agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 113 .



O ultimă dorință
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zoraa ]

2019-02-10  |     | 



Ai momente în viață când totul devine atât de clar. Primul sărut la poarta iubitei îl simți mai intens chiar și după 60 de ani, mirosul propriului tău copil îți trezește ultima celulă adormită din corpul îmbătrânit, bătut de suferință, iar ochii tăi verzi de smarald rar îmi umple sufletul și acum de un dor știut doar de mine. Patria, onoarea, lupta pentru bine și libertate devin fleacuri ce mă fac să schițez cu dezgust un zâmbet amar. Idealurile mărețe, fuga după averi și faimă sunt povești ce mai bine nu s-ar fi scris niciodată. Acum, când singurătatea îmi este singurul prieten, parcă totul e banal și fără rost. Cum spunea indrăgitul meu poet, pe care-l citeam în nopțile triste de vară, atunci când eram departe de tine, ”Rana este locul unde pătrunde lumina” (Rumi). Acum, când am pierdut tot ce o dată credeam că îmi aparține, lumina e prea multă și mă orbește. Nu văd ce-i în jurul meu. Nu văd războiul ce mi-a luat tot, aud doar muzica din fundal, ce mă face să simt că încă mai trăiesc puțin, cu toate că aș vrea să fiu cu voi, acolo… Acolo unde să respir sacralitate, să uit de ură, foame, praf ce mă-nconjoară, să uit de sângele ce l-am vărsat…
Aș vrea să fiu din nou copil și să-mi petrec nopțile lungi de iarnă cu număratul stelelor, visând la universuri depărtate, acolo unde totul este posibil. Chiar să te renaști și să trăiești viața doar în pace și iubire. Aș vrea să mă așez pentru ultima oară la biroul meu, unde scriam poezii, dar mi-e frică să mă întorc să discern printre cărțile rupte și pline de mucegai. Prefer să ascult melodia mea preferată și să tresar când discul de vinil zgâriat șuieră incet, sacadat.
Muzica și poezia sunt tot ce las în urmă și le voi duce dorul. Poezia pentru mine înseamna mai mult decât ce se vedea la suprafață. Era o îmbinare între sentimente, gânduri și aspirații nepurtate pană atunci de sufletul meu demodat. Era o evadare în vis. Atunci când obișnuiam să scriu, străbăteam în universuri neștiute. Muzica era ca un pansament pentru sufletul meu ce vindeca rănile nevăzute și deschidea porțile spre acele universuri în care poezia nu a ajuns încă.
Scrisorile primite de la tine îmi stau și acum în buzunarul din sacoul verde de stofă dură ce nu l-am mai dat jos de când m-ați părăsit. Când mi-e foarte frig, le citesc. Îmi aduc aminte de când eram student și ți-am scris acea scrisoare lungă în care te-am cerut să fii a mea pe veci, și tremurând am alergat la poștă. Zilnic verificam să văd dacă am primit răspuns. Nopți albe infinite am avut iar ziua simțeam cum soarele nu vrea să apună. Totul stătea pe loc, iar într-un final pământul și-a reluat cursul în jurul soarelui și apele curgeau din nou atunci când am citit cu lacrimi răspunsul tău. Iubirea noastră era singura poveste de dragoste ce am cunoscut-o și tu ai fost mereu parfumul din poemele mele.
Aș vrea să-ți scriu un ultim vers, dar nu pot. Totul e un mare gol ce n-am cum să-l mai umplu cu nimic. Când ultimul strop din eternitate va aluneca din universul meu, poate atunci îți voi scrie de bucurie că am să te-ntâlnesc. Acum simt că nu mai pot, puterile m-au lasat si voința mi-am îngropat-o. Războiul din mine s-a terminat, cel de afară nu mai contează.
Ce imi doresc e să zbor înapoi în timp, să mă văd după o zi grea de muncă ajuns acasă, tu să mă aștepți cu masa făcută, să îmi zâmbești când deschid ușa, iar eu să vă strâng în brațe pe amândoi.
E tot ce-mi doresc!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!