A doua zi, pe la ora 8, Eliza coborî scările în fugă. Intră în bucătărie și ...se opri. Planul era de a căuta mâncare, dar uitase că întreg personalul se trezea foarte de dimineață. Așa că, în momentul în care năvăli în bucătărie, Tom și bucătăreasa își ridicară privirile din ceștile de cafea. Bucătăreasa începu să chicotească:
- Ți-am spus că se va trezi dis-de-dimineață. Doar o știu de când era un pitic. Vă este foame, milady? Să vă prepar ceva rapid?
- Credeam ca vei dormi mai mult. M-am gândit că vei fi obosită după ziua de ieri. vocea lui Tom suna puțin îngrijorată. Știa că uneori Eliza nu putea dormi din cauza unor coșmaruri pe care începuse să le aibă după un accident de vânătoare.
- Doar nu credeai că voi rata vizita la Tatter`s Hall. Plus, am un plan referitor la ce am discutat ieri. Aș vrea ceva de mâncare și cafea. Multă cafea! Mulțumesc!
Eliza zâmbea fericită. Se simțea bine. Seara trecută, se simțise bine, chiar dacă partenerii de dans reușiră să o aducă la un pas de moarte prin discuțiile lor plictisitoare. Încă învăța cum anume să accepte complimentele. Nu credea deloc în ele și nici în oamenii care le ofereau.
Noaptea trecuta, în puținele ore de odihnă, îi veni în minte întreg planul. Voia să înființeze un orfelinat în zona industrială a Londrei. În cadrul orfelinatului, va exista și o școală pentru a putea oferi copiilor o șansă la educație. Se gândise și la crearea unei școli, dar trebuia să facă niște calcule. Era conștientă că se vor ridica cheltuielile, dar vedea în perspectivă și era o idee bună. Pe măsură ce copiii creșteau, Eliza le putea oferi locuri de muncă. Astfel, viitorul îl aveau asigurat. Decizia o luă dimineață, în timp ce cobora scările. Ajunsă în bucătărie și stabilită în fața unei farfurii pline de mâncare și a unei cești mari de cafea, îi prezentă lui Tom ideea.
- Cred că le putem face pe amândouă! Dar vom avea nevoie și de sponsori. spuse Tom, analizând foarte atent propunerea.
- Știu, am deja în plan mai mulți potențiali sponsori. Ai văzut aseară cum toată lumea dorea să îmi intre în grații. Cred că aș putea găsi mai multe doamne sensibile să sprijine niște copii necăjiți.
- Vom mai discuta. Pentru moment, putem demara întreaga afacere. Vom vedea mai târziu ce anume ne mai trebuie. Mă apuc de lucru imediat.
Tom se ridică și se îndreptă spre ușă. Avea în plan să evite ziua de azi și Tatter`s Hall.
- După ce mergem la Tatter`s Hall, Tom. Să nu crezi că nu știu ce ai în minte! Mergem azi, de fapt acum. Eu sunt gata. Vom lua coupe-ul.
Tom se încrunta puțin, apoi o privi, studiindu-i ținuta. Eliza purta un costum compus din pantaloni și cămașă. Peste cămașă purta un sacou cambrat. Părul îi era
prins cu o eșarfă la spate. Arăta fantastic, dar Tom se temea că nu asta era noua tendință în moda feminină. Încercă să spună ceva, dar Eliza deja avea privirea unui om de afaceri: rece, calculată și axată pe câștig. Într-o astfel de postură, era imposibil de argumentat ceva în fața ei. Mai ales, argumentarea vestimentației. Pentru Eliza, rigorile vestimentației și anumite norme sociale erau o completă pierdere de timp și discriminare.
După 15 minute, erau deja în drum spre Tatter`s Hall. Tom mâna caii, iar Eliza analiza niște rapoarte venite în seara anterioară. Administratorii moșiilor mai îndepărtate îi trimiteau rapoarte detaliate în fiecare săptămână. Aceste rapoarte erau uneori de dimensiunile unei mici cărți. Toate depășeau 10 pagini, incluzând evenimentele din teritoriu, raportul financiar și eventualele probleme neprevăzute.
Ajunși la Tatter`s Hall, Eliza închise raportul și coborî rapid. Îl prinse pe Tom de braț și intră în imensa hală. Imediat, privirile tuturor erau asupra ei. Fără a fi măcar puțin jenată de toată atenția, Eliza înaintă spre centrul sălii unde erau prezentate toate cabalinele de vânzare. Voci șoptite se auzeau din spatele ei. Toată lumea o recunoscu și toți erau surprinși de vestimentația ei. Totuși, nimeni nu o critica. De fapt, Eliza realiză imediat, toată lumea o aprecia. Complimentele începură a curge râu asemeni serii anterioare. Existau voci care condamnau prezența ei acolo, mai ales că se dorea a fi un club pentru gentlemeni. Dar nimeni nu îi spuse nimic.
Eliza ochi un armăsar superb și merse glonț în acea direcție. Ajunsă acolo, se apropie șoptind de animal. Cu o mână întinsă ferm, îl mângâie pe bot și pe gât. Animalul se liniști imediat sub atingerea ei. Eliza era fascinată de frumusețea lui și decise. Îl va cumpăra. Foarte târziu, observă că o altă persoană privea armăsarul și acum pornea în direcția ei.
Ajuns lângă Eliza, tânărul o privi pentru câteva momente, apoi își întoarse atenția spre animal.
- Ce caută o domnișoară aici? În acest cerc de gentlemeni? Îmbrăcată așa? spuse foarte încet, mângâind în continuare armăsarul. Privirea lui nu o întâlnea pe a Elizei.
- Nu știam că femeile nu au voie să facă afaceri. Eu le fac de cinci ani și nu mi-a plăcut niciodată să trimit mesageri. Plus că nu am venit singură. Tom e cu mine. Iar ținuta mea? Arată superb și e foarte comodă.
Eliza era amuzată. Îl privi cu atenție și ...
E drăguț! gândi.Străinul înalt, brunet cu ochi căprui ce băteau spre negru îi captase atenția. Părea a avea o vârstă apropiată de ea. Curiozitatea o îndemnă să vorbească mai mult cu el. Vru sa spună ceva, când:
- Îmi place acest armăsar, mă gândesc serios să îl cumpăr.
- Poftim? Nu se poate, eu am fost prima care a pus ochii pe el. Și îl voi scoate la o plimbare, vreau să văd cum se comportă.
- Poate fi destul de periculos pentru o tânără. Chiar daca această tânără vrea să fie vitează.
- Domnul meu, sunt mai mult decât vezi.
Cu aceste vorbe, Eliza se întoarse spre Tom, care deja se îndrepta spre ea. După câteva minute, încălecă și porni în galop spre ieșirea din hală. Lumea o privea și șușotea. Era un adevărat fenomen. O tânără contesă, ce nici nu și-a făcut bine debutul în înalta societate, iată că se arată deja sfidătoare, apărând la un club pentru gentlemeni unde, taman peste toate, decide să urce și să călărească.. Londra avea să vorbească despre asta mulți ani.
La ieșire, eșarfa se desfăcu din părul ei și pluti în aer, lăsând părul negru să cadă pe umeri în valuri buclate. Eliza ieși în stradă și coti spre dreapta. De acolo, Tom nu o mai zări. Știa că avea să se întoarcă în câteva momente. Lângă el, se opri tânărul ce ținea acum eșarfa Elizei. O strânse în mână, simțind materialul, privi în direcția unde Eliza dispăru și plecă. Tom nu avu timp să afle cine anume e. După jumătate de oră, Eliza intră în hală, un zâmbet larg scris pe fața ei. Descălecă în stilul ei obișnuit, privi în jur, iar pentru o secundă, Tom o văzu dezamăgită. Se uită și el în jur, apoi îi întâlni privirea. Eliza zâmbi, jenată că fusese prinsă, apoi înclină din cap. Tom plecă să cumpere armăsarul, care își sprijinea capul pe umărul contesei. Mulți admiratori o înconjurară, complimentând-o pentru frumusețea ei. Eliza le zâmbi elegant, apoi ieși din hală. Tom veni în coupe-ul lor, iar ea lăsă hățurile în mâna unui slujitor și urcă. Tom îi înmână rapoartele și porni. Eliza se cufundă în lectura lor, dar mintea îi stătea la acel bărbat. Cine e? Oare îl voi mai vedea? Ajunsă acasă, se închise în birou, aruncă rapoartele pe masă, frustrată că nu se poate concentra.
Seara veni, însă ușa biroului rămase închisă. Eliza ceru cina în birou. Dimineața o găsi citind rapoartele. Prânzul îl luă, scriind scrisori către administratori. Tom, care știa că nu e nimic atât de grav, se mira ce anume o neliniștește. Știa că se îngropa în muncă, doar atunci când ceva nu îi dădea liniște. Începu să se întrebe pe cine căuta Eliza la Tatter's Hall. Ziua următorului bal sosi. Eliza nu ieșise din birou, iar starea ei nu era una încântătoare. Încă de dimineață, se certase cu unii furnizori, iar prânzul o găsi pregătită de război.
- Milady, diseară suntem invitați la balul contesei de Essex. vocea lui Tom era joasă. Se aștepta la o explozie. Însă, surprinzător, Eliza ridică o privire obosită din rapoarte.
- Chiar trebuie să mergem? Nu știu dacă voi rezista toată seara!
- Vom sta cât dorești!
- Bine, mă duc să mă pregătesc. Sunt foarte curioasă daca va reuși camerista să ascundă oboseala de pe fața mea. Câteva ore mai târziu, o prințesă ruptă din povești cobora scările. Părul buclat atârna pe umerii albi, iar rochia roșie cu benzi negre îi scotea în evidență silueta. Tom își aminti cu greu să respire. Va dura mult timp până va reuși să o vadă căsătorită. Sarcina aceasta se va dovedi extrem de complicată. Ajunși la bal, Eliza observă foarte multe doamne ce se uitau destul de urât la ea. Șușotelile nu conteneau și de peste tot simțea priviri urâte aruncate în direcția ei. Aruncă o privire în întreaga sală și observă că majoritatea invitaților o priveau cu sentimente diverse: șoc, iritare, nervozitate, admirație, stupoare sau dezgust. Zâmbi și se întoarse spre Tom.
- Societatea londoneza e destul de învechită, nu crezi, Tom? - Tu mereu încalci norme de conduită. Nu văd de ce ți-ar păsa acum de opinia altora.
- Nu îmi pasă, dar mă provoacă să încalc mai multe norme de conduită. Oricum, Tom, am primit niște vești astăzi. Mâine plecăm la Hertfordshire. Londra devine sufocantă. - Dar mai avem doua baluri la care trebuie sa participăm! - Ei, vei scrie că sunt bolnavă și nu pot participa. Sunt sigură că nimeni nu îmi va simți lipsa.
- Luca Roden, conte de York! anunță majordomul. Eliza, care era în drum spre intrare, nefiind atentă la cele anunțate de majordom, se ciocni de proaspătul invitat. Impactul fu observat de multe persoane, iar acum
atenția sălii era asupra celor doi. Reținându-și cu greu câteva cuvinte grele, Eliza își ceru scuze și ridică ochii. Iar inima ei sări o bătaie în acel moment. Chiar acolo, în fața ei, cu un zâmbet pe buze, stătea bărbatul de la Tatter's Hall.