agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 89 .



Entitate
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [MihailRomanov ]

2019-02-26  |     | 



Însăși conștiența sinelui pornește în lăuntrul uman o întreagă înlănțuire de simțiri, unice și absolut miraculoase, nu că ar fi imposibilele prin natura lor, ci prin înțelegerea limitată a celui ce le trăiește. Conștientizarea eului, dă naștere, deci, noțiunii de liber-arbitru, adică, nu capacitatea de a-și exprima voința absolută, ci de a alege.
Însă, ideea fundamentală de alegere, depășește micile decizii cotidiene, făcând, de fapt, referire la posibilitatea continuă de inexistență, entitatea fiind mereu pusă în fața continuării existenței sau încetarea ei. Ei bine, spre deosebire de obiect, ființa alege între aceste două posibilități. Bineînțeles, este nevoie de un reper al vieții (Binelui) și morții (Răului),
precum punctul "0", de pa axa matematică. Acest reper reprezintă, evident, singura ființă care nu este supusă posibilității de inexistență, neavând început, adică, Creatorul.
Dar, se ridică inevitabil întrebarea: "Care este Scopul efectiv al existenței?" (îndrăznesc a transforma "scopul", în substantiv propriu, deoarece acestea este, de fapt, motivația primară a cunoașterii, a omului gânditor, tulburat de veșnicul "de ce", împingând la nesfârșit granițele științei)
Tot în natura primară a întrebării vom găsi și răspunsul ( căci nu există întrebări farat răspunsuri, întrucât răspunsul neștiut naște întrebarea). Da, la început, la Începutul începutului... până când creația a luat ființă, nu exista decât Creatorul, unica entitate, fiind, astfel, Existența însăși, Normalitatea. Dar, deși nu era nevoie el a acceptat să mai existe și alte ființe în afară de acesta, începând de atunci să existe și în funcție de celelalte creaturi. Aceasta este începutul a ceea ce noi numim iubire, adică capacitatea de a pune existența altuia mai presus de existența ta ( în contra instinctului primar de proprie conservare). Iar simțul profund de a iubi si de a te ști iubit( conștientizarea că viața ta este importantă pentru altcineva, într-atât, încât ar permite sacrificiul) reprezintă, în fapt, scopul existenței.
Dar, care este scopul liberului arbitru? Ei bine, alegerea este fundamentul iubirii, căci, iubirea dispare când nu există posibilitatea de a alege, adică constrângerea.
În concluzie, conștiința eului este esența iubirii.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!