în această zi
acum 6 ani
Nicolae Diaconescu
oprednostSr021a81auca543137 a51ti9e1a20g12hc6 3hfg0ian84i652 · Distribuit pentru: Public
Întrebare pentru soţia mea
proză [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nicolae Diaconescu [Nicu al Popii ]
2005-11-04 | |
Duminică 16 octombrie 2005
Întrebare pentru soţia mea
Presupun că v-aţi dat seama din ce am scris până acum că iubesc femeia la modul generic, fiindcă este mai harnică, mai generoasă şi mai intuitivă decât bărbatul.
Soţia mea are toate aceste calităţi şi multe altele în plus. Tocmai de aceea nu ies din cuvântul ei. Domnilor bărbaţi, dacă vă daţi mari, n-aveţi decât, nu cred că îmi scade prestigiul recunoscând asta.
Totuşi am o problemă!
Săptămâna trecută am aflat că dumneaei, soţia mea se înţelege, e poetesă. Foarte mare! Cea mai mare!
O rugam să-mi citească mâzgălelile mele şi ... când avea chef ... zicea:
- Asta merge, trimite-o pe site, p-asta tot tu ai scris-o??!! Rupe-o, arunc-o la coş, bună doar de aprins focul la ţară!
-Nu pot alege nimic din ea ? întrebam spăşit.
-Nii-mic! ...
Trist ca frunza ce se desprinde după o brumă timpurie ... citeam creaţiile altor autori pe un site literar. Şi-am descoperit, fraţilor, că soţia mea are cont, pseudonim şi e poetesă! De mirare nu mai puteam apăsa clapele tastaturii!
Crezusem până atunci că n-avem secrete unul faţă de altul. Nu înţelegeam de ce îmbrăcase o altă piele! ... Că are déjà acum o vârstă frumoasă ... Probabil nu s-a maturizat, este o veşnică adolescentă! Păi cum altfel? Și eu făceam asta când eram student!
Locuiam pe atunci în Căminul Regie al Politehniştilor. Şi-ntr-o sâmbătă seara, trei crai din dormitorul 507 am hotărât, de comun accord, să mergem la dans în Rahova, la Casa de Cultură a lu’ Bragadiru! Unul a zis, acolo mă dau strungar, celălalt mai darnic, lăcătuş specialist, iar ultimul, adică eu, zugrav.
Ne-am schimbat fizionomia, ne-am încropit degrabă o biografie şi-am pornit numai zâmbete şi elan să cucerim fetiţele vesele... din Bucureşti, căci noi… eram provinciali.
Ne distram de minune cu frizeriţele, chelneriţele, vânzătoarele şi alte fete zâmbitoare ... care vedeau în noi stâlpii societăţii economice, de atunci.
Nu fac divagaţii de la subiect, deși poate ar merita.
După ce am terminat facultatea n-am mai simţit nevoia să mă dau altcineva, o făceam în scris devenind ce-mi trăsnea mie prin cap, muncitor cu ziua, doctor de suflete, amant pentru o noapte, avocat susținând la bară “Pledoarie pentru un univers pierdut”, judecător, pictor, sculptor şi tot aşa...
Am rămas atât de surprins când am descoperit că jumătatea mea şi în acest domeniu mă întrece! Are nivelul 200! Şi tot ce scrie e foarte gustat şi comentat de sute, chiar mii de cititori. Abia acum înţeleg de ce a vrut să doarmă singură în camera unde este instalat calculatorul. Cum ațipesc eu în camera cu televizorul ea ...apasă tasta şi călătoreşte în virtual! Face voluntariat pe-acolo, trăire la intensitate maximă. Trage de urechi pe unul, pe altul, acordă puncte, le taie, cum s-ar spune ţine echilibrul site-ului pe umerii ei firavi. E o devotată! Cinste ţie jumătatea mea! Adâncă plecăciune. Mi-am dat încă odată seama cât de nevolnic sunt!
Până azi n-am ştiut că în nopţile tale de nesomn îmi dedici poezii de dragoste! Oare merit eu atâta devoţiune? Atâta suferinţă , dor şi iubire?... Mă uit în oglindă şi ce văd, mă sperie! Tu pătrunzi însă dincolo de aparenţă, vezi ce e în sufletul meu ... mare şi îl zugrăveşti aşa cum e! Chiar dacă nu ţi-am mărturisit până acum, tu reprezentai pentru mine poezia însăşi, simpla ta prezenţă era o poezie. Cât de ingrat sunt! Trebuia din când în când să-ţi ofer o floare, să-ţi spun cât te iubesc, , dar ...am tăcut. Mă vei ierta, oare, vreodată?
Cum toamna asta a fost la fel de capricioasă precum o adolescentă, vremea s-a stricat iar şi n-am mai plecat la ţară ca de obicei, vineri după amiază, să-i ţin de urât soacrei mele. Toată noaptea am citit din creația ta. Ca să mă trezesc am făcut o baie fierbinte şi am pornit la drum sâmbătă dis de dimineaţă.
Aici la ţară e frig şi plouă mocăneşte. Atmosferă bacoviană. De-ai şti cât de mult îmi lipseşti în aceste clipe, draga mea nepreţuită. Iarăşi îţi cer iertare, mereu ocupată şi într-o continuă metamorfoză, mi se părea firesc să-mi pregăteşti mâncarea, să speli cămăşile cu mâinile afundate în apă până la coate, deşi puteai să le bagi în maşina automată...Mi-ai spus că maşina le rupe dar abia acum am aflat că, metaforic, tu dormeai cu una din cămăşile mele albastre pe aceiaşi parte iar în pauza dintre două reprize gospodărești, aveai grijă de site pentru binele nostru, al tuturor.
Te rog, fii mai egoistă, nu te mai sacrifica pentru oricine şi orice că toate sfârşesc în aceeaşi ....dilemă. Şi te mai rog ceva ... Te ştiam blândă, generoasă şi înţeleaptă. Fii în continuare la fel!
Singur în cameră, ascult muzică populară, “La Murfatlar”, “la Murfatlar”, dar în cap îmi sună lirica ta, care asemenea izvoraşului, unii îi spun fluviu, curge, curge...şi nu se varsă nicăieri! Poate a sosit momentul să-mi retrăiesc viaţa cu mintea de acum şi ...patima din studenţie.
Draga mea, scumpă soţioară, îmi dai voie să comentez câteva din poeziile tale? din alea cu cel puţin trei steluţe galbene şi una roşie? Că n-aş vrea să te supăr şi să nu-mi mai dedici volumul pe care tocmai te-ai hotărât să-l publici!
Soțul tău iubitor, care regretă că nu te-a descoperit, mai devreme, în lumea virtuală a poeziei, unde rămân, pentru tine, veșnic tânăr și ferice.
Nicolae Aurelian Diaconescu


Ai văzut tot
Revino mâine pentru a vedea mai multe amintiri!..... A murit pe 3 august 2023. Nu pot să-mi revin.