poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4339 .



Oligopedagogia (6)
proză [ ]
Descongestionarea materiei prin atragerea resurselor umane

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Propi ]

2005-11-09  |     | 




Când puse lăbuța mai tremurătoare decât genunchii pe clanța laboratorului, Bonobo avu o tresărire de spaimă că i-ar fi fugit clasa, neavând frică de el, sau că nu i-a venit deloc pentru lecția deșchisă pă Europa, dar la catedră obiectivele cadru ale Vizdelei scanau de zor niște pagini de inimă, directorul proiectând a o lansa ca pe o rachetă oligocontinentală, în vreme ce giboneii repetau lecția de poluare și doar emana dinspre ei un sedativ murmur călduț ca de petale de cireș sub legănarea cocotierilor. Ea părăsi taburetul pe care nu-l încălzea ca Inocencia, și-i ieși-n întâmpinare cu mișcări crispate dacă i-a venit comisia, el negă din cap, ea îi prezentă cu lux de amănunte, ca unor musafiri la iepuri, cum funcționează instalația de epurare abandonată de rușinoasa Haritina, îi preciză-n spațiul didactic al labului unde e planșa Corelei Drob, unde se bagă ștecherul de la retroproiector, că priza ailaltă e nefuncțională de când s-a infiltrat dezghețul prin tavan, îl atenționă la spirtieră, să bage vodcă, că alcoolul sanitar nu ia foc, îl lămuri cum se trag draperiile de către o echipă de elevi instruiți anume să nu le smulgă din inele sau cu galerie cu tot, precum și cine e de serviciu și dă absenții, iar el mulțumea mecanic din cap, neputând a-și lua ochii de la cada zincată plină de enorme inimi cafenii-purpurii-vinete de bou, parcă scoase de un voievod exasperat din cuștile toracice ale upercutclasului corupt.
Starea de năuceală a lui Bonobo trăgându-se nu numai din machiajul ațâțător ce o transfigura unisex pe băiețoasa Vizdy, ci și din impresia paradisiacă ca și cum îl transferase pe el într-o unitate reprezentativă, dotată compatibil cu vila cu bideu și piscină a Iordankăi Ciuvîrina !
Și se zbătuseră mulți să schimbe lucul școlii și s-o higienizeze, femeile de serviciu îndeosebi, care făcuseră culoarele și clasele de nerecunoscut. Veniseră din zori ? Înnoptaseră trudind ? Totul strălucea orbitor de curățenie și nu mai vedeai linoleumul cu jupuituri negre pe verdele zdrențuit, nici ușile căzute din tocuri, târâte pe ciment la închidere-deschidere sau fixate în niște balamale de tablă ca de closete de curte, astea fuseseră înlocuite nocturn cu unele din inox de o echipă de meseriași trimisă de primărie, înfundându-se și găuricile dintre tocuri și zid, prin care Filatov vedea din coridor direct în clase dacă se muncește sau nu ! Se reparaseră băncile, unele de pe vremea tanchiștilor, se mai cârpiseră pereții zgâriați, și se albiseră prin frecare cu perie tare, flori, flori, flori, apăruseră pretutindeni ghivecele primăriei și ale dispensarului și unele de la copii, catedrele erau ascunse sub fețe de masă de preț, adevărate opere de artă ale etosului drujbean, numai de n-ar dispărea din lucruri, Praskovie, s-avem pe urmă a ne lua-n gură cu vreun pavian de părinte, că le-am fi sustras noi, formatorii ! Până și-n cancelarie, scaunele alea tapițatele cu arcurile ieșite ca costițele unui elev distrofic și cu încheieturi întărite cu balot ruginit, dispăruseră cu tot cu cârpa lucioasă, jegoasă, soioasă dupe ele, și-n loc așteptau stivuite unele noi și ușoare, matrițate, albe și galbene și mov, de se suprapun și câte douăzeci de le-aduce un singur vlăjgan de peste drum de la Raketta ! Aha, ceasul tigaie de la Teofan din cabinet, cum are și popa Panda-n biserică, pus ACUM pe perete la noi în contradictoriu, schimbându-i aerul de harem sau gineceu cu un damf de autogară sau de bordel, de casă de randevu cu răspundere limitată ! Și, lângă tabla de anunțuri și comunicări, ne-a dat stăpânul până și calendarul lui de perete, cu automobile sport din țările cu infrastructură, ca sacrificiu suprem, ilustrând că acțiunea e de importanță continentală !!!
Cențica ușor tristă că el se subtilizase de-acasă neperiat-nelustruit, vizibil verde indignată, dar de altceva, îl trase de mânecă spre fosta Cameră a Pionierului, la parter, către nord, la răcoare, la liniște și intimitate, unde te-ntrebai ce s-a făcut cu tobele, trâmbițele de alpaca, harnașamentele comandanților, stindardele roșii găitănate auriu ca viitorul, ca și cu atâtea alte materiale, de la cercuri foto, electronică sau pirogravură, perfect refolosibile de către o străjerie republicană, eventual mai dându-se o chiflă și o șansă la cadrele intrate-n restrângere de activitate prin implozia demografică a tranziției.
Deschise ușa și, parcă speriată de teroriști, femeia încuie cu yala după ei.
Și Bonobo realiză dezolarea fetii Pușii, îl duru după ureche-n stânga ; văzu oranj, deși săgetat de laserele dumneaei cu clorofilă.
PARCÃ INTRASERÃ-N uie !!!
Megamasă festivă de-a binelea, ca de alegeri anticipate ! Toată mezelăria lumii, toată patiseria-fursecăria ! Și câte sticle și sticloanțe !!!
La care aveau să se-mbuibe : ca vechil de specialitate, însăși îngăduitoarea cu el, Daria Nikolaevna Saltîkova, care-l avertizase la consfătuiri pentru ultima dată că ori se hotărăște el s-o reieie, ori ea-și priponește un european de ispravă și se duce de la noi din gubernie să caute cu el mitica grădină a Hesperidelor pe țărmul atlantic ; apoi, generalul Vasea ce se scăpase față de Vanessa că nu-și mai suportă nevasta și cei trei copii mai mari ca el, însoțind un cercetător dresor de lupi și câini utilitari, care auzise de gândacii străchinari și de glandele lor antiperspirante, poate Kabaniha ca inspector coordonator, poate ubicua Korobocika a învățătoarelor, ca poliglotă și animatoare glumeață, un nu știu ce arendaș de geogravarză de Bruxelles promovat după algoritm să voiajeze și – adevărata invitată la spectacolul lecției și la recepția discuțiilor – eurodoamna Katrina Djorkaeff-Tornado, aflată-n căutarea unor exponate reprezentative pentru procesul de integrare a omului în propriul lui muzeu.
Și, după cantitatea de provizii, cum se întâmplă, aveau să se-mbuibe și să chefuiască și să se dezbete după dezbateri pentru a reitera încă vreo sută de persoane, de importanță comunală, gubernială și poate chiar republicană !
Megamasă ca de nuntă în mezelclas, ca de praznic în upercutclas !
Cine o dă, fă ? Ce-ai aflat ? Vreun partid proletar, ca donație de Unu Mai la amărâții din arhipelag, predispuși la remarxizare ca perdanți ai acumulării pitecantropice a Capitalului ? Vin alegerile anticipate, Cențico ? Se logodește Bill Filatov cu vreo fată de-a Katrinei ? Ce e, Cențico ? Ce-i aici-șa ? Ce viitor ne așteaptă ?… Păi dacă-i învățăm cu așa primiri, or să mai vină-n inspecții ! Fiindcă asta e condiționare operantă !… Ayyy ! Ce-ar fi, iubito, să punem capăt ACUM aici-șa-n Camera Pionierului EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ ?… Ca să nu ne regăsim pe urmă, prin bunele oficii ale vreunui canal ! Ce zici tu de asta ? Oh, hai să servim, să tot servim din delicatese și coloniale și să ne tot drăgostim, pân-or sparge ăștia ușa și ne-or descoperi sătui și satisfăcuți și goi, epuizați-extenuați și autocombustionați rapid, sub ochii lor, la catalizatorul propriei noastre pasiuni, de să nu rămână pe covoraș decât oscioare, ambalaje de alune, pielițe de sălămior folosite, coji de girasol ca pe marile stadioane sau la cinematograf și… și… două funerare grămăjoare calde de cenușă verde, ca pulberea de yerba maté !…
„Am dat Praskoviei, Didinei și Veturiei – plânge Inocencia – checul și cornurile, ele se ocupă, văd, or să le pună ele la cafea, la coniacul nostru napoleonian, eu oricum nu prea mi-au venit copiii la recuperare, i-a luat Corela, unind clasele, eu plec, se ocupă ele, ai aici-șa-n pungi să le dai, ține minte, coiotule, într-o sacoșă, aperitive, în ailaltă fursecuri și stixuri, doar știai că mie nu-mi place lucrul amestecat, australopitecule ! De ce ai tolerat ? E acțiunea ta pe uie ? E a lui Teofan Davidovici pe Europa și pe State ? E a Vizdelei pe muie, cu inimile astea înspăimântătoare de taur de coridă ? Ori a cui e ? Că eu nu mai înțeleg nimic ! De ce s-au băgat alții cu protocolul-potolul ? Eu mă duc acasă că mă doare capul ! Și dacă vine și Korobocika, mi-e frică că m-apucă de documente și mă beștelește, că încă nu mi-am reîntocmit planificarea după noul ei cap de tabel, ca Marinică, și că încă mai practic forme de evaluare tradiționale și nu unele alternative de tip normativ-formal-sumativ de produs sau de tip criterial-informal-formativ de proces !”
„Ia spune-mi, Cențișorule, de ce ești impulsivă ?… Nu cumva… a zis vreuna din gorilele alea ceva de prăjiturile tale ?!” – ghici Bonobo și o strânse protector la cușca sa toracică și o pupă cu duioșia de altădată pe ochișorii verzi ca lichiorul de mentă și o comprimă iar, amețitor, în brațele-i păroase, până ea-i făcu semn încordându-se că urmează poimâine tragere la teleloteria animalelor din Rio de Janeiro, înghețară, descuiară și se despărțiră-n hol cu un să nu bei, iubitule ! să-mi vii cumva perfectamente borracho pe drum și să-ți strici imaginea și costumul ! sau să-mi cazi în șanț și să-ți fure ciocații ! – fără să se atingă ei cu nimic de bunătățile-scumpătățile aduse încă de cu noapte cu microbuzul de la Katiușa, de la Raketta, de la Statornicia și de la Popas, un întreg comaliment Gastronom, între care atâtea delicatese rarisime-n arhipelag, cele două, ale lor pungi cu Gică Hagi, ce zâmbea prietenos, erau ca două picături de apă plată într-un ocean primordial cu supuliță organică !
Numai la Biblioteca Academiei, în FIȘIER, mai trăise Moluscă o atât de brutală aneantizare la impactul musculiței umane cu infinitul divin de citit ! Groază speculativă transformată-n ce privește accesul pe 1998 în revelația că… trebuie să halești consistent ca să scapi de mutra de amărât !
Iar acum ?
ACUM i se da o lovitură decisivă nu la cerebel, ci la stomăcel !
Văzuse cu propriile-i obiective cadru ce-și permite să mănânce mezelclasul și, salivând, specula c-un acut sentiment culinar al absurdului cum e o acțiune uie într-o școală specială de elevi supradotați sau supersupradotați de părinți din upercutclas !
Aseară, întocmindu-și planul de lecție înnegrind destule pagini, deși era perfect conștient că n-o să verifice nici măcar tipicara de Daria decât dacă imbecilul document există, deci dacă propunătorul l-a întocmit în detrimentul zăbavei cu cetitului cărților, se crezuse eroul școlii, nu atât prin activitatea cu elevii, care va fi mai mult meritul lor, bravo lor ! dacă descopereau ceva !!! cât prin afirmarea personală la discuțiile de după, pentru că le va prezenta înalților oaspeți ultima sa extindere la lucrarea de grad, o bazaconie de care nu vorbise încă nici acasă, nici la școală, nici la crâșmă, o contribuție la problema insolubilă în republica răsprofilor a înmulțirii câinilor comunitari, evidențiind consecințele ecologice catastrofale ale acestei inflații câinești asupra populațiilor de gândaci de bucătărie diminuate prin dispariția pisicilor de ghenă și înmulțirea în consecință a rozătoarelor care-i rod pe consistenții gândaci favorizând explozia demografică la păduchii lați, și, desigur că în acest context fabulos, le va explica tranșant, foarte tranșant, ca ăia de la FMI, că România n-are de ales în prelungita Mizeriadă decât între o oligopedagogie statică – cum e-n uie, de la îmbuibații nordici până la vorbăreții sudici, care și-au macrostabilizat economia și cultura, așa că pot trăi la umbra pibului cu minimum de carte și de educație – și o oligopedagogie dinamică, de se mai găsește-n țările sărăcite loc căcălău ! și de carte, și de educație, cu o singură condiție însă : ca să ne mai mărească guvernanții și nouă, la servitorii școlii românești, leafa ! având noi aici-șa, doamnă euroinspectoare, poate și-n aria curriculară spirituală o șansă, cum ne-am afirmat recent pe plan mondial, iacă dar, în gimnastică, alergare feminină și mai ales la sportul-rege, care e singurul ce ne mai poate uni, scoțându-ne din atomizare și neotomism, cum comenta și doamna profesoară Vanessa Mihalache, în accepția ei de fană futbolistă otomană, cu ochii mai mult pe Galatasaray.
Da. ar fi fost o vie satisfacție consacrarea europeană pentru cuplul (?) de cadre… didactice-n EXCEPÞIE DE LA REGULÃ Străchinaru, că dumnealui a fondat într-o mare lipsă și secătură la Blocurile Rușilor oligopedagogia, după ce ambii pierduseră din cauza colegilor cursa pentru niște ipotetice salarii de merit, dar ce se întâmplase în fosta Cameră a Pionierului proorocea tocmai contrariul afirmării, anume că DISCUÞIILE de după lecția deșchisă pă Europa avea să se poarte practic fără propunător ! privatizându-se ca de la vipoi la vipoi, între europeana Katrina, Generalul cu ai lui, Filatov cu Consiliul de Administrație, primarul Buțai, reprezentant al intereselor părinților, cu ai lui, și Stepan Ilici Ciuvîrin ca cel mai dezinteresat și mai săritor sponsor din localitate, cu ai lui, adică Frecardo, Iordanka și, poate, Anfisa la servit cu Perlita.
Nu vor fi, Inocencia, DISCUÞII pe marginea evenimentului didactic, devenit simplu antreu și agreabilă uvertură, pretext, iacă dar, ci vom avea guleai, pipiripao, chef de oameni fără greutăți, dar cu greutate, monopolizanți, rememorând într-o veselie întâmplări hazoase din care va reieși că ei știau, s-au descurcat, erau competenți și performanți cum s-o ducă harașo și chiar muy bien încă cu muuuult înainte de…! De aia !… Nu ca noi doi, fa, de tot așteptăm în stenbai, jertfind și ultima plăcere ce ne mai unea la bloc pe acest pământ, să-ți vie ție tranșa !
Primul impuls fu pentru Bonobo să plece valvârtej din local, să traverseze transamazonianul și să se relaxeze, reculegându-se-n catedrală, ascultând îndelung pe părintele Ankifie pedalând la orgă după o tabulatură din polietilenă și polipropilenă. Se răzgândi însă familist, dar nu la Cențica, ci la arieratul că mai are încă mulți ani de întreținut pe cei doi puradei ai lui, pe Gua și pe Cica, abia studenți, care aveau nevoie mai presantă ca oricând de un spate puternic, ca o rachetă cu mai multe trepte, să se poată aranja pe o anume orbită. Așa că nu numai că nu părăsi localul, ci făcu și consumație, din rompopo-ul popii de religie, dar licoarea-i da un gust amar ca de ceai de țintaură sau de ținte, ca însăși revelația că o necalificată ca Vizdela Socrates-Cucuteni n-ar fi exclus ca, gestionând ocaziile de învățare cu flerul speculativ al Iordankăi, să realizeze ea din senin o excepțională activitate didactică de dobândire de noi cunoștințe pe baza capitalului plasat în elevi de… Străchinaru, cel cu inima acum cât o libarcă, fiind sigur că incalificabila tigroaică va dirija cu autoritatea unui Agheev copiii pe parcursurile curriculare de să despice ca niște carnivore resălbăticite inimile cele mărețe de bou, cu minicuțitele inox cu mânere negre și cu zimți, aduse de la Raketta, importate de la tigrii sud-est asiatici ! Pe când bietul Foma Akimușkin, vai ! în așa context cu cada aia de organe ca la o morgă de giganți ai lui Paciurea, ar fi lăsat pe altă dată schema cu auriculele și ventriculele, aorta și cârja, și el ar fi cuvântat patetic despre abatoarele din Chicago – își aminti Dudiță lecția din copilărie plângând – stârnind în sensibilul auditoriu, prin evocarea sălbăticiei abatajelor și a primitivismului condițiilor de lucru, o milă infinită și egal feliată, atât pentru parlagiii și mățarii proletari, cât și pentru vitele martirizate, o milă-ncăpătoare cât Sibirul literaturii ruse, o milă universală…
De la o vreme-n grotă, Moluscă simți în marea sa inimă de neanderthalian că e om, deci se revoltă, și-și dădu decizia ca după lecția sa de poluare să nu puie absolut nimic în cavitatea bucală din ce-a adus directorul cu microbuzul de la Katiușa, de la Raketta, de la Statornicia și de la Popas. Ca un troglodit fără noroc la vânat întors flămând în grota sa, așa se-ntinse și propunătorul lecției deșchise pă Europa, ca un exponat plastifiat, la el pe măsuță-n boxa-i de materiale, salivând și hotărând să se relaxeze-n stenbai până vine comisia europeană, anunțând pe elevul de serviciu unde să-l caute dacă-l strigă Filatov de jos sau Calul la un degetar de whisky fenician. Stinse dar becul, văzu oranj, simți durere după ureche pe stânga, se întinse în decubit dorsal pe masa ce scârțâi obscen și-și auzi oasele pârâind și i se păru că trosnesc și falangele uncheșului Stalin, care-i amuză pe elevi pân’ la delir de câte ori vin la lab sau e purtat la câte-o clasă, ba zglobia de Gaviota, măscăriciul școlii când era mai mică, numai cât a urcat Moluscă după catalog la dulăpiorul cafeniu, s-a sărutat cu hârca lui și chiar mai mult decât atât, a inițializat să dea din aria ei curriculară la el, deteriorându-i iremediabil la vertebrele lombare niște apofize transversale.
Visa, visa, visa bananier nedormitul Bonobo că e o tarantulă bicoloră și că doarme-n levitație deasupra unui schelet, mascul după robustețea ciolanelor și strâmtimea bazinului, cu unghi mic al crestelor iliace, și cu o turbincuță ca un ghiozdănel de gibonel, cu 2 kg de aur în ea, strecurată sub vertebrele cervicale, când auzi pe autoritara-utilitara Didina Arnăutu cu vocea ei acut zgârietoare la timpan și la alte membrane fine că-nvățătoarele să dea drumul la cei de dimineață, dar ele să nu plece, că poate mai are Generalul comunicări la toți, existând risc să vină și Korobocika !
Degete discrete atinseră ușa boxei.
O tresărire, dar nu era Haritina.
„Știi, Cențișor, ce idee colorată mi-au trimis zeii olimpicilor adineauri, în vis ?… Nu, nu poruncă să ne lăsăm de EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, vorbesc serios, ci cu totul și cu totul altceva !” „Să schimbăm de loterie ?… Tocmai noi doi, coiotule, oameni civilizați, cu conștiință ecologică, să stopăm micile noastre subvenții pentru reabilitarea închisorii animalelor din Căgiurzia ? Nu se poate. Mă opun !” „Nu-nu-nuuu ! altceva voiam eu să te-ntreb, gențiano ! Dacă mai știi tu cumva pe unde-a azvârlit Maricusa noastră șamponul ăla scumpul, cu care s-a portocălit la podoaba capilară ultima dată când a dat pe-acasă ?!” „Să văd, coiotule, dac-o mai fi prin debara !… Dar la ce morții mă-ti-ți trebuie șampon taman ACUM ?” „Pentru lecția despre ce facem cu poluarea, mușcato ! Trebuie musai s-o impresionăm pe eurodoamnă ! S-o băgăm la o peak experience de să nu mai uite câte zile o avea Drujba și stepulița noastră ! Băieții Răzvanei, de la a VIII-a B, ocupă-te tu cu Praskovia, că sunteți mai energice, să se vopsească repede repejor la tărtăcuțe, să-mi apară cu toții oranj la lecție și să declare reprezentanților presei scrise și electronice, că-n semn de protest față de dispariția lostriței și a țiparilor din Spălătura au hotărât ei să-și schimbe lucul epatând pe campesinos !” „Bine, ursule cu ochelari, dar protofermierii n-or să-i vadă decât după lecție, iar tu n-ai să-i mai cunoști în timp ce gestionezi predarea-învățarea !!!” „Nu contează la mine cine e activ ! Și-așa, de tocit, la Vanessa tocesc numai fetele !”
Văzu iarăși, mai oranj ca oricând, se răsuci mormăind ca un urs spălător căruia-i miroase a lostriță la pod pe Spălătura și adormi fără visuri, deși singur cu Cențica-n boxă, semn că mariajul lor începea să funcționeze ca și cum n-ar mai fi și că numai o experiență inițiatică de vârf (peak experience, în sensul lui Maslow, 1973) îl mai putea zdruncina-n natura sa ca să revină la cum a fost înainte de implementarea strategiei de virtute.
Oricum Cențișor găsi dezagreabil a sta-n stare de veghe lângă soțu-n somn paradoxal, cu iz de rompopo, în acea criptă lugubră, mobilată deja cu hârca lui Stalin, iar de planșa cu sinantrop însușindu-și vreascul aprins de trăsnet, neanderthalieni vânând mamuți, artiști de Cro-Maguon pictând o grotă și sacerdoți slujind un stârv, i se făcu și frică să nu cauzeze prin ateism la anticiparea câștigului la teleloterie convertind-o în amânare !
Deci Dudu Străchinaru mai avu vreo oră de somn strașnic, singur în cupeu, până-l trezi Didina Arnăutu, de parc-ar fi scârțâit niște coroane de plumb, că să coboare cu toții la Filatov !
Moluscă sări speriat c-au venit oaspeții și se repezi în laborator, ajungând cu cămașa ieșită din pantaloni. Dar Vizdy continua să se documenteze-n liniște perfectă despre tainele inimii. Băieților le dăduse poate drumul la futbol, cu vreo minge de la Muriela Tulup. Sau i-o fi cerut Filatov să-i dea să mute mobilier cu ei. Iar fetele primiseră încuviințarea de a se odihni cu capul pe mesele cu faianță albă, ca de morgă.
„Ne cheamă domnul director Teofan Davidovici la dânsul ! – informă el pe colega de arie curriculară mai tânără. Fie vine comisia, și ne ținem acțiunile, fie nu mai vine, și atunci e rost de guleai, de pipiripao, poate și de zumbai-zumbai !!!”
Glumea dar acum se hotăra totul, poate chiar lansarea în plan gubernial și european a conceptului străchinar de oligopedagogie ! Inima porni să-i bată cu o putere înzecită, cum poate și la boii ăia, la abatorul din Căgiurzia, când au realizat că tranziția pentru ei e transformarea-n carne de vacă, scumpită recent datorită creșterii prețului la energia electrică, la petrol, la margarină, la săpun lichid și la biletele de teatru. Nu avu curiozitatea orfică să se asigure dacă Vizdy-l urmează au ba, coborî individual și, sub scară, dinspre cămăruța intimă a femeilor de serviciu, auzi clipocit vizionar ca Spălătura la pod, ca și cum ar mai fi mișunat în ea străvechile saprobii, crapi fitofagi dorado, roșioare piranha, anaconde, hamsii anchoas și țipari electrici galben-verzui dintr-un mitic fond piscicol și văzu oranj ceva compatibil cu transbordarea eficientizată a sufletelor peste Styx, cu feribotul : uriașa tartoriță Praskovia Bukamașkina, acolo-n penumbră, îi apuca de greabăn pe băieții de-a opta ai Vanessei, încolonați de Cențișor cu varga-n mână, și le cufunda capetele într-un lighean cu o soluție fosforescent de portocalie, ca și cum ar fi pregătit de Sfintele Paști niște uriașe ouă de struț, ceea ce nu se putea zice că nu-i amuza pe magoți.
În hol, în dreptul cabinetului directorului se aflau într-o tensionată așteptare, de parcă ar fi voit să-l dea jos fără să se fi gândit pe cine înscăunează-n loc – cu excepția Cențicăi, rămase cu Bukamașkina la vopsit capete de elevi, și a Vizdelei, care tocea-n lab – întreg consiliul pedagogic. Vârstnicii adoptară atitudini defensive de stătători la coadă pe când Corela Drob, Muriela Tulup, Sorela Blaster și Cicela Ghevara se țineau de braț și patrulau ca niște pisici înalte și slabe cu cozi lungi, vărgate, lemuriene, prin dreptul Camerei de Pionieri, de unde simțeau miros bun, și miorlăiau cu umor stăruitor, ne e foame !
Deodată se deschise ușa de la domnul director Teofan Davidovici Filatov și ieși hohotind de râs afară… Ninel Calițoiu, ex-director ceva mai rezistent la coma alcoolică, consilier și purtător de cuvânt al actualului. El se râdea având poftă și nu era capabil nici măcar de performanța să-și transcodeze pe un suport non-verbal mesajul pe care fusese însărcinat a-l da publicității.
Congestionându-se din ce în ce mai mult, ca odinioară Piața Universității de-a trebuit descongestionată, o porni el spre contradictoriul de la etaj, gâfâind greu pe scări, ca Zorika și Docika, ex-inspectoare înjugate la plugul de lemn în orezăriile inundabile de Lacul Titicaca. Și toată cireada cadrelor… didactice îi repetă, mai mult dintr-o curiozitate de medic decât din instinct gregar de vite actul ascensional, de Icar ieșind din labirint de Unu Mai sau de taur călăuzind către piscuri…
„He-he-he.he, a dat generalul Vasea telefon de pe mobil ! – articulă el cu sferuțe de lumină-n obiectivele cadru, când sosirăm mai toți. Hă-hă, ne-a contactat însuși Belzebut ca să se scuze că ne-a-ncurcat ! și că ne-a băgat la emoții, care nu ne costă nimic, dar și la unele cheltuieli, care-l privesc însă numai și numai pe protagonistul show-ului, pe colegul nostru preaiubit, Dudu Străchinaru, de la mine din aria curriculară ! Hi-hi-hi-hi, Vasili Lukici ne informează că doamna căzută din uie-n muie, ca să discrimineze între diferite oferte unele priorități de ajutor, Katrina Djorkaeff-Tornado, s-a spovedit superiorilor părintelui Ankifie că, la instructajul ei de expediere-n muie, au avertizat-o șefii de o pululație de specii de sălbăticii nemaiauzite și că orice și-a-nchipuit ea, dar recuperări de Unu Mai, cum a detectat la elevi interpelați stradal că tocmai se-ntâmpla la un liceu din Căgiurzia, desigur la stahanoviștii noștri de la Miciurin, ei bine, Moisile ! o așa blasfemie nemaiauzită pe fața pământului a făcut-o să se urce pe pereții inspectoratului și Generalul n-a mai îndrăznit atunci, Duducule, să-i mai amintească de acțiunea metodică de la Drujba, Poluarea și inima, a ta și a lui Vizdy, ci – mirosind ce-i place – a condus-o la… manifestația proletară organizată de forțele politice de centru importatoare de cereale și de somon afumat, dar nu ca prim vechil, ci-n calitate de mareșal al nobilimii de la noi din gubernie, precum și la un picnic populist cu gramofon, al truditorilor de pe plantația de bananieri, unde se trag sfori să fie și aleasă, după câteva păhăruțe de pulque, REGINA MUNCII !” „Pe de altă parte – zâmbi până la urechile clăpăuge, arătând că nu-și pierduse caninul, Ciomolunga – mi-a telefonat o prietenă că-ntâlnindu-se cu viitoarele dresoare pe care le va livra SISTEMULUI în iunie Școala Normală, bătrâna doamnă a remarcat că istoria omenirii este pomelnicul bătăliilor de clasă și că, pentru niște cărturari exploatați de upercutclas și – cum e la noi – până și de mezelclas, experiența occidentală, practica cea mai avansată a formării formatorilor, impune ca strategie optimă REMARXIZAREA !… Fiindcă numai groaza că putem pompa-n tigve la cercopiteci extremismul mai poate sensibiliza pe îmbuibați !”
„Decât să mă remarxizez – gemu nu chiar pentru sine Marinică Drujbescu – mai bine plec din învățământ, mă fac funcționar public sau negustor sau arendaș, poate chiar la… educație !”
Spiritul de glumă al învățătorului stârni râsete și aplauze, așa voie bună încât Teofan Davidovici când apăru-n ușa contradictoriului, întrucâtva sub escortă, sprijinit ca un flagelat de Praskovia Apollinarievna și de Vizdy, își zburli foarte derutat perii senzitivi de deasupra obiectivelor cadru.
Aerul său decrepit venea de acolo că școala sa nu avea încă buget și contabilitate proprie, operațiunile de formare a surselor de finanțare și de acoperire a cheltuielilor fiind derulate prin centrul de execuție bugetară al Liceului Trofim Denisovici Lîsenko din Cuțarida, care acorda sau nu viza de control financiar preventiv până când sursele de venituri proprii ale drujbenilor se vor fortifica din sponsorizări, donații, taxe, contribuții ale părinților și comunității locale, la un nivel de le-a permite a ține contabilă proprie, care să se ocupe de documentele de încasări și plăți, cum ar fi facturi, chitanțe, comenzi, fonciire, ordine de plată, contracte…
El scrută îngrijorat debandada contradictoriului, tuși solemn, se uită surprins la calendarul auto nou bătut în perete la noi și ne ordonă chiar din prag : Așezați-vă liniștiți pe ariile curriculare, tovarăși !
„Pe ariile curriculare suntem așezați, domnule director !” – raportară energic locțiitoarele sale Didina și Veturia.
Surâse încântat și ceru voie să ia un loc în spațiu pe un fotoliu jupuit, și încă fierbinte că așteptase Cențica pe el s-o cheme Paraskoviușka la vopsit căpățâni de protestatari.
Deschise agenda cu coperte din vinilin maro deja jerpelit, cuprinzătoare de jdemii de sarcini și ne aduse dintru început vestea deconcertantă că Mizeriada continuă ! așa că nici vara asta n-o să ne putem procura cărțile râvnite de fiecare !
„Deocamdată, țin să vă anunț că nu e rost de creșteri salariale – zise el pălind groaznic – ceea ce înseamnă în plan tactic managerial că vor crește unele exigențe, repercutarea eficientizărilor din alte sectoare bugetare asupra SISTEMULUI fiind că vechilii noștri vor fi în finalul de an școlar mai activi și mai asmuțiți asupra noastră ca oricând, tocmai pentru a compensa, terorizându-ne apoteotic să muncim, Mizeriada dezlănțuită în contra cercetătorilor, profesorilor și artiștilor, nădăjduindu-se a se câștiga-n 2000 voturi de la muncitori și țărani ca și cum s-ar fi practicat o Mineriadă mai diluată, nu două-trei zile, ci doi-trei ani, chit că fără adevăratul gust de bâte muiate-n creieri !
E un calcul evident greșit al puterii actuale.
Pentru că dacă noi nu ne văităm zgomotos, nu-i pichetăm și nu facem grevă, atunci ei nu pot dovedi gloatei că ne-au persecutat și nu adună voturile antecalculate !!! Iată de ce vă îndemn eu părintește la calm și să nu luăm decizii sub imperiul emoției, fiindcă riscăm să le facem canaliilor jocul ! Și nu vă vorbesc ca patron, nici ca director, care poate că mâine n-am să mai fiu în funcție, ci ca profesor ca și dumneavoastră ! Azi sunt eu manager, mâine poate fi Străchinaru sau altul !… Sau alta !!!
Deci uite ce zic eu cu banii, și am impresia că și mai sus e un consens, există mentalitatea asta… Faceți și dumneavoastră meditații !!!
Cât cuprinde…
Se chiar consideră SUS că cei mai buni profesori din SISTEM sunt tocmai cei care dau meditații pe scară largă și vin plictisiți la școală ! În fond, clientul nostru, părintele, apelează numai la cadrele performante, desemnând pe fruntașii noștri, iar Heidegger zicea și el că nu poate medita decât ăla care înainte de a-nvăța pe altul, s-a-nvățat pe sine acele competențe …
Și să vă iasă din cap că învățământul nostru este performant !
Iar părinții să-și schimbe mentalitățile că e gratuit ! E numai obligatoriu…
Doamnelor, domnișoarelor, domnilor, să fim dară ca un fel de intelectuali, să manifestăm cu demnitate interes pentru receptarea disponibilizărilor ca fiind niște măsuri în folosul școlii românești și să le acceptăm cu seninătatea cu care și străbunii se jertfeau pentru binele obștii ! Și-n genere, să nu cârtim când ni se răpesc unele elementele de atractivitate ale meseriei, ca concediul amplu, pentru citit !
Ceea ce nu e treaba noastră, de fapt !
Treaba noastră fiind că să ne așteptăm până-n vacanță la inspecții, puișorii mei, la te-roa-re ! Știut fiind de la porcul de Skinner, vorba lui Diță, că e tot aia cu urangutanul dacă-l bați să-nvețe o poezie sau dacă-l pupi, cum am făcut eu cu Bill al meu, plătindu-i cinci dolari de fiecare problemă rezolvată sau de pagină citită. Și l-am făcut om de uie ! Bine că s-a salvat măcar el ! Că aici-șa, Mizeriada continuă ! Nu ne mai mărește și nouă leafa ca să muncim din recunoștință ? Atunci or să dea-n noi cu parul, să muncim de frică, precum ăia de la zarcă ! De-aia zic eu să intrăm în alarmă de luptă parțială, să ne așteptăm, așadar, zi de zi, copii, să ne calce potera, să ne inspecteze în ce stadiu ne aflăm cu transcodarea în new speak a tuturor documentelor, efort ce-l depunem nu pentru a câștiga bani mai mulți, repet, ci de frică de vâna de bou și de carceră, ca și de alte represalii mergând până la disponibilizări, cum mai zis ! Care și sunt sperietoarea supremă, deoarece cadavrul… didactic este o persoană leneșă, incompetentă și lașă dinaintea necunoscutului vieții, în sensul că noi ne cam căcăm pe noi sub spectrul șomajului, fiind incapabili să pornim o afacere pe cont propriu, cum am demarat eu cu frate-miu mai multe, chiar neamenințat că voi fi dat afară !…
Și să vă iasă din cap că învățământul nostru mai este performant !
Acesta fiind și enigma școlii ACUM : niște oameni inteligenți și creativi, cum ne vor arendașii noștri, ar fi trebuit de mult, la salariile de batjocură date de upercutclas, să fi evadat în comerț, în servicii, în politică, să se apuce de mai știu eu ce inavuabil, îndeosebi tineretul, golindu-se complet în câțiva ani arhipelagul școlar, ca și cum s-ar fi dat sub presiune internațională o mare amnistie în republica răsprofilor ! Or, nu e deloc așa, de unde și a mea frică că calitatea resurselor noastre umane lasă mult de dorit și ca calificare și ca caractere !
Așa că, neexistând stimulente, intrăm în stare de necesitate, tovarăși ! Fiecare să fie vigilent, că se anunță iar inspecții frontale și vin știri și zvonuri că bântuie o brigadă cu nu știu ce tematică prin sudul guberniei ! Și cică cere toate documentele școlare pe ultimii trei ani : cataloage, registre matricole, dosarul de corigențe, și cu insistență, ca să constate schimbarea mentalităților, planificări, proiecte didactice, baterii de teste de evaluare inițială, continuă și sumativă, referate, procese-verbale de la ședințele cu gorilele mămici, note justificative de ce ați optat pentru un anumit manual alternativ, caietul dresorului ! adus la zi cu diferite caracterizări… Cum nu le mai aveți pe toate ?! Trebuie să le aveți ! Ce le arătăm vechililor dacă ne calcă ? Cine le-a băgat în sobe astă-iarnă, să și le reconstituie ! Și să poată prezenta și chitanțe de la diferite abonamente ! Iar cât durează alarma, eu vă propun, la evaluare, că vin recapitulările și probabil la astea se uită vechilii, să nu mai folosiți deloc metode tradiționale, perimate, ca ascultarea, extemporalul sau probe practice ! Axați-vă și voi pe metode alternative, ca : fișa de evaluare de minimum 10 pagini, investigația, proiectul, etosul, referatul, sau cel mai bine, portofoliul însumând toate outputurile remarcabile ale macacului !
Mai e doar o lună și ceva până la vacanță, puișorilor ! Lasă c-om scăpa noi cumva de stress, tensiune și suspans, intrând în pax oligodidactica ! Vom trece sănătoși noi și acest hop terminal, dacă ne va ajuta Dumnezeu !
Șefii de comisii, metodice sau axate pe diferite domenii, să-și actualizeze, prin urmare, și să-și pună-n ordine documentele de o așa manieră sugestivă, neuitând traducerea-n neojargon, încât vechilii să-și poată face o idee pozitivă de la prima ochire dacă la noi în școală se muncește au ba, dacă suntem noi de muy bien sau ne mai trebuie douăzeci de ani să înfăptuim revoluția curriculară ! Și știți bine că DA, se muncește foarte bine, se muncește EXCELENT în școala românească, dacă te gândești că se muncește din conștiință și nu pe bani ! Tocmai de aceea, vă sfătuiesc părintește, mânjilor, s-aveți grijă să semnați din urmă condicuța, fiindcă de voiu mai repera ore nesemnate, care e datoria elementară pentru orice salariat, nu mai aștept ca pân-acum să vă hotărâți să dați cu pixul ! Le tai lipsă, domnilor ! Cum zicea Buțai !… Și să vă schimbați mentalitățile că învățământul nostru mai este performant !
Dar apropo de neojargon, atenție sporită ! că nu se mai zice evaluare continuă, ci evaluare perpetuă, luați la rând documentele și modificați ! Atenție că nu se mai zice proiect de tehnologie didactică și nu se revine nici la plan de lecție, Străchinaru ! Se zice proiect de lecție ! Luați la rând și modificați cum e ACUM corect ! Atenție că nu se mai zice notă de prezentare, ci argument ! Și cea mai mare atenție la criteriul că obiectivele nu pot fi decât verbe, iar activitățile sunt substantive de diferite genuri !
Nu prea sunt note-n cataloage și nu le sare-n ochi Korobocikăi și Saltîcihei notarea ritmică a lemurienilor, precum și dacă trendurile se pot interpreta ca progresii ! Vă rog eu mult, obișnuiți-vă să țineți contabilitate separată-ntr-un caiet special, când și pe cine-ați evaluat, încât să-l aveți sub urmărire operativă mai îndeaproape pe magot, caracterizându-i progresul școlar prin mult mai multe note decât permite actualul dreptunghiuleț minuscul, neîncăpător, din catalog !
Atenție că trebuie să ne diversificăm calendarul acțiunilor extrașcolare, ca babuinii noștri să nu se mai implice în infracțiuni grave, organizându-le noi timpul liber, mai ales pe perioada vacanțelor, când ar trebui să fiți mai des decât până acum în sânul lor !
Mare atenție că suntem criticați de psihologi, arendași, medici și manipulante pe la tembelizor că educația sexuală dată în școli este cam moale ! Fiecare diriginte să ia măsuri să ne intensificăm eforturile pe baze noi și flexibile ! Iar dacă se vine cu ancheta sociologică, instruiți-i pe elevi, eventual obligându-i să o asimileze în oracolele lor, ca la întrebarea dac-ar decide să facă sex în perimetrul școlii noastre, fie și numai ca autoevaluare, să răspundă că cu plăcere, fiindcă altfel, se interpretează mai sus și foarte sus că ei urăsc unitatea noastră din cauză că testele de nivel, de progres de fapt, pe care le dăm, sunt tot mai obiective !
Atenție că, dacă vă-ntreabă, etosul școlii e suma factorilor de ordin curricular, relațional, cultural, ambiental, care reflectă valorile unității școlare și creează spiritul ei distinctiv !
Vedeți că s-au schimbat documentele de la aria curriculară Consiliere și Dirigenție ! Nu ni se mai cere să listăm ce teme educative dezbatem, ci se pune accent pe o procedură de învățare în clasă, ca de pildă la Vizdy când predă Porcul : dincolo de componenta și subcomponenta educațională, va trebui să precizăm obiectivele operaționale propuse prin lecție și să detaliem evaluarea atingerii lor ! Deci, dacă le spui, Dudiță, la Mișa, Grișa și Epișa, podoabele școlii, să nu se mai pișe de la etaj, că pot să cadă pe fereastră accidentând alți elevi, ești obligat să verifici până la sfârșitul orei dacă au înțeles, imaginând itemi cu răspuns deschis din care să rezulte că se vor abține !
Atenție că se mai întârzie de către anumite cadre la unele clase și nu se consemnează toate absențele cinocefalilor la altele, ceea ce le-ar putea face să turbeze pe gorilele de Korobocika și Saltîciha, dacă ne calcă ! Nu mai vorbesc de ce ne-ar face pitecantroapa creață de Kabaniha, care știți ce-ndemnuri pentru vite are și ce exigentă este !
S-a constatat că se mai acceptă la unele clase scutiri vădit false, ca anexită la băieți, de la unii australopiteci de părinți interesați ca să nu li se suprime alocația pe luna respectivă, conform legii. Se vorbește, am citit, de amenzi usturătoare în acest context, mult mai grele decât dacă pui căcat în mici, mergând până la cinci salarii, pentru acel cadru… didactic care mai motivează vreo singură absență fără scutire de la un doctor, intenția părtinitoare a legislatorului fiind evidentă : ca părintele să dea șpăguța la cadrul… medical, nu la ăla… didacticul ! Ar fi cazul, deci, ca arendașii noștri să ne protejeze mai bine în contra abuzurilor la care se dedau proprietarii altor branșe… Fiind suficient, în replică, să se mărească, de exemplu, numărul de absențe aflate la dispoziția cadrelor didactice după cum știu ele situația elevului, că poate unii merg la cerșit cu părinții, nu absentează de plăcere ! Și apropo de absențe : nu mai chiuliți de la acțiunile metodice, Străchinaru, pentru că dacă nu colectați în fișa personală semnăturile organizatorilor pentru 40-50 de ore de secvențe de formare orală de la om la om, riscați să vă treacă vechilii să vă reciclați la vară cu universitari, pe care să-i și plătiți din buzunar, cum se face deja la pregătirea pentru grade, devenind un principiu de guvernare exploatarea învățământului preuniversitar de către învățământul așa zis superior, care dealtfel furnizează clasa politică responsabilă de dezastrul țării, ca și toți arendașii arhipelagului școlar !
Când o veni creața de Kabaniha să se intereseze de rezultate sau măcar de progresii pe vreun traiect curricular, aveți grijă s-aveți caietele corectate, inclusiv ortografic, chiar dacă sunteți de altă specialitate ! Și să puteți prezenta la cerere portofolii cu lucrări publicabile de-ale cimpanzeilor !
Să supravegheați personal curățenia clasei și-nchiderea geamurilor !
Nu mi-ați dat toți tematica lectoratelor cu părinții și aș ruga pe domnii dresori să se simtă, fiindcă nu vreau să vă obișnuiesc cu banalizarea dezolantă a unor aprecieri ! N-au ajuns, Corela Drob, la Korobocika, portofoliile cu desenele giboneilor din gama Palete Căgiurzene ! Atenție că au rămas de la absolvenții de-a opta registrele matricole necompletate după corigențe ! Nu mi-au parvenit de la toți diriginții nici lista consiliilor profesorilor pe clase și nici graficul ședințelor dumnealor, ca să nu mai vorbesc de alte documente, ca procesele-verbale de ședință, obiective propuse, mijloace de realizare, responsabilitățile pe cap de om și mai ales termenele concrete ! Seara mai ales, sunt cazuri când se mai dă drumul la copii mai devreme, Străchinaru, sub pretext că s-a întrerupt lumina, dar acum se vede bine mersi la tablă și mai târziu ! Pe cine-l prind, îi tai din leafă ! Vă rog să mă credeți că i le tai lipsă orele sau chiar toată ziua ! În atenția comisiei metodice a diriginților : să se țină de urgență ședințele și lectoratele cu părinții conform graficului, și să se consemneze sub formă de proces-verbal în registru ce probleme s-au ridicat de către aceștia ! Mi s-a adus la cunoștință că n-a ajuns la inspectorat situația cu necesarul de manuale. Să se trimită alta, doamna Mihalache, dacă s-a mai trimis și tot mai vor ! Nu s-au verificat încă toate dosarele de bursă, Murielo, luând mulți șmecheri care au de fapt venituri nedeclarate mai mari ca ale noastre ! Învățătoarele și mai ales diriginții, pân-or desființa dirigențiile astea de tot, din motive bugetare, dacă se va găsi model justificativ vreo țară unde sunt înlocuite cu consiliere, ar fi benefic s-aveți un carnet special de vizite la domiciliu, iar dacă vă întâlniți cu vreo mamă, tușă, babușkă sau cu altă rudă a unui elev și vine vorba despre el, să vă însemnați la fișa lui ce-ați aflat, fiind în joc atât configurarea profilului psihologic al obiectivului cât și justificarea activității dumneavoastră față de drujbenii contribuabili, pe ce vă dă guvernanții salarii, că elevii carte nu știu, iar comportamentul lor lasă de dorit ca și cum n-ar primi de nicăieri vreo educație, enervând mai toată societatea și călăuzind-o spre REVELAÞIA ABSURDITÃÞII DE A ÎNVÃÞA PE ALTUL. Oligopedagogie ! Cum zice colegul Străchinaru…
Atenție sporită vara aceasta, că absolut toți părinții elevilor noștri trebuie să vă preocupați ca să fie sensibilizați din vreme asupra necesității ca noi să cerșim și ei să ne dea banii de curățenie, cel mai sigur și mai probabil, prin autoimpunere, deoarece primăria ne-a dat în anii trecuți, dar anul acesta nu are de unde să ne mai dea !… Vorbesc serios că nici nu ne-a trecut Buțai la bugetul local pe motiv că abia-i ajunge cât să-nceapă să tragă gaze-n centrul localității, zice că noi eram ăia datori să monitorizăm copiii să nu murdărească și să nu strice curățenia și higienizarea de anul trecut !!! E nebun ! Trebuie să ne descurcăm singuri, fiecare sală de clasă, cel de dimineață să se cupleze cu cel de după-amiază și să ia contact cu agenții economici din rândul părinților care pot să ne ajute în trei etape : 1) la iunie, pentru cărțile de premiu care treptat nu se vor mai da pe rezultate la învățătură, ci pe criterii nedeterminate, pentru a nu mai crea frustrați ; 2) la vară, pentru cât de cât ceva curățenie și unele reparații ; 3) la toamnă, pentru informatizarea școlii, deoarece a trasat sarcină generalul Vasea ca să achiziționăm câte trei-patru calculatoare de fiecare sală de clasă, numai așa putând inspectoratul să ne ridice punctajul școlii în scopul nobil ca să ne declare instituție pilot, de protocol, de la care să iradieze inovația spre cei din Cuțarida și din alte zone mai defavorizate !… Nu murmurați, nu larmă, găluștelor ! Că la alte școli, de ce cadrele… didactice au știut să găsească resurse extrabugetare și au realizat progresii remarcabile, având chiar mai mult de patru calculatoare în fiecare clasă ?… Pentru că s-au preocupat ! Și să vă iasă din cap mentalitatea că învățământul în școala noastră e performant !… Și ce-au făcut ăia ? Nu mare scofală ! Au găsit resurse în mediul ambiant și le-au gestionat eficient pe cele existente, problema fundamentală, ACUM ca întotdeauna la noi, ținând de eterna exigență a hozrasciotului, a gospodăririi chibzuite a avuției norodului, a fondurilor care ne vin de la arendașii noștri centralizat, deci din pib, pe baza actualei metafizici bugetare, cât și de la Buțai pe plan comunal, pentru combustibil, pentru lumină, pentru telefoane, pentru higienizare și altele… Degeaba le mai primim, stimați colegi, dacă le risipim și nu ne conformăm comandamentului că managementul local sfințește locul ! Haideți să mai și muncim, tovarăși, chiar înainte de să ne mai mărească și nouă leafa, și să ieșim odată din civilizația risipei și din subcultura indignării ! Și să ne preocupăm și noi ! De exemplu, să strângem de la copii fonciire, să vedem cum facem, să putem salariza minimum un badigard care să stea în permanență la noi în curte, alungând de la iepuri și de la domnișoare toți nepoftiții !
Așa !… Din partea doamnei inspectoare pentru ciclul primar, Korobocika : vedeți că umblă pe la noi prin pampas cineaști din uie, francezi, și caută cadre… didactice cu fizic atractiv, pentru videoproducții porno ! Ați auzit bine : porno, nu sexy ! Adică se văd pe micul sau pe marele ecran, în detalii umede, scabroase pentru unii dar excitante pentru alții, nu numai ce fac cuplurile aflate în perioada de activitate, ci și ce fac organele lor ! Să n-audă doamna inspectoare de învățământul primar, Korobocika noastră, c-au găsit cineaștii din uie tocmai la Școala nr. 1 cu clasele I-VIII din Drujba resurse… umane dispuse să coopereze !…
În altă ordine de idei, până la sfârșitul lunii, adică azi !… Da ! Până săptămâna viitoare atunci ! Fiecare salariat care deține idei de afaceri pentru sporirea veniturilor proprii ale școlii din resurse extrabugetare este obligat să înainteze în scris aceste ipoteze de lucru către mine direct sau să le lase la consiliul de administrație, la Didina sau la Calițoiu sau la Marinică Drujbescu ! Le dați oricui, numai să le aveți și să fie fezabile ! Dar să fie chestii serioase, nu ce-au propus Străchinaru și Haritina să confecționăm la tehnologie, din tablă zincată, niște forme animaliere de decupat aluatul pentru prăjiturele sau un fel de miniopturi, pentru mucenici ! Și să le comercializăm la sigur, obligând mamele copiilor să le cumpere la prețuri exorbitante… Nu putem ! că ne reclamă pe la televiziuni, vin ăia, ne facem de râs ! Asta este ! GESTIONAREA SÃRÃCIEI ! Cum zice și colegul nostru Străchinaru, închinându-i un capitol al oligopedagogiei sale ! Ceea ce înseamnă că dacă trece pe-aici scorpia de Kabaniha, nu trebuie să ne găsească-n dulapuri material didactic nefolosit sau nereparat, nerecondiționat, nereabilitat. Iar Korobocikăi, doamnele învățătoare să-i prezinte truse proiectate și realizate de ele însele cu mijloace inspirate din etosul local ! Vă rog să dați dovadă de priză de conștiință ACUM, ca să n-aud pe urmă că emiteți pe la colțuri judecăți de valoare !
Fiind totuși extrem de importante ideile, deoarece dacă facem niște bani cu ele, avem voie să-i dirijăm și spre a ne mai umaniza salariile, dându-le mai consistente la cine are rezultate ! Atenție cum vă aranjați catedrele, că statisticile certifică în mod holistic, global, că populația școlară e în continuă scădere și de la anul se merge pe puritate și dacă te completezi cu agricultură, Străchinaru, sau cu altceva, și nu le ai explicit pe diplomă, pe orele astea vei fi plătit numai ca necalificat, cum e și logic, fiindcă experiența psihopedagogică și didactică nu mai contează în simplista didactică a dresurii ! Am dealtfel aci, ca să vorbesc la context, și o veste, sau un zvon bun ! Se lucrează la un sistem de taxe administrative, pe care să le aplicăm cu orice pretext : la eliberarea foilor matricole, la situațiile date pentru transferuri de elevi către unde se face engleză și informatică, la viza lunară pe cecurile de alocații și, să vedem dac-o ține, chiar la înscrierea notelor în carnetele cercopitecilor sau dacă eventual vreun lemurian de părinte mai conștient ne caută și vrea neapărat să-și vâre nasul în catalog ! Perspectiva fiind, datorită etajării societății în upercutclas, mezelclas și vidanjclas, ca vechiul și demodatul învățământ gratuit să se adreseze doar la amărâți, copiii upercutclasului învățând și calificându-se deja afară, iar pentru numeroșii supradotați și supersupradotați din mezelclas – deocamdată în actualele noastre localuri, însă mâine în școli puternic segregate – se vor înființa clase cu plată, obișnuindu-se astfel poporul nostru de mâine, de la cea mai fragedă vârstă, cu mentalitățile antagoniste, la unii de învingător bogat, de stăpân, iar la alții de veșnic perdant, de slugă umilă, acceptându-se noile realități generate de un capitalism construit cu poporul și pentru popor, ale cărui prime mlădițe înfloriseră cu mult înainte de să vină Iliescu-n locul lui Ceaușescu ! Inclusiv să acceptăm realitatea că niște părinți tembeli, eventual cadre didactice, pot să nu fie-n stare să-ți asigure ție ca progenitură, o educație de calitate !!! Partea cert bună a acestei măsuri fiind că se va crea o adevărată emulație între salariații noștri cine să fie încadrat la aceste clase speciale cu plată, compuse din elemente adunate strict pe criteriul supradotării dacă are tac-su bani ! De aceea, e benefic să vă acoperiți la curricul cu cât mai multe dovezi de perfecționare, publicații și realizări ! Pentru la vară, se anunță dealtfel reciclări sub genericul Formatorul – veșnicul învățăcel , mai mult ca sigur certe, fiindcă se merge pe finanțarea perfecționării din sponsorizări dezinteresate sau din surse proprii ale participanților, mai sigure ! Luați legătura cu inspectorii și cu alți livratori de formare, fiecare la aria sa curriculară ! Deși unele rute de parcurs vor fi comune, ca atelierul de lucru pentru realizarea-implementarea, formarea, probarea, dezvoltarea și securizarea corelației dintre teoria evaluării și practica exersării efective a actului de evaluare !
Alte probleme !… Dresorii ! Să completeze la zi fișele psihopedagogice ale pavianilor cu ce-au mai observat la ei ! De asemenea, să vă întocmiți toți, din vreme, autopunctajele pentru calificativele parțiale și anuale ! Atenție că nu am situația absenteismului, situația abandonului școlar, situația delicvenței juvenile, identificarea nexului cauzal al infracționalității și măsurile de eradicare luate ! Toți elevii să aibă fișe individuale cu următoarea rubricație : data, observații-constatări, măsuri-îndrumări, fidbecul obținut ! Care să vă ajute la a completa fișele de caracterizare a elevului la sfârșitul clasei, pentru cazul că e preluat de alt învățător sau diriginte și trebuie avertizat ce poamă este ! Mare atenție că se mai neglijează aprecierile privind mărimile progresiilor efectuate asupra cercopitecului pe o anumită traiectorie de formare !
Pentru imagine, Corela, că populația școlară e în continuă scădere, să se facă un dulap vitrină pe hol și să se expună diplome și cupe, sau poze, să vadă părinții și alți vizitatori pitecantropi, inclusiv canaliile de la canalele ostile învățământului, rezultatele excepționale obținute de supradotații și de suprasuperdotații drujbeni, la diferitele discipline compatibile uie, inclusiv la informatică și la futbol !… Primăria !… Face un apel insistent la noi să ne curățăm în jurul localului, Străchinaru ! Să plantăm lalele roșii ca rubinele la fațadă, Străchinaru, iar în curte să semănăm kok-sagîz tetraploid, ia legătura la Cuțarida cu cei de la Lîsenko, să-ți dea material semincer selecționat ! Și să schimbăm firma școlii, deoarece s-a decolorat și ne confundă pensionarele chioare cu dispensarul ! De asta mă ocup eu, deoarece managementul școlar monitorizează conversia prestației didactice în valoare socială, dar aștept să-mi schimb mai întâi ștampila cu noua numerotare a unităților de învățământ din gubernie ! De asemenea, ne roagă Buțai să ne implicăm cu macacii noștri, când se vor mai inițializa de către Zigotul și Cachita, la acțiunile educative de ecologizare a comunei spre benzinărie la Popas la nea Fane Ciuvîrin, întocmindu-se și contracte de adopțiune cu mediul ! Să vină cu sape, domnu Străchinaru, și să îndepărteze ciulinii de stepă și scaieții de pe islaz, că se înțeapă și se infectează când joacă atăcare și tradiționala noastră țurcă desculți !… A mai fost o astfel de acțiune de Paști, dar nu s-a ținut și nu mai fac eu acum de Unu Mai o investigație sistemică și interpretativă a multiplelor categorii de date ce duc în final la elaborarea unei judecăți de valoare ! Domnul maior Sașa Agheev ne semnalează că paznicii nu-și fac deloc datoria pentru care sunt plătiți, primesc noaptea persoane străine, pentru jocuri de noroc, cu consum de băuturi alcoolice, de pinga și de mescal, și să luăm măsuri ca profesorii și învățătoarele de serviciu să stea în mijlocul magoților în curte, sub bătrânul măslin, ca să ia toate măsurile la fața locului împotriva mobbingului școlar, ca să n-avem elevi agresați ca-n alte părți, unde lucrurile stau foarte rău, dezvoltându-se acea anti-school sub-culture care ne paște și pe noi dacă nu vom fi vigilenți ! Chiar ieri, mi-a spus Vizdy de Palașca lui Străchinaru, c-a lovit-o nu se știe cine-n curte c-un item contondent în cap, de aproape c-a găsit-o leșinată lângă cuști la iepuri ! Dealtfel, sunt informat că au început să se fure grătarele de la sobe și o să avem la iarnă necazuri cu tirajul !… Să se refacă urgent inventarul fiecărei clase, să se verifice item cu item și ce nu mai e, se înlocuiește !… Aveți procesul-verbal cu elevii și părinții, bine ! Nu ? Sunteți buni de plată, că nu v-ați acoperit cu hârtii ! Pentru că așa e legea vieții ! Și să vă iasă din cap că învățământul nostru este performant, iar părinților că e gratuit ! Dom’ le, chiar și acasă, dacă nu ne manifestăm prezența, se bagă alții, să ne pună mâna pe neveste, ca să le testeze dacă-nfloresc !… Atenție că se zvonește că, doar la ciclul primar deocamdată, se preconizează să se predea romilor numai pe limba lor maternă, și treptat totul, da, toate disciplinele ! Cine n-o învață, cine nu e capabil să o învețe, limba, să se mute la alte școli și să lase locul unor cadre tinere, cu minți mai flexibile ! Și atenție la senilizare, că se tinde să se legifereze să iasă la pensie doamnele profesoare abia după șaijdoi de ani și noi avem unele colege sub 38 de anișori la care dracii de copii spioni deja alarmează din ușă colegii, în viziunea lor holistă asupra cancelariei, că șase, băăăi, că vine Baba !… În altă ordine de idei : ne roagă iar Fiokla Malafeevna de la Liceul Agrotehnic Trofim Denisovici Lîsenko din Cuțarida, zice că asigură și transport de la gară, și cazare, caută oameni serioși și de încredere, netemători ! pe care să se bazeze să-i aibă în săli la supravegheat, atât pentru bac cât și pentru admitere ! Atenție, Străchinaru, că mai avem unele cadre care uite că se sfârșește anul școlar și nici până-n prezent nu s-au dus la Căgiurzia să-și facă micro și din cauza lor nu putem noi înainta dosarul pentru autorizația sanitară ! Tot așa, că populația școlară e în continuă scădere, mai sunt unii neserioși care nici până acuma n-au predat doamnei Inocencia recensământul pe anul trecut al copiilor din sectorul repartizat ! Haritina ! Vezi că nu știa Daria Nikolaevna Saltîkova dac-avem sau nu tineri fizicieni înscriși la concursul Impuls perpetuu ! Ia legătura cu ea pentru sesiunea de referate a cimpanzeilor, poate o organizează la noi ! De la Inspectoratul Județean pentru Cultură : să ia legătura urgent Sorela Blaster cu ei, fiindcă trebuie să găsească sponsor generos și să plece cu copiii duminică la al 3-lea Festival Interetnic ! Să ia de urgență de la mine de pe panou cheia cu Praskovia Bukamașkina și să scotocească la magazie, că trebuie să mai fi rămas de la Carnaval costumele de samba și măștile africane, vedeți ce mai puteți recondiționa din ele ! Bine ar fi, în perspectiva creșterii autonomiei locale ca dependență, să ne îmbunătățim radical imaginea și față de primărie, și față de părinți, pe principiul clientul nostru, stăpânul nostru ! Am fi putut și noi, ca să-i flatăm pe campesinos, cum a procedat recent, de Sfintele Paști, Fiokla Malafeevna la Cuțarida, să-i dresăm s-aducă fiecare pavian câte două-trei vederi poștale și să le expediem pe adresa oamenilor muncii, felicitându-i de Unu Mai, adică azi !… Rămâne de reținut pentru la toamnă, de Șapte Noiembrie… Doamna Veturia și cu Didina, notați-vă să nu uit că trebuie să refacem în Consiliul de Administrație procesul-verbal pentru stabilirea salariilor de merit și a primelor din 2 %, fiindcă s-a greșit metodologia și să n-avem discuții cu diferite contestații sau ulterioare necazuri cu Garda Financiară, când o veni !
Atenție că trebuie să țintim spre declanșarea resorturilor interioare ale SISTEMULUI din școli, așa că dacă aveți priză la conștiință, vă rog să acționați într-un asemenea climat încât să permită limitarea intervențiilor exterioare de ordin administrativ întreprinse în scopul eliminării disfuncțiilor.
Fiecare cadru care are inventar să și-l verifice și să treacă numărul și denumirea din acte pe etichete noi lipite pe fiecare item ! Atenție că n-am primit nici până azi toate listele cu propuneri pentru casare !
În schimb, se va controla de către Garda Financiară în mod holistic, global, emițându-se o judecată de valoare dac-ați completat cu pix pe cărțile primite rubrica Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale ! Având obligația să verificați personal corectitudinea numelui înscris de elev, anul în care a fost folosit manualul, starea la primire și returnare, descrisă de terminologia : nouă, bună, îngrijită, satisfăcătoare, proastă, incalificabilă.
Manualele deteriorate sau pierdute se caută la librărie la Cuțarida-n gară, la Căgiurzia sau la Cuzco și se cumpără la loc.
Procentajul de recuperare în care trebuie să ne încadrăm este : 90 % după primul an, 75 % după al doilea, 56 % după al treilea și 21 % după al patrulea.
De urgență ! trebuie însă convocați toți părinții ca să ne acoperim cu hârtii și să încheiați un proces-verbal între mine, dumneavoastră care aveți clase și ei, din care să rezulte explicit că manualele sunt proprietatea ministerului dată nouă sub formă de împrumut pentru folosință și că elevul nu trebuie să facă nici un fel de notații pe pagini pentru că nu e cartea lui, și nimic nu se pierde, cum am mai spus, ci se înlocuiește !
Se zvonește că ne bagă iar o oră pe săptămână, alternativ, neinclusă-n orar, când informare politică, când pregătirea tineretului pentru apărarea patriei, dar nu-i mai zice PTAP, ci protecție civilă, că populația școlară e în continuă scădere, iar conținutul la informări va fi ACUM democratic, că sunt aleșii poporului nostru și trebuie să-i respectăm, nu s-aruncăm cu noroi, întâi 3-8 ore pe an, apoi, dacă ține, până la 17 ore semestrial !… N-avem de ce ne certa, Răzvano, că sunt numai simple zvonuri ! Și oricum nu poți face nimic dacă le bagă ! Străchinaru, atenție că s-au îngălbenit și deteriorat articolele de la gazeta de perete Noi și mediul !
Catedrele de română și de matematică să ia măsuri să fixeze din vreme, sub semnătură, un om care să meargă cu buletin și delegație la el, la Căgiurzia, după plicurile cu subiectele de simulare de test ca de examene !
Nu mai dați telefoane dacă nu e nevoie ! La cel din contradictoriu o să pun iar lăcățel, să nu mai puteți decât să primiți, că iar au crescut convorbirile și a zis Buțai că ni le taie pe-amândouă !
Vedeți că nu se mai zice compunere liberă sau compunere după un plan ! Se zice eseu nestructurat sau structurat !
Așa cum zicea și Emil Cioran !
Să se înnoiască instructajele de protecția muncii, Haritina, și să se facă unul și cu femeile de serviciu, dresându-se un proces-verbal special să nu cadă când spală ferestrele, să nu se taie cu toporișca când despică butucii și să nu se electrocuteze când șterg praful de pe globuri cu mâinile umede sau când își fac ceaiul de iarbă mată folosind reșouri improvizate ! Atenție că LINIA ACTUALÃ este ca să ne gestionăm prin managementul propriu, cu ofertă inovativă și compatibilizată, înscriindu-ne în comunitatea locală ca etos într-o abordare contractualistă, cu un divertis curricular care sare de 30 % !… Corela Drob ! Să se înnoiască pavoazarea pe holuri, menționând explicit, într-o manieră holistă, în viziune curat sistemică, ce dăm noi Drujbei și ce primim de la ea !
Cu orice prilej, de la om la om, că populația școlară e în continuă scădere, să explicăm părinților de ce ne e stringent necesară sporirea valorii de referință sectorială, în mod holistic, global, ca să ne mai mărească și nouă leafa, cum și răsprofii și-au mărit averile, ajunși în upercutclas, încât pot urmașii lor să nu mai muncească sute de ani ! Partea proastă fiind că Mizeriada continuă, pentru că stoparea declinului producției s-avem venituri proprii mai durează, iar raționalizarea cheltuielilor existente nu poate merge până la irațional ! Și să se modernizeze !…
Dacă poate cineva să facă rost de niște postere cu copii la Internet, să ne aducă și nouă pentru panouri ! Ca și orice postere cu uie !… Și să vă iasă din cap că învățământul nostru este performant !
Mizeriada continuă !”
„Continuă să se agraveze. Vorba e : deci, ACUM, azi zic, nu ne mai calcă nici o brigadă ?… Nici din uie, nici din muie !!!” – concluzionă Ciomolunga, întrerupând comunicările pe la jumătatea pomelnicului lor.
Confirmând din cap și înălțând a veselie sprâncenele cănite, Teofan Davidovici Filatov închise-n morții mă-sii agenda, din care parcă mai voia să lectureze, și ne făcu un semn discret să-l urmăm pe trepte-n jos până pe hol, unde așteptă s-ajungem toți și apoi deschise cu eleganță ușa de la Camera Pionierului, rămase meditativ cât se strecurară toți salariații înăuntru, lăsă deodată falnicu-i cap în jos, întinzând spre relaxare vertebrele cervicale, reveni mândru cu el în poziția verticală și zise cu o nobilă generozitate, memorabilă, regală :
„IA SÃ-MI DESCONGESTIONAÞI TOATE ASTEA AICI !”
Resursele… umane, atrase și concentrate în camera secretă a școlii, se codiră o clipă, inimile lor se contractară cât niște gândaci de bucătărie, parcă nu le venea să creadă, parcă se temeau de-o farsă, de o capcană de vulpoi în sensul că urmau ele să se desfete culinar, dar pe urmă li se va reține la leafă, făcându-se astfel vânzare Katiușei și Rakettei, poate și Statorniciei și Popasului, dar pacea europeană de pe fruntea încă tânără și brejneviană a stăpânului le îndemna nonverbal că să aibă poftă să servească într-o veselie-vijelie totul, cu credință și încredere, ca pe un dar de la casele Filatov, Buțai și Ciuvîrin din Drujba la un loc, ca pe o pomană festivă de Unu Mai, ziua internațională a celor ce muncesc, di-mi-neaaață a muuuncii noi, crești în inimă bucuriiiii și avânturi s-aprind în noi, ca luuumina în zori de zi, prinse a cânta ca la cor tanchist Didina Arnăutu cu gurița aurie plină de-un sandviș cu Promesse Jambon Bihor, implementa-mi-aș furculița-n avânturili tali, sudui Moluscă și băgă concomitent în cavitatea bucală o feliuță de Glina mușchi file afumat, mestecând-o furios, fiindcă dintr-o singură privire își dăduse seama că de când intrase cu Cențica mai devreme aici, dacă mai erau ACUM o treime din alimentele inițiale, cel mult ! Tot ce nu fusese dezambalat sau rămăsese borcan nedesfăcut sau sticlă cu dop neumblat, încât se putea reda la vânzare, fusese retras cu grijă de la consum și probabil deja redistribuit la Raketta, la Katiușa, la Statornicia sau la Popas, ori fusese temporar depozitat pe-aproape, poate-n sala de sport, ceea ce-i stârnea mai mult ură decât recunoștință că era hrănit festiv de Unu Mai de către proprietarii săi. Ură ce creștea în el cu atât mai exploziv cu cât exploatatorul nu se grăbea să adauge că, Paraskoviușko tată, ia doi găligani de-a opta și aduceți din laborator cada cu organe de bou ! și fiecare cadru căruia-i trebuie, să plece diseară cu una-două inimi din astea acasă și cu niște vinișor, să-și prepare la cuptor de ziua internațională a solidarității celor ce muncesc delicioasa inimă înăbușită, cu sos de vin, de care făcea și Pușa, când apăreau cartofii noi, Cențico !… ( Dar câte o bucată de batog, doi arșini de dimie și câte o căpățână de zahăr n-ai vrea tu ?)
Din cer variabil, Moluscă încremeni apoi din mestecat o felie de cașcaval Sâmbra Oilor, se înroși de rușine și se uita apoi la uriașa rondelă de Olivar de parc-ar fi vrut să determine dacă numărul de măsline secționate-n mezel de feliator era par sau impar, însă nu mortadela în maț de plastic negru era mărul discordiei schizofrenice până la instabilitate internă, ci raționamentul că unde era el mai amărăștean, că rămăsese în arhipelag, ajunsese de atribuia și la altul să fie scârțar, ceea ce nu era cazul cu directorul progresist Filatov, care câteodată disemina unele alimente și la copiii săraci, cu condiția numai să frecventeze ei la ore, măcar la ale lui, deci și ale Vizdelei !
În jur se glumea, se vorbea, se ciocneau pahare, el mânca, bea, șuguia și resimțea dureros rău absența Cențicăi, plecate acasă nemâncată, de rușine că rămăsese cu mâinile oranj până la coate după ce spălase degeaba la cap pe elevii Răzvanei, între buzele prehensile ale căreia tocmai dispărea ACUM un fursec Cookies compus din două rondele cu cremă nucă cocos și își aduse atunci aminte Bonobo de cele două pungi proprietate personală, cu Gică Hagi pe ele, de contribuit onorabil pe lângă ce masă dădeau la poporul muncitor vipoii comunali, care îi zisese soția de ele că să le predea Veturiei, ca cea mai pricepută cu protocolul de la noi din școală. Le găsi pe pipăite pe-amândouă și le preluă manual dintre picioarele calde ale Murielei și reci ale Sorelei, merse la cămăruța femeilor de serviciu, unde preparau Veturia și Praskovia, într-un ibric uriaș, rânduri-rânduri, cafeaua cu aromă de muiere amestec, braziliană, columbiană și indoneziană, și acolo, uitându-se la brațele uriașei ajutoare de vrăjitoare, oranj până la cot, simți dor de femeie drujbeană, adică de Inocencia și resimți cum capul său parcă era confecționat, nu știu după ce rețetă dată la tembelizor, dintr-o folie de aluat dreptunghiulară întinsă de nevastă cu ruloul pe planșetă, apoi rulată în spirală și dispusă vertical, realizând o structură cilindrică deschisă către schimbare, semn de mare receptivitate, și, într-adevăr, o putere mai presus de fire îl sili să-și răsucească gâtul și văzu pe perete-n hol, pusă de Corela Drob de când actualiza pavoazarea, icoana călugărului Vasea, care se uita flămând la el, cu o așa puritate de prunc părăsit în obiectivele cadru, de-și aduse aminte cu deznădejde de copilașii săi studenți, Gua și Cica, că poate or fi râvnind și ei, și pe undeva poate că acuma înghite-n sec de ce a pus mămicuța-n pungile cu Gică Hagi mai mult decât de ce trece prin esofagul la tăticuțul lor ! Izbucni în plâns de dor și grijă de ei și instantaneu raționă relațional că din moment ce Răzvana era c-un fursec Cookies între buzele-i prehensile, atunci colegii și colegele sale din camera pionierului au ajuns la desert și, logic inferând, ai fi atunci un reacționar de Unu Mai, dacă după ceva condimentat s-a ajuns la dulce și vii tu de-acasă ACUM, Moluscă, să-ntorci în morții mă-tii înapoi poporul la ce-a fost condimentat. Avea, îi spusese Cențica, într-o pungă aperitive carnale și în cealaltă fursecuri și stixuri de panificație, dar nici nu mai trebuia, sărmanul prof, să se uite-n care ce-o fi, deoarece niște fragedă pastramă vrăbioară mânzat îl apăsa prin plasticul subțire, alb și molatic pe pulpa piciorului și fiind vorba de cărniță nu putea fi vorba de nici o confuzie, deoarece adineauri la masă tot așa stătuse rezemat de al lui un picioruș, al Vizdelei pe sub masă și, cum ea. deci, logic, venise de sus, își luă atunci în dinți inima de i se părea mare ca de taur și gata de infarct, intră la femei doar cu punga ușoară și zise că a zis Cențica lui să pui și astea pe masă, Veturie, bine, Duducule, pune-le-acilea, că le pun ! Pe urmă, luă din holișor, unde zăbovise-n paza obiectivelor cadru ale eremitului Vasea, punga cea grea de carne, și, binișor ca un jaguar, țuști ! cu ea până la boxa de materiale la schelete ! Iar odată terminată trebușoara asta, stătu câteva momente să-și tragă sufletul la loc pe hol, făcându-se că admiră de plăcere logo-ul școlii, imaginat de graficiana Corela Drob ca un iepuraș-elev cu două degete-n sus că se cere să răspundă și plasat deasupra inscripției din litere de hârtie albă pe pânză roșie, ȘCOALA E A TA ! ÎNVEÞI BINE ! ELEVII NOȘTRI SUNT MAI INTELIGENÞI !
Urmarea reculegerii fiind că reveni în camera ascunsă a școlii cu o fericire de nedescris întipărită pe bot, care i se mai decoloră constatând și luând notă de cât de ușor le fusese între timp resurselor umane prezente să descongestioneze, ca niște trupe de elită Piața Universității, mai tot potolul și infima băutură ce le dăduse în generozitatea sa de Unu Mai nea Fane Filatov în numele vipoilor locali. „Bag copiii, câți or mai fi-n curte după pauza asta prelungită – zise Veturia cu ibricul frigând-o în mână – îi mai ținem o oră, două și le dăm drumul de tot, că eu zic c-am recuperat azi destul pentru cât se fac ăștia că ne plătesc !”
„Învățătoarele ! Învățătoarele ! – își aduse aminte Marinică Drujbescu – să nu uite cumva, mâine să se prezinte, cu domnișoara Corela Drob de desen, la doamna secretară Cachita Dolores, la primărie, că are nea Fane Buțai ceva de făcut cu ele !”
„Ãștia ai lui Calițoiu or mai fi ?” – se întrebă dureros Moluscă, impulsionat de speranța că văzându-și dirigintele pe butuci, Frecardo și-a luat gașca și au întins-o la Popas la taică-su la aparate, aducând clienți Anfisei, ceea ce ar fi însemnat, ca oligoprof ce aplică principiul oligopedagogic a cât mai puțină carte, că-și putea-ntoarce acasă mai devreme punga cu pastrama pentru Maricusa și Genaro, făcând o imensă bucurie și Inocenciei.
Totodată, îi era cam silă de sala aia de clasă a șasea, având ea orhidee de plastic identice cu cele naturale, revărsate artistic din ghivece care nu trebuia să le mai ude copiii, însă tapetată de matematician cu planșe seci din tot curriculumul, scrise negru pe alb-cenușiu, conținând tabla înmulțirii, transformări de unități de măsură, proprietățile puterilor, formule de calcul prescurtat, relațiile metrice în triunghiul dreptunghic, relații de calcul pentru diferite arii și volume… iar pe peretele frontal, de-al dracu pusă, o hartă a țării de prin 1952, înspăimântător de ferfenițită, roasă poate și de șoareci, reflectând parcă procesul de atomizare al populației, excelentă totuși pentru defilat la București cu ea pe la acțiuni greviste încununate cu marș și miting, fără nici o șansă ca acțiunea să-și atingă scopul de a atrage în fruntea coloanelor personalități de referință !
Ce nu luase în calcul domnul profesor Străchinaru, dovedind grave lacune în cunoașterea noilor particularități de vârstă, ceea ce e un viciu de fond al formării inițiale a cadrelor, era că dacă nu fuge Esmeralda lui Harneală, atunci nu fuge nici Feodor al lui Ciuvîrin !!!
Nu, auria Esmeralda era prezentă pe rândul de la fereastră în banca a doua pe șirul mai dinspre centru, iar în banca întâi, pe șirul din mijloc, sta și medita într-un peș și se uita la ea orbit… el, băiatul patronului care oferise două servicii conferențiarului, unul de paznic de noapte la benzinărie și unul de observator economic, care i-ar fi permis să investească optim banii, când i-o câștiga loteristic Cențișor prin EXCEPÞIA DE LA REGULÃ !
Și avea de ce să aibă o senzație de sentiment domnișorul Ciuvîrin ! Că soarele cădea pe ea de Unu Mai, întrupând-o mai mult îngerelă belă decât elevă într-a șasea, cu bucle blonde natural, nu șamponate oranj ca ale Maricusei, căzute-n valuri naturale, pe umerașii dalbi, cu obrăjori rozalbi de o rară prospețime și cu niște accesorii cum va mai fi posedat doar, cum citise-n presulică, schivnicul Vasea-n visele sale erotice cu Claudia Schiffer încă nedescinsă-n Giulești !
„Porcul, vezi Figura 144, – citi cam anevoie Moluscă la ce-am făcut ultima dată – este: unul din cele mai valoroase animale domestice din lume, deoarece se-ngrașă în scurt timp și, hm, hm, se-nmulțește foarte repede !… Dar oare ce v-am dat eu pentru acasă, întru asigurarea retenției și transferului, mă băieți ?… Aud ? De răspuns la întrebări ? Iacă dar… Ia să-mi citească cum a răspuns la prima întrebare, din cei conștienți, care v-ați preocupat și v-ați scris, ia să-mi zică, să-mi zică, ia să-mi zică Hetaera esmeralda !… Bppar-don ! Harneală Esmeralda !!!”
„Comparați picioarele porcului cu ale vacii. Porcul are picioare mici și copite ascuțite. El se deplasează încet, ca și cum ar medita la tranziția peste râu. Îi place să se scalde în Spălătura. Când nu găsește apă tocmai curată, se bălăcește și-n nămol diuretic. Vaca are înfățișare cu totul deosebită de a carnivorelor. Ea este la popoarele cu mulți amărâți un animal sfânt. Picioarele ei se termină cu câte două degete, învelite în copite cornoa… Domnu’ Gălușcă, Feodor Stepanovici explorează / investighează / se uită la mine sub fustă !”
„Poate n-am auzit EU bine ! – mârâi apostolul amenințător. Ascultă, Jevakin, fir-ar mă-ta a dracu ! – își revărsă el mânia la-ntâmplare, ca un mascul dominant frustrat de parteneră, asupra unui pistruiat veșnic rumegător, specializat pe copal, o ciungă din rășini naturale. Dacă nu scuipi imediat căcatul ăla din cavitatea bucală la coș, te spun lui mă-ta și ți-o scot eu și ți-o lipesc în păr, de te tunde mă-ta val-vârtej până mâine !… Poate că totuși n-am auzit bine, copii ! De ce oare să i te uiți unui înger sub fustă, Feodor Stepanovici ?”
Indignarea fetiței era atât de mare, încât gafa de a-i zice educatorului după porecla din sat, Gălușcă, trecu neobservată chiar de către elevi. Lacrimi amare și fierbinți țâșniră literalmente din cele două albăstrele ce-i țineau loc de analizator vizual, apoi fruntea gingaș bombată se rezemă de rumegușul băncii și totul se ascunse sub pletele cele aurii și mătăsoase, spre marea întristare a multora.
„Vaca le are cu picioarele mai mișto decât porcul !” – ocoli cu abilitate întrebarea privind rațiunea de a privi sub fusta unui înger, Frecardo, imperturbabil rezemat caragialește și postmodern în cot.
„Cum dracu ți se uită sub fustă ?” – se interesă, logic, năucit Străchinaru.
„Are oglindă pe adidași, dom’ profesor !” – săriră mai multe fete.
„Ar trebui – gândi Moluscă prin ceața de whisky – să-i confisc micului explorator oglinjoara de pe limba adidasului și să n-o mai vadă de la mine până la sfârșitul anului școlar. Sau să i-o dau dirigintelui, lui Calițoiu, să i-o prezinte mă-sii ca pe un corp delict, când s-o mai duce pe la ei să-l mediteze pe acest animal imparicopitat !”
Însă sihastrul Vasea clătină din cap, parcă amintindu-i de greutățile propriei sale vieți de bugetar amărât, cu doi copii studenți de ținut la București și cu rarisimi clienți de meditat la științe biologice, alungați și ăia pe motiv de a nu colabora la inversiunea valorilor !
Două sunt principiile fundamentale ale oligopedagogiei, calculă Moluscă : 1) cât mai puțină carte și
2) cât mai puțină educație,
atâta vreme cât rămâne în vigoare principiul ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim !
Oligopedagogia fiind doar conștientizarea teoretică a unei stări de fapt, ca de pildă că de ce să mă pun eu rău c-un vipoi, ca să-i educ pe un virtual infractor violator și criminal ca Frecardo ăsta ? Ca ce chestie ? Adică eu n-am copii de crescut ? Mai bine-l las așa, și tot pe tac-su-l strânge peste câțiva ani de faringe !
Rânji și aplică, deci, al doilea principiu al științei descoperite de el, cu revelația în Separeu că mai toată săptămâna se aplicase primul, din diferite motive într-adevăr făcându-se neobișnuit de puțină carte la Școala nr. 1 cu clasele I-VIII !
„Mă Frecardo, eu sunt profesor bătrân – luă cu ușurință o mască umilă Moluscă – și știu multe, și limbi străine, și diferite științe, ca și module mono-, intra-, inter-, pluri- sau transdisciplinare. Nu te ghida numai după aberația că producția de competență e neglijată-batjocorită de către vremelnicii proprietari ai norodului ! Există și personalități formate din proprie inițiativă. E drept, destul de sărace. Că de-aia eu, hm ! că mai mult am citit, nici n-am agonisit altceva în viață decât… înțelepciune ! Eu am predat, să știți, copii, și la liceu la Căgiurzia, la Miciurin, fiind coleg cu doamna inspectoare Saltîciha, o femeie frumoasă dar înrăită după un incident neplăcut, din cauza căruia a plecat ca și mine din liceu. Doar că eu n-am mers în sus, ci am descins la Drujba, chibzuind și constatând că nu mai avea nici un rost să-mi scuip plămânii cu liceeni care unul din doi bea, unul din trei fumează și unul din zece a prins gustul drogurilor, ca să nu mai divulg de o parte din fete, cum își asigurau o prospețime vestimentară net superioară colegelor mele ! Cine mă putea plăti pe mine, mă, cât să am autoritate în contrapondere cu școala vieții care îi dădea întăriri pozitive nestudiosului ? Așa, mă Frecardo, așa a fost, nu te supăra de poreclă, că și eu îți dau voie să-mi spui Moluscă sau Bonobo, să vedem, îmi spui ?… Și prin primii ani ai mei de învățământ, am avut un elev tot așa frumos ca tine și ca mă-ta, mai precoce, mai zburdalnic și mai răsfățat, stătea tot în banca întâi, dar n-avea oglindă scoasă de la ascuțitoarea chinezească și fixată sub șirete la adidas, că nici nu se inventaseră pe-atunci adidașii, erau doar teniși sau bascheți la nea Mielu, Frecardo, așa că-n loc să stea comod ca tine și să se uite-n jos, realizând cu superbă superdotare transferul interdiciplinar și aplicând la explorarea anatomiei unei colege cele învățate la fizică la Haritina despre reflexia luminii și formarea de imagini virtuale-n oglinda plană, ăsta de care-mi amintesc eu se băga mereu pe sub bancă, spre marea disperare a fetei care stătea unde stă ACUM Esmeralda… Și știi ce s-a-ntâmplat până la urmă cu băiatul ăsta prea curios, care în loc de alte preocupări, cum ar fi lecturile, îi plăcea să se uite la colega lui sub fustă, mă Frecardo ? Îți poți tu imagina ?… Că poate-l mânia cu păcatul ăsta pe îngerul lui păzitor !”
„Ce s-a întâmplat, dom’ profesor ?” – deveniră interesați mai mulți.
„Într-o zi, a înnimerit de să-și eficientizeze unghiul din care explora / investiga și atunci… A ORBIT, băi tâmpitule !”
Ideea profund dialectică, paradoxală, că uitându-te la o fată sub fustă, dacă ai noroc, atunci poate să te orbească, era atât de neobișnuită și de încântătoare că râsetele cele pițigăiate se reînnoiră multă vreme, iar Moluscă, mustăcind ce mustăcind, trase lesne concluzia că, iacă dar, ca să n-am pe urmă meciuri cu madam pitecantroapa de mă-ta sau cu taică-tu, că de ce-ai orbit la mine la oră, îți iei tu frumușel ghiozdanul, rucsacul, congelatorul sau ce dracu e, domnul Frecardo, și te muți tot în banca întâi, dar pe rândul de la perete !”
„Nu mă mut, dom’ profesor ! Eu stau unde m-a așezat domnu dresor Calițoiu ! Când o zice dânsul că a vorbit cu mama să mă mut, atunci mă mut și eu ! Dar altfel nu !”
„La mine la oră, dacă tot ai venit, execuți ce ordon eu ! – făcu pași amenințători spre el Străchinaru, zburlindu-și rău mustața și mărind progresiv sonorul. Alaltăieri tocmai am băut cu taică-tu la Anfisa Barabanova și mi-a dat mână liberă, băi, dacă ți-a intrat democrația-n cap, să o suspend, că și-așa e fragilă ! Cât îți aplic… regulamentul ! Și după ce te altoiesc și obțin de la tine comportamentul dezirabil, o instalăm la loc.”
„Da, da’ cu mama n-ai vorbit !”
„Băi cinocefalule !!! Acuma sar cu toate picioarele pe tine !”
Privirea profesorului era matur de crudă, ca de la masculul dominant la un orfan intrus, și elevul făcu pași înapoi cu coada-ntre picioare, răzgândindu-se, revenind și așezându-se până la urmă pe locul fixat, unde scoase tubul unui pix și începu să-și confecționeze dintr-un extemporal vechi cocoloașe pe care să le împuște în colegi pe principiul armelor cu aer comprimat, anticipând lecția despre presiune a fetei popii Panda.
Clasa lui Calițoiu era oricum una gălăgioasă, selectată din copii mai din centrul comunei noastre, în ochii cărora nu citeai niciodată foamea, totdeauna curați, ba chiar elegant îmbrăcați, cu excepția a doi-trei dinspre pădurea Esmeraldei, aduși pentru completarea numărului, iar Frecardo se distingea în mod deosebit : el avea un ten aparte și niște fălcuțe moi mai tot timpul agresiv rumegătoare, încât arăta mai degrabă a copil nordic din uie, cum îi vezi pe la videoclipuri sau prin revistele de tineret, decât a drujbean de-al nostru, fie și înstărit.
Deși răriți, cercopitecii erau din ce în ce mai vorbăreți și domnul Străchinaru înțelese că după ce nu făcuseră ore nici ieri cu simpozionul, nici azi cu masa festivă de Unu Mai, cel mai indicat lucru era să valorifice reflexul condiționat îndelung al scrisului după dictare, așa că hotărî să treacă mai departe, după studiul porcului urmând, într-o succesiune cam brutală, maimuțele, despre care Gaviota îi scrisese la extemporal cândva că sunt animale cu o alcătuire inferioară față de celelalte mamifere și mult superioară omului, care s-a muncit să decoleze din animalitate și a aterizat pe noi culmi de progres și civilizație !
Exact așa dictă și Moluscă ! Ceea ce elevii transcriseră cu fidelitate, băgându-și și Skaraoțki codoiul. Pierdu apoi șirul de tot, pentru că după ce-i atrăsese atenția asupra sa Esmeraldei, trăgând cu țeava, întâi cu hârtie, apoi cu scuipat, Frecardo se furișă într-o bancă de pe rândul din mijloc, stând cu mâinile la piept, suspect de cuminte.
Proful se răsuci atunci spre tablă să facă schematic clasificarea maimuțelor după coadă, în : superioare (fără coadă) și inferioare (cu coadă), și pe când alegea dintre mucurile de cretă unul care să nu fie chiar așa dur și să scrie nu să zgârie, văzu brusc oranj de revelația că nu numai c-a cheltuit Cențica un horror de bani, dar s-a bucurat degeaba c-are prilejul să i se confirme, de către generalul Vasea și doi experți, de la București și din uie, că de fapt el e cel ce merita cu prisosință, cu vârf și îndesat, să fie trecut de colegi pe lista de candidați la salariu de merit, s-aibă și el ceva-n plus de dus lunar la copilașii lui cazați printre străini !
Auzi totodată simultan gândurilor Esmeraldo ! Fă, Esmeraldo ! și concomitent cu bifurcarea maimuțelor după coadă în superioare și inferioare, trase cu ochiul către Frecardo și către fată, ajungând pal și glacial ca un cadavru de atâta indignare !
Băiatul cu ten lăptos ca pentru a intra pe platou, își vârâse degetul mare între buze și sugea din el eu pasiune, belind ochii și crispându-și toți mușchiuleții faciali, exact ca atunci când trăiești adevărata senzație de Bonobo, în vreme ce angelica Esmeraldă se uita la el nu cu indignare, nici măcar cu dezgustul specific erotismului precoce, ci în ochii ei cerești se putea citi doar o groază absolută, ca la o gazelă, când se trezește cu leoaicele la numai doi metri de ea privind-o cu lăcomie feroce, hipnotică…
„Domnu' Gălușcă, Frecardo îmi zice s-o iau în gură !” – îl pârî fata pe nesimțit, și anume, spre marea surprindere a psihopedagogului, fără să roșească nici un pic, reținând doar ce era insultă masculină din oferta colegului ei !
Contrariat și uluit de cât semăna în acel moment fata cu Malașa, răscolit de privirea aceea de un albastru adânc ca Baikalul, Dudiță porni spre animal cu pași dârzi, uitându-i-se cam deasupra ochilor, încât acesta simți electrizat agresiunea, ca când îți bate tornada la geam.
„Da’ ce-am făcut, dom’ profesor ?! – se ridică totuși demn în picioare băiatul benzinarului, profitând de poziție ca să deslușească pe geam cine mai trece pe uliță spre discotecă la Raketta, gest care enervă și mai mult pe agresor.
Se auzi atunci un plici ! scurt și asurzitor, precum și un mârâit de uncheș că știi tu ce-ai făcut !
Pe obrazul drept și fin al nefericitului elev de uie, neobișnuit cu bătaia ca-n muie, se imprimară instantaneu în roșu-violet cele cinci degete și podul palmei grosolane a… formatorului, cu atâta naturalețe încât bătrâna Izerghil ar fi putut și să-i ghicească lui Moluscă macabrele încercări ce-l mai așteptau până să scape și familia lui de sărăcie !
El însă zise cu mulțămire așa da !, referindu-se la liniștea mormântală instaurată cu prețul suspendării vremelnice a democrației, reveni la tablă și exemplifică cercopitecul la inferioare, maimuțele antropomorfe la superioare, dând din umeri indiferent când schingiuitul, după o ascundere a căpșorului în mânuțe pe rumegușul băncuței, brusc își luase rucsacul de elev NATO din bancă și părăsise sala de clasă, unde procesul instructiv-educativ fu reiterat curând.
Totuși, domnul profesor gradul întâi Dudu Străchinaru trebui să-și întrerupă prelegerea structurată pe teza, dur polemică la ce preda popa Panda, cum că asemănările demonstrează cu putere înrudirea dintre om și maimuțele antropoide, adevărul, științific dovedit, c-avem, copii, un strămoș comun foarte îndepărtat, pentru că Feodor Stepanovici reveni de pe hol, abia acum plângând intens, întinse un deget acuzator spre torționar și – urlând apocaliptic Ai să regreți !… Mă duc acasă, Gălușcă, descui garajul, iau mașina, te calc în morții mă-tii și… te plătesc, băi ! – se retrase trântind ușa de căzură schije de ghips din jurul tocului și multă vreme pluti în aerul de țintirim particular al clasei praf ca de pușcă.
Amenințarea copilului răzbunător făcu pe prof să se cutremure din toate multele sale mădulare și încheieturi, în special din coada de cal răpciugos a măduvei spinării. El știa că nea Fane Ciuvîrin e un vânător pătimaș, că deține un bogat sortiment de piei de animale și de arme de foc, multe de colecție, precum și muniția aferentă.
Din clipă-n clipă, se putea aștepta să intre Fedka pe ușă cu revolverul și să-l lichideze ca un pandur pe un șarpe de ciocoi reacționar, în aplauzele colegilor săi de-a șasea și ale părinților, urmarea senzației promorționale de știre fiind un câștig de audiență și de bani pentru o anumită parte a presei și a canalelor, șapte zile se va mulge cazul formatorului executat de formatatul său. Bine i-a făcut elevul profului dacă n-a știut să-l educe – va fi o concluzie. Ar mai merita-o și alții – va fi o altă concluzie. Și iacă dar, că două bale galbene i se preling ACUM de sub mustăți lui Dudiță, la gânduțul că Genaro și Maricusa lui ar fi putut fi siliți să citească sau să vizioneze asemenea insanități despre tăticuțul lor !
Dar domnul Dudu Străchinaru este întotdeauna creativ-inovativ !
El își amintește permanent cele două principii fundamentale ale oligopedagogiei sale : 1) cât mai puțină carte și 2) cât mai puțină educație, în scopul de a lua o decizie lucidă în așa confuzie a valorilor.
„Cam atât am avut eu de predat, iacă dar, despre ființa maimuțană pe azi ! – se opri zâmbind comercial-electoral marele antropolog. Vă dau voie, fetelor, la telenuvelă, cum m-a rugat Esmeralda ! Și vouă, minunați băieți cuminți, vă facilitez ca să vă pregătiți sufletește pentru derbiul de mâine Universitatea cu Rapidul ! Cu condiția binecunoscută să vă faceți singuri rezumatul din ce n-am mai apucat să predau ! Neapărat să vi-l faceți, că de voiu chema la procitanie anumite pughibale și nu-l au în trătaje, am să le baaat, cu biciușca am să le baaaaat, chiar mai rău și decât pe Frecardo !… Bună seara ! Și să nu s-audă musca țețe pe hol ! Dacă voi constata deranj, vă-ntorc îndărăt, vă iau la ascultare din toată materia, reținându-vă și pentru curățenie să strângeți hârtiile de la fațada școlii ! Comportați-vă, dragi elevi, ca un comando care a pus dinamită în clădirea inamicului și ACUM se cară acasă pe nesimțite ! Așa să v-ajute Dumnezeu !”
Asudase complet Bonobo. Broboane de sudoare neagră îi ieșeau pe fruntea-ngustă și dârele se împreunau apoi cu balele galbene de sub mustăți. Își da seama din ce în ce mai mult c-a optat-o și că-n morții mă-sii, e o viziune eroică asta cu împușcarea sa tragică de către un miniterorist, avea presimțirea că se cam precipită lucrurile spre opțiunea pentru evadarea din arhipelag ! Pentru un amărât ca el, mai probabil era să fie așteptat prozaic, la ieșirea din local, de toată gașca lui Frecardo de la Raketta, cuprinzând și anumiți hojmălăi cu stagiul militar satisfăcut. Era foarte clar că, aliniați cu pulanele pe două rânduri, îl vor bate la stroi, ca-n vechea armată țaristă, aplicându-i fiecare câte o lovitură pe măsură ce ca un golan se va târî între ușa și poarta școlii… Vai, vai, vai ! Ce rușine ! Ce rușine !
Își puse catalogul în dulăpiorul maro, prevăzut cu lăcățel ca seiful unei bănci față de niște intușabili, unde recent o apucase de cupuliformele, propulsivele obiective de referință fără sutien ca ale Malașei și o-nghesuise dinspre aria curriculară joasă pe Corela Drob și primise drept anexă a refuzului replica paralizantă că TU s-o evaluezi pe Cențica ! – nici acum nefiindu-i prea clar dacă gagica-și bătea joc cu Agheev de amărăștenia lui sau se autosesizaseră de la încălzitul excesiv al scaunelor din contradictoriu că doamna Inocencia Străchinaru practică EXCEPÞIA DE LA REGULÃ în scopul de a reuși la vreo teleloterie, nemaifiind nici o speranță de să ne mai mărească și nouă leafa !
Pe geam se vedeau la drum patrulând tot felul de băieți de sat-cartier, cete-cete, și mai tineri, și mai veterani, încordându-și amenințător pectoralii culturiști, dând de excitați ce erau câte-un șut în vreun gard, câte-o karată în vreo poartă metalică, conversând-gesticulând cu multă indignare.
Cine m-a pus ! Cine m-a pus ! regreta Bonobo că se făcuse badigard la fata Malașei. El care nu luase nici o măsură când Mișa, Grișa și Epișa, alimentați de același Frecardo cu muniție, terorizaseră o seară-ntreagă femeile de serviciu la cămăruță, cu petrade și cu vreo sută de brichete de plastic (probabil o cutie întreagă) făcute să explodeze una după alta ! Rămân în vizuină cu Stalin și cu Gică Hagi ! se hotărî, îmbărbătat de gândul că iese el Harneală de la pârnaie chiar în seara asta și îl va despresura ! Sau or să creadă oamenii lui Feodor Federico Stepanovici c-am sărit gardul pe la closete și m-am furișat pe după grădini ! Apă aici am de la flori, iar hrană ohoho ! cât să pot supraviețui și-o lună ! Plus rompopo-ul popii ca udeală ! Totul este să nu se-amestece vreun bețivan din ăia de ne strigă băi, câcați în ploaie !, și să spele șișu-n mine, calculând că-l va recompensa nea Fane !
Din nevoie de protecție, domnul profesor Dudu Străchinaru se gândi de la un timp că să vină americanii și întrevăzu un avion biplan artizanal model 1922, amenințând spre Iugoslavia, dar survolând din curiozitate Blocurile Rușilor și zărind-o pilotul pe terasă întinzându-și cearșafurile pe frânghie pe Cențica noastră și neputând-o înălța pe ea la cer la el, iată că-i aruncă un feoștoloc cu 100 ori 100 de parai direct în decolteu, stimați ascultători, cu precizie maximală de sfârșit de mileniu, fixându-i-l chiar între obiectivele de referință în formă de pară, care înnebunesc pe orice cunoscător și trebuie păzite !
Se întinse pe masa de relaxare, iacă dar, vegheat de scheletul cel hihilitic al lui Gutalinșcik, pregătindu-se să reziste ortacilor lui Fedul până dimineața, și se puse a frunzări tacticos din raft, în lipsă de cărți, niște prăfuite dosare cartonate-n bleumarin ca de costum, cu câte 80-100 file ale unor lucrări științifico-metodice de gradul unu strânse-n șuruburi de aramă. Porni cu cel mai proaspăt dosar, care era și cel mai interesant în contextul EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ în care-l ținea Cențișor, nu atât pentru a câștiga ea la loterie, cât pentru a-l zdruncina pe dânsul ca să se trezească odată la realitate și să facă și el ceva ! Trenduind dumnealui să facă ceva, dar… cu Vanessa Mihalache cea fără bărbat, a cărei investigație palpitantă se intitula „Sintagma Marius Tucă Show și unele aspecte privind trecutul, actualitatea și viitorul limbii noastre de stat”. Neneglijabilă nefiind nici bătrâna lucrare de grad a Didinei Arnăutu cea cu gură aurită – „Unele aspecte lexicale, personaje și mentalități evidențiind rolul benefic al ocupațiilor rusești din secolul al XIX-lea în personalizarea umorului prozatorului moldovean Ion Creangă” – de care se plictisi curând și trecu (Vizdela neavând de la iepuri lucrare încă, nici făcută, nici cumpărată) la a Haritinei, care promitea să lucreze cu el în echipă doar dacă divorța : „Determinarea semnelor relative ale constantelor de cuplare spin-spin la dimetilfosfină ghimpată și metilfosfina scaietelui, prin dublă iradiere de rezonanță magnetică nucleară semidirijată”, oftă profund, se închină zicând Doamne, ai grijă de copilașii mei, Maricusa și Genaro, că sunt o valoare ! și adormi instantaneu visând la Sosirea Investitorilor Străini lanoi în comună, pe muzică de Vangelis.
Fulgerător, văzu cum firma drujbeană Școala nr. 1 cu clasele I-VIII se schimbă în Gostinîi Dvor, ceea ce ar fi însemnat c-a devenit un fel de han destinat academiilor negustorilor străini, să vină cu marfă din secolele XIII-XVI, în scopul desfacerii ei cu ridicata nu numai cu prilejul iarmarocului estival de Pobreajen, ci permanent. Motivație pentru care, din cărămidă roșie și din pietroaie mari, importate de pe Insulele Solovki, gardul școlii s-a îngroșat și supraînălțat, la colțurile patrulaterului punându-se turnuri masive, vizibile de la Popas, ca și deasupra porților de la intrare.
Ideea că localul școlii e bun de angrou chinuindu-l pe Dudiță de mai multă vreme, el știind să aprecieze atât avantajul pozițional la intersecția Drumului Mătăsii cu Al Ambrei, cât și facilitățile ofertate de arhitectura localului, care-ți impunea o teleologie comercială evidentă. Aprovizionarea s-ar fi făcut ontologic cu TIR-uri, prin curte, tăindu-se bătrânul măslin, ca și catargul pionieresc, înălțându-se rampe până la nivelul ferestrelor parterului, respectiv elevatoare pentru ferestrele de la etaj. Iar gloata cumpărătorilor mărunți și a achizitorilor măreți mișuna-va pe coridoare și din clasă-n clasă, unde glasvanduri vor separa butic lângă butic.
De tavane suspendau rulouri de hârtie colorată și beteală și pretutindeni funcționau instalații de beculețe clipitoare, cu ampulețele vopsite-n toate culorile curcubeului. Praskovia Bukamașkina urca din când în când la etaj și răsfira confetti dintr-un coșuleț ca un caniș, din foițe de staniol confecționat de domnișoarele învățătoare cu copiii. Din difuzoare venea muzică săltăreață și filozofică ca de nuntă otomană. Fete cu pantofi înalți și cu fustițe scurte, alese cu arii curriculare proeminente ca la niște struțițe, purtau cu eleganță tăvi cu bomboane promorționale, iar în casa scărilor dinspre fostul contradictoriu, ACUM reprofilat pe zgonhen, se desfășura cu reflectoare și care de reportaj Orbita TV un defileu de modă.
Ce este extraordinar; Inocencia, este cu câtă naturalețe agresivă împing, cu pulpele lor pubere, creațiile înalt croite, eleva Himena Bukamașkina și mai ales Palașca lui Fafulea, angelicate de blitzurile vânătorilor de fecioare de export.
Prevăd că ochii sașii-ceacâri ai Palașcăi vor ruina mulți piloți de formula unu, poate și pe unii dintre marii futboliști rezidenți la Monte Carlo !
„Acilea ce băgăm, patroane ?” – îl întrebă cu carnețel, ca pe-un secretar general al partidului partidelor, spânul Salvador Fafulea, blocat ca un cui îndoit în dreptul boxei de material didactic pentru biologie.
Și putea oare ex-proful să bage librărie din moment ce nu ni se va mai mări nicicând și nouă leafa ? Nu putea…
Fără discuție că un manager responsabil nu putea.
Și patronul Dudiță Străchinaru se crispă de cugetă adânc și văzu soluția și mai văzu și că soluția e bună și grăi-n vocale și consoane de dimensiuni egale după tratarea parodontozei, Cachitei Dolores, ce-l sorbea-n ochii ei căprii ca pe un ceai de iarbă mată prin două churumbelas : Aici-șa să fie papetărie !
Și papetăria pe dată se făcu ! Ca sucursală a holdingului RODIS & MARODIS, importator direct. După un telefon la fratele Vasea.
Adăugându-se ulterior, iacă dar, tipizate, contabile, higienică, consumabile și birotică. Dar niciodată cărți.



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!