agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 413 .



Puterea gândului
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [icon ]

2018-03-10  |     | 



În anul acela, Sfinții Petru și Pavel, au căzut într-o duminică. Eram animat de dorința de a evada la cel mai mic semn de îndreptare a vremii, care în ultima perioadă a fost deosebit de ploioasă și m-a ținut în casă. ”Ziua bună, se cunoaște de dimineață” și soarele părea că se va lăsa admirat până spre seară. Am luat împreună hotărârea să pornim. Am întrebat-o în gând dacă are rezervorul plin, uleiul, lichidul de parbriz și bateria în regulă. La toate întrebările mele a răspuns afirmativ. O singură rugăminte a avut, să o las, să se încălzească puțin mai mult deoarece umezeala i-a afectat articulațiile. Am înțeles dorința ei și am stabilit un traseu de mică dificultate.
Comunicarea cu ”fetița” a fost bună de la început, pentru că i-am înțeles nevoile firești și niciodată nu i-am refuzat micile ei cochetării, cum ar fi șamponul cu silicon și ceruitul caroseriei. Ne înțelegeam din ”priviri”, cum s-ar spune, în adevăratul sens al cuvântului ”telepatie”.
După ce am trecut de Balotești, mergând spre Căldărușani, am observat în stânga luciul lacului. Am făcut la stânga spre lac, pe prima alee ieșită în cale și în continuare la dreapta, pe marginea lacului. Doream să găsim un loc de parcare convenabil și să stăm, să lenevim, să privind apa lacului aducătoare de calm și liniște.
Am mers destul de mult căutând ceea ce ne doream, fără a găsi vreun loc liber, toate fiind ocupate de alții mai harnici. Ideea era să mergem până vom găsi un loc bun de parcare, să nu deranjăm pe cei care ar fi vrut să ne depășească. Menționez că aleea era foarte îngustă. Două mașini nu ar fi putut trece una pe lângă alta. De întors, nu putea fi vorba, pentru că riscam să întâlnim mașinile care veneau din urmă. Din acest motiv direcția de mers era doar înainte.
Plimbarea deși scurtă, a fost plină de neprevăzut. Aleea de asfalt s-a terminat brusc și a continuat cu un drum de pământ destul de accidentat, cu multe denivelări și curbe la stânga și la dreapta. Gândurile mi se îndreptau spre profilul cauciucurilor de iarnă și am avut un sentiment de satisfacție când și ea mi-a confirmat că se simte mai în siguranță cu ele și m-a felicitat că nu le-am schimbat încă cu cele de vară.
Urmând traseu, drumul devenea tot mai dificil deoarece apăruse pe mijlocul lui un șleau destul de adânc. I-am simțit reținerea cu care înainta în viteza întâi, lăsând în grija motorului la ralanti, să gestioneze deplasarea. Vegetația de pe margini devenise deodată abundentă. Ramurile tufișurilor se uneau în dreptul parbrizului și acum înaintarea devenise și mai anevoioasă. Trebuia să iau o hotărâre. Pentru că în stânga era malul abrupt al lacului, în față nu se mai putea înainta, iar în spate, nici atât, singura soluție era să o luăm la dreapta. Ocazia s-a ivit la un moment dat și fără ezitate am pornit pe acest drum al făgăduinței de a reintra pe drumul județean. Am ieșit cu bine din zona de vegetație abundentă și am continuat să înaintăm pe drumul de pământ, care acum străbătea o zonă de platou presărată cu bălți relativ puțin adânci, pe care le parcurgeam cu viteză mică. Ne-am apropiat la o distanță de maximum o sută de metri de strada asfaltată și un sentimentul de ușurare pe care l-am avut împreună, a dus la o mică apăsare a pedalei de accelerație. Acest lucru s-a dovedit a fi fatal. Roțile au început să patineze. Cu toate manevrele recomandate în astfel de situații; înainte, înapoi, înainte, înapoi. Nimic. Câteva crengi rupte dintr-un lăstăriș, puse sub roți, au reușit să scoată mașina din adâncitură și să o direcționeze alături, pe lângă drum. Speram să înaintăm paralel cu drumul de pământ printr-un fel de vegetație pitică, un fel de iarbă țepoasă, de stepă. Nu am făcut nici 10 metri, când roțile s-au afundat până la butuc. Am deschis portiera și o apă mocirloasă și urât mirositoare a năvălit înăuntru. Nu mai era nimic de făcut. Mașina plutea pe acea mare de ierburi sălbatice, cu roțile înfipte în nămolul de dedesubt. Cobor și prin cap îmi trec tot felul de idei și variante de a ieși din impas. Prima și cea mai proastă idee, a fost să mă încred în forțele proprii așa cum eram educat, deoarece m-am născut după 23 August și trebuia deci, ”să lupt până la capăt”. Am scos cricul și am încercat să-l montez în mlaștină. Imposibil să se întâmple ceva. Ba mai mult mașina se afunda tot mai mult. Nu aveam să renunț cu una cu două. Am început să caut pietre mai mari pe care să le pun sub cric. După nici două manivele cricul s-a desprins, producând și o îndoitură în pragul mașinii pe partea stângă. Am renunțat. Singura soluție pe care o întrevedeam, era să chem ajutoare. Telefonul. Telefonul mobil era acasă la încărcat, pus de aseară pe când plănuiam plimbarea aceasta și pe care după cum se vede l-am uitat, luat cu pregătirea mașinii. Am plecat pe drumul desfundat până la strada principală în speranța de a opri pe cineva, să-l rog să mă ajute. Pe stradă, țipenie de om! Este ora prânzului deja și strada este pustie. Nicio mașină. Oamenii acum stau acasă și petrec. Este ziua multora. Sunt cinci sute de mii de Petre, Petrișor, Petrică, Pavel, Petruța, Paul, Paulina, Petronela, Petra.
Nu sunt dus la biserică prea des, decât la diverse ocazii și atunci din obligație; nunți, botezuri, mormântări dar îmi vine să mă rog să-mi vină cineva în ajutor. În lungul străzii spre dreapta, la orizont două mogâldețe care se măresc încet. Sunt doi cicliști care mi se par a fi doi îngeri pe biciclete. Sunt îmbrăcați reglementar, cu pantaloni strâmți, bluze colorate, căști de protecție pe cap și în picioare pantofi speciali de culoare albă. Îi aștept să se apropie și la momentul potrivit îi abordez. Par a fi niște flăcăi tomnateci, precis șefi pe la vreo multinațională. S-au oprit și au lăsat bicicletele lor de valoare rezemate de un copac. Am mers împreună, ei călcând din piatră în piatră, la mașină, dar repede am înțeles cu toții că nu se poate face nimic. Ca să se întâmple ceva ar fi trebuit să se descalțe, să intre în mâl și să mă împingă riscând ca roțile învârtindu-se, să le stropească cu noroi costumele lor perfecte. Le mulțumesc pentru bunele intenții și îi petrec până la șosea.
Singurele soluții care mi-au venit în minte, erau două; prima, să las mașina în noroi până la vară când se va usca bine terenul, a doua, era... să mă rog.
Privesc în urma celor doi "îngeri" cum se îndepărtau și se micșorau, în zare, continuându-și drumul lor.
La un moment dat, cam tot în dreptul lor, a apărut un punct negru care se mărea, cu aceeași viteză cu care se micșorau cicliștii. De la distanța aceea nu puteam să îmi dau seama ce putea fi. În continuare îmi forțam ochii să pricep ce este cu punctul care se apropie. În paralel, o voce interioară, repetă în șoaptă o rugăciune simplă; ”Dă, Doamne! Dă, Doamne să fie ceva care să mă scoată din noroi!”

O căruță trasă de un cal se apropie vertiginos. La nici 20 de metri mă poziționez în fața ei cu brațele arătând spre mașina împotmolită. Căruțașul înțelege din prima, intră cu căruța în mlaștină și dând ocol mașinii se poziționează în fața ei. Nu știu de unde scoate un lanț și îl leagă de mașina mea și de coada căruței lui. ” - Hai băiatu!” Calul se opintește și în mai puțin de două minute mașina mea era scoasă la marginea drumului. Căruțașul scoate cârligul lanțului. Îmi scot și eu portofelul și vreau să-l răsplătesc. Acesta a urcat deja în căruță și dă să plece. ”-Se poate, domnule? Ne vede Cel de Sus!”

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!