agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 714 .



Salutare, România!
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2017-05-05  |     | 



- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
- Mitică, înțeleg că vrei să intri într-o relație cu o doamnă care are bani, mai toantă; una care să te lase să compui pentru posteritate, să te susțină; și tu nu știi ce culoare pentru obraz să alegi, da? Eu zic să te duci la magazin și să vezi care e cea mai scumpă culoare. Apoi, o cauți pe Facebook... câteva aprecieri și... gata, om te-ai făcut! Problema este dacă banii de fard sunt de la un domn. Atunci, ce te faci?
- Păi... scriu un pamfliet despre el, îi etichetez pe toți pretenii mei și ai lui și îl santajez să-i dea în continuare bani... iar ea îmi dă mie și, uite așa, termin și io cinci clase, plătesc o editură să-mi publice opera și cu disc și mă duc, apoi, s-o vând în piață - căci la târguri de carte nu mai ai loc de diletanți și oameni săraci. După care îi cumpăr iubitei un ruj cu sclipici și trec la următoarea - pentru restul de clase și cărți, zicându-i fraierei că nu a mers și gata. Dar, dumneavoastră, care credeți că este cea mai scumpă culoare, doamnă doctor - să nu mai pierd timp prin magazin?
- Culoarea adevărată, Mitică!
- Adică... aia sinceră care-mi spune ce nu-mi place să aud?
- Da, Mitică!
- Nu, nu e bună aia. Îmi trebe una să mintă; că sunt cel mai tare, mândru și talentiat Homo sapiens. Atunci... care-i cea mai ieftină culoare? M-aș mulțumi doar cu o clasă și o plachetă...
- Nu știu, Mitică! Dar, ia spune tu, medicamentele le-ai mai luat? Pare că fabulezi, cumva!
- Am luat doză triplă și nu am mai avut efecte adverse. Adică... văd toată lumea la picioarele mele, nu invers. E frumos, așa! Vă rog, scrieți-mi trei rețete și promit să vă dau măcar o pagină cu autograf, în schimbul adeverinței că sunt apt pentru o lună de studiu într-o unitate privată cu bani mulți, mulți și stele rotunde, frumos colorate, lipite pe fruntea școlii. Ce ziceți, batem palma?
- Uite rețeta și nu lua mai mult decât doza indicată, bine?
- Nu, nu e bine... că nu m-ați lămurit care este cea mai profitabilă culoare de pe Facebook. Dar, dacă iau patru pe zi, pot primi premiul Nobel pentru...?
- Nu, Mitică! Astfel vei deveni îngeraș și vei scrie povești doar pentru... alb; și ai spus că nu-ți place așa!
- Atunci, nu mai iau deloc! Plec în Franța și voi vota din diasporă împotriva sărăciei, umilinței și a visului de orice fel. Dar, dacă iese Le Pen, nu voi mai apuca. Voi rămâne aici cu proștii și escrocii mei și-i vom nimici pe toți ceilalți care nu sunt de acord cu noi! Așa să știți, doamnă doctor! Și nu vă mai dau nici placheta promisă cu autograf!
- Cum spui tu, Mitică!...
- Nu, nu! Eu nu spun nimic. Dumneavoastră spuneți și mă obligați să intru în politică, să rezolv treaba. O să vedeți voi, mama voastră de nebuni, câți vor fi de partea mea! Acum mă duc direct la Parlament. Ai o praștie, doamnă? Haide, grăbește-te, că-mi fuge ideea! Și, pe urmă, de unde să mai vezi, mata, istorie?...
5 Mai 2017

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!