăpâne! Măi, măi, de câte ori ți-am spus să-mi zici: gata, stăpâne de Pâne de Stă? Ia zi! De opt ori, de! N-ai ceva de mâncare, o păturică de ozon, o mâță, o litotă, ceva de învelit? A venit frigul, Liamsi, a venit așa cum a plecat! (la rugămințele fierbinți ale lui eL. Ismail, pentru că așa se numea el, -Ismail-, a șters cu buretele ultima propoziție din viața sa). Din când în când (...) o voce de soprană căreia, după semiton, se iubea mult cu un el, - el fiind de prin părțile locului-, mierlea: plizzzz, plizzzz (al treilea plizzz fiind pus între paranteze mici și rotunde, pentru a fi dres cu lămâie); acesta e leit-motivul care se poate așeza în colțuri, cu o linguriță de șerbet, pentru musafiri. Deodată, Ismail se opri la prima impresie. Nu, nu-i plăcu! Trecu la a doua sărind peste trei de patru pe sub cinci, care ținu de șase, șaptele fiind absent motivat de opt care se făcu nouă din zece. Liamsi, ismailit și el, se liamsi rău de la moarte. Fie-i mămăliga ușoară! Ismail, trist, se puse pe i, în așteptarea verdictului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate