agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 270 .



Alarma!!!
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [serban78 ]

2017-12-15  |     | 



Aproximativ 3 ore de la ora stingerii…
În dormitorul mare în care 90 de soldați își împlineau somnul, se auzi deodată un glas de bariton (subofițerul) și unul puțin pițigăiat (băiatul de serviciu) care ne îndemna nevoie mare,la trezire. Dar știți cum se auzea?... Imaginați-vă zumzetul unui stup de albine zgăndărit de un băiat răsfățat și fără de minte…
Ce se întămplase?
În ajun de noapte, subofițerul venise să ne verifice.
Găsise băiatul de serviciu la locul lui, raportul fusese dat ca la carte… Intră omul in dormitor, toate la locul lor, inclusiv soldații dormind în paturile lor.
Dănd,așa,un scurt ocol paturilor, observă nărodul că bocancii multora dintre noi încă mai purtau efortul instrucției de zi și născocește un plan năstrușnic pentru a ne arăta că,în armată,cu regulile nu-i de glumit (ar fi trebuit lustruiți de cu seara). Așa că nărodul ajutat de cațiva somnambuli, strănge bocancii și îi aruncă frumușel în troaca dușului dănd totodată drumul la apă. Să mi-i înece, și alta nu! Rănjind un zămbet aproape “apocaliptic”, urlă căt îl țineau bojocii:
- Deșteptarea!!! Alarmă!!!
Și,ținăndu-i hangul, băiatul de serviciu urlă și el de parcă era ars cu fierul:
- Deșteptarea!!! Alarmă!!!
Confuzi si debusolați de inopinanta deșteptare, se vedeau, parcă, 90 de năluci în bătaia razei de lună ce se chinuiau să-și tragă nădragii și toate alea, ca apoi, fuguța, să-și,tragă bocancii. Ehee…aici e aici!
-Unde dracu sunt bocancii? – urlară toți în gura mare.
Și,ca un ecou, străbătănd imensul dormitor, auzim:
- La duș!!!
În goana mare, ne bulucim care mai de care, să luăm bocancii, cănd…. Surpriză!!!
Amestecați și plini de apă trona o mare de bocanci în mijlocul încăperii de, brusc, te lua plănsul de cum avea să-ți găsești ceva să ți se potrivească la ambele picioare că de perechi, nici vorbă…
Așa că unii decise să riște cu bocancii, iar alții au dat iama în șlapi. Eheee!!! Toate astea se întămplau în strigătele a trei oameni ce urlau de parca intrau dracii iadului în ei. Și tot întunericul din jur sporea intensitatea momentului, creănd o zăpăceală, de ziceai că bălciul e o nimica toată.
În sfărșit,înșiruiți în afara cazarmei si dărdăind ca apucații, îmbrăcați,care mai de care mai dezordonat, primim inspecția cu un rănjet idiot pe fețele noastre de copii nevinovați. Să vedeți de acum distracție! Același subofițer ne trece țanțoș în revistă, declarănd cu voce tare că asemenea adunătură de soldați cu mutră de pungași nu avusese nenorocul să întălnească în viața lui, adăugănd totodată că, lipsa uniformei corespunzătoare, îl face să creadă că ne batem joc de armata română.
Așa că,într-un moment de sinceritate și devotațiune profundă, nărodul decide sa facă un instructaj ca la carte cu bruma de idioți aflată la îndemănă.
- Înapoi!! Fuga marș!! – urlă el.
Noi, după un scurt gănd de nesupunere, ne vedem alergănd ca besmeticii înapoi spre marea de copaci ce înconjura unitatea.
- La loc, fuga marș!!!
- Înapoi, fraților, că așa vrea nărodul! – găndim noi.
- Culcat!!! Tărăș inainte!!!
- Ãstuia sigur nu i-a priit măncarea ori nu a fost măngăiat de cu seara! – găndim noi.
“Înapoi, fuga marș! Înainte, fuga marș! Culcat!” și multe alte comenzi în decurs de 20 minute, într-un întuneric de nu vedeai camaradul de lăngă tine, începuse să ne dea idei. Așa că,pe rănd, ne făceam nevăzuți la rădăcina unui copac, răzănd ca proștii de silința celor care îndeplineau exact comenzile primite.
Simțind nărodul că ceva nu e în regulă, strigă adunarea pe platoul iluminat și începe să ne numere.
– Ce dracu să numeri? Dintr-o ochire iți dădeai seama că,din 90, erau nu mai mult de 30 de inși în formație.Așa că nărodul, cu lanterna în mănă,plecă la vănătoare de soldați. Văzănd asta, veteranii se apucară să urle la bibani să iasă în față și,cu urlete, șuturi, împingeri, reuși nărodul să străngă pe platou 70 de inși.
Deplin satisfăcut de isprava ce făcuse, ne dădu liber în dormitor dar nu înainte de a încuia cu grijă ușa dormitorului, lăsănd afară,în miezul nopții, bruma de veterani.
- Nu e prost, nărodul! – găndesc eu, afișănd un zămbet tămp în timp ce încerc să adorm.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!