poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1586 .



Frunzele
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [soryfighter ]

2015-11-20  |     | 



Ieri frunzele se prăbușiseră cu un zgomot de moloz strivit de pași grăbiți. Crăpăturile din asfalt s-au deschis să le înghită și să le strivească în pântecele lor prăfuit și sterp. Dar nu știau că nu mai era vreo urmă de viață în ele. Că nu erau decât gunoaie sculptate, imitații jalnice a ceea ce ar fi trebuit să fie. Pomul însuși încetase de multă vreme să mai înțeleagă, și se pietrificase în nemișcare. Înghețase și căzuse în el ca o clădire veche care se prăbușește și îneacă în praful ei fantomele vieții care a trecut prin ea. Un ecou strivit se prelinge printre ramurile copacilor înghețați și pe zidurile goale din care ricoșase strigându-și dreptul la o efemeră existență. Și s-ar fi îngropat și el în frunzele moarte dacă ar fi gasit vreun loc în ființa lor. Dar viața nu pulsase vreodată în imitațiile jalnice care se îngrămădeau pe stradă ca o pelerină zdrențuită pe umerii unui păpușar– cerșetor. Viața se scursese din lumina care zăcea prăfuită în ungherele flămânde. Învățaseră de mult să nu se mai teamă de ea. Învățaseră că lumina moartă e mult mai grea decât umbra. Era mica lor descoperire. Fusese mica lor revoluție când au înțeles că pot digera lumina odată ce a murit. Iar acum lumina vie nu mai era decât o legendă ghemuită în craniile albite ale celor vechi, peste care se așternuseră deja prea multe straturi de frunze moarte.
Dintre cioturile de oameni care se zvârcoleau în adâncul străzilor reci, nu mai țâșnea niciun ecou, niciun strigăt, un geamăt măcar. Muriseră și ei, încă dinainte de a se naște, biete păpuși, cusute de niste păpușari prea plictisiți ca să mai încerce măcar să îi facă să semene cu modelul original. Păpușarii înșiși se sinuciseseră cu multa vreme înainte. Fiind ultimele ființe în care viața încă mai pâlpâia, se bucuraseră de plăcerea de a o strivi pentru ultima dată, și de a scuipa pe amintirea ei amară.
Nu mai era umbră, nici gând și nici zbatere. Toate se amestecaseră în universul mineral de dedesubt și acum zăceau mute ca un basorelief îngropat și despre care nimeni nu își mai amintește ce nume avea.
Și frunzele se spărgeau de asfaltul rece cu un miros fals de gunoaie arse....

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!