agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 595 .



Jurământul solemn
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Labic ]

2018-03-24  |     | 



Cu frunzele încă verzi, rezemată de geam, salcia bătrână frământă lumina primei dimineți de toamnă. Vuietul unui tren greoi dezbracă liniștea de cămașa nopții și înfășoară câmpia într-o ceață sură. Fără perdele, enorm, geamul de la odaia căminului pare o gură căscată spre povârnișurile Călărașului. Irina șterge cu grijă praful de sub patul ei, de pe noptiera fără un picior și deschide o jumătate de fereastră. Aerul umed și proaspăt dă năvală peste somnul ce tremură speriat prin genele noastre și ne alungă visurile.
Acasă, probabil, mama pregătește dejunul și o alintă gingaș pe soră-mea să se treze(a)scă. Pentru prima data în cei cincisprezece ani neîn(?)mpliniți mă trezesc departe de casă, la vreo douăzeci de kilometri, mai bine zis la capătul pământului. Însă gândul că mă voi face învățătoare de clasele primare mă face să sar iute din pat. Fustă albastră cu pliuri! Nou-nouță! Trag cu ochiul la straiele celor trei colege de cameră - sunt identice cu ale mele, parcă le-a cusut același creator de modă, într-o zi în care muza îl părăsise pentru totdeauna.
Pășunea își trage cu greu o bluză din matase albă- se aud trosnind încheieturile, o încape cu greu, dar se vede că îi place, se admiră lung în oglinda îngustă de pe perete. Irina are păr lung, ce îi curge șerpuitor de pe umeri pe spate, îl piaptănă cu grijă, fără să se grăbească, iar eu o privesc câteva clipe cum își mângâie râul blond. Cî(â)nd își trage costumul albastru-închis pare și mai matură decât cei șaisprezece ani ai ei. Suntem gata de plecare, vorbim puțin, se aud doar sughițurile Rodicăi, cea de-a treia colegă, care plî(â)nge înfundat într-un ștergar- vrea acasă…ce i-a trebuit pedagoc(!)ică?… de parcă eu nu vreau acasă ?s(S)au Pășunea!? Irina nu vrea, privește la noi, aproape uimită. Pare mai coaptă decî(â)t toate noi luate împreună. Noi, cele trei caraghioase, eu prea slabă, Pășunea prea grasă și Rodica prea plânsă, o ascultăm cu gura deschisă când ne povestește cât e de lung drumul până la Tătărăști- mergem pe coridorul care îmi pare la fel de lung ca și drumul spre satul ei, împiedicî(â)ndu-ne una de alta și nu înțelegem- cinci km pe jos din sat până la stația de tren? (A)apoi trenul? Cum e să mergi cu trenul?…Chiar vine cu trenul acesta, care trece pe lî(â)ngă noi?
Câțiva pași împiedicați în pantofii cu toc și ajungem în fața școlii, unde zeci de fete vesele se aranjează în grămăjoare, se cuprind, râd zgomotos, sar în sus de bucurie. Mă uit în mulțime și mai găsesc cî(â)teva fețe la fel de necăjite ca ale noastre și ne alăturăm lor. Privire(i)le se întorc spre clopoțelul care ne adună, șmecher, în fața școlii. Resemnate, lăsăm baltă copilăria zgribulită într-un ram din suflet.
Pălitu, directorul, un ins scund, cu o voce fermă și cap mare, cu un val înalt de păr negru ce îi dă importanță, dar și ceva înălțime în plus, vorbește despre marea responsabilitate a noastră față de stat, părinți, noi înșine mai față de nu știu cine, căci un tren își întoarce lenos roțile și careul se cufundă într-o larmă lungă ce ucide orice alt sunet din jur. Așa va fi toți cei cinci ani. Ascultăm cadența greoaie ca pe un ceremonial așteptat. Fără să vrem, privirile noastre fug la vagoanele goale ce se perindă domol, și înțeleg că va trebui să acceptăm acest oaspete de prisos, ce va opri timpul în loc, atî(â)t cî(â)t va trece pe lî(â)ngă o școală pusă prea aproape de calea ferată. Ultimul cuvî(â)nt din discursul directorului, pe care îl mai aud este “jurăm”! Mă uit nedumerită în jur-ce jurăm? Pășunea, dar și alte colege pe care încă nu știu cum le cheamă se întreabă în șoaptă- jurăm? Strigăm cu toții în cor din urma directorului:
- Jurăm!
Repetăm:
-Jurăm că nu ne mărităm, până ce școala nu terminăm!!!
Cineva bufnește în rî(â)s, fetele de prin cursurile mari mai privesc spre trenul ce pleacă îngândurat…
Nu prea am înțeles atunci mesajul, dar în sinea ei fiecare domnișoară- blondă, brunetă, cu păr cârlionțat sau prins în coadă la ceafă, cu ochi verzi sau albaștri, își închipuie cât va avea peste cinci ani- 20, 19?...sau poate 21?... Nedumerirea se citește în ochii noștri.
Careul se anunță încheiat, câte două în rând pornim spre școala cu breton scurt de perdele albe, încinsă cu un brîu albastru de teracotă. Un băietan înalt, cu un acordeon pe umăr, ne întrece cu pași lungi, aruncând către noi un salut plin de respect:
-Bună ziua, domnișoarelor călugărițe!
Naivitatea curge gârlă în noi, de aceea înghițim cuvintele, cu o cuvioșie demnă de orice credincios.
Coridorul prin care trecem îmi pare interminabil, ferestrele prea mari, iar mestecenii zburliți de un vînt jucăuș parcă ar rîde din frunze. Din banca a doua a cabinetului de matematică, în care voi sta acești ani, mestecenii îmi vor fi buni prieteni, care vor ști pe de rost formulele pe care nu le putea memoriza mintea mea nematematică, vor fi martorii tristețelor și bucuriilor mele și mirii fideli ale tuturor, nouă, celor care au repetat mecanic un jurămînt asurzit de larma trenului Chișinău-Moscova.Juram

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!