Ieri dimineață, duminică fiind, leneveam prin pat când am auzit la horoscop că voi face o faptă bună și, drept răsplată, voi castiga o sumă mare de bani. Cu gândul ăsta am ieșit din casă, hotărât să ajut pe oricine îmi va iesi in cale.
Doar ce am dat colțul și am văzut o familie de țigani care se muta în blocul de vis-a-vis. Automat am realizat că asta e cea mai bună oportunitate ca să îndeplinesc prima profeție a horoscopului; așa că nu am mai stat pe gânduri și m-am oferit să-i ajut să care toată mobila aia grea de lemn masiv. Însă, cum sunt eu mai tăntălău, am scăpat pe jos tocmai argintăria. Să-mi crape obrazul de rușine, nu alta! Însă țiganii nu s-au supărat, se vedea că sunt cetățeni respectabili, artiști judecând după colecția de tablouri cu rame aurite. Chiar s-au scuzat că nu dispun de bani lichizi ca să mă răsplătească, dar, dacă le dau adresa mea, au să-mi trimtă un cec.
La sfârșit, tocmai pe când scoteam din casă mobila veche a venit un bătrânel care susținea că el locuiește acolo. Desigur nu l-a crezut nimeni. Mie însă mi s-a făcut milă de bietul om și am închiriat o mașină să transportăm mobila într-un sat unde avea niște rude. Drept răsplată moșul s-a oferit să mă cinstească cu o pălincă la birtul din sat. I-am spus că eu nu beau alcool dar ar merge o cola rece după atâta hămălit. Totuși nu m-a lăsat inima să-l las să plătească așa că am plătit eu. Atunci mi-am dat seama că mai aveam doar 10 lei în buzunar, bani care nu imi ajungeau sa mă întorc în oraș. În momentul acela mi-au căzut ochii pe aparatele de jocuri mecanice. Mi-am dat imediat seama că ăsta e un semn. Făcusem deja o faptă bună așa că eram sigur că voi câștiga potul cel mare.
Din păcate cred că am ales aparatul cu ghinion (erau două) căci mi-a mâncat banii în mai puțin de zece minute. Logic, mi-am zis, norocul nu vine așa ușor, trebuie să insiști. Insistă dacă ai cu ce! Nu mai aveam un sfanț!
Barmanul văzându-mă în încurcătură s-a oferit să-mi cumpere telefonul ca să am bani de taxi. Cu greu m-am despărțit de telefonul pentru care făcusem credit la bancă, dar era singura solutie. Așa că i l-am vândut. La jumătate de preț căci săracul om se plângea că leafa de barman e mică, că are o familie de întreținut, etc, etc. Totuși m-a pus pe gânduri faptul că barul se numea LA GEORGICÃ iar pe el îl chema chiar Georgică. Mi-am zis că o fi doar o coincidență. În fine, văzându-mă cu banii în mână, am zis că ar trebui să mai îmi încerc norocul la aparate. Mai are rost să vă spun că am pierdut toți banii?
Într-un final, neavând altă soluție, am pornit pe jos spre oraș. Între timp se înserase și am avut o ușoară strângere de inimă să pornesc singur la drum. N-am mers însă mult și la ieșirea din sat am văzut o mână de oameni care se chinuiau să încarce niște saci de porumb într-o căruță. Mi-am zis să-i ajut pe bieții oameni că poate am noroc și au drum spre oraș. Dar după ce am isprăvit treaba oamenii s-au scuzat că se grăbesc și oricum căruța era prea plină -mai aveau și vreo doi porci în ea- ața că am luat-o din nou pe jos. Culmea, a mai început și să plouă. Nu mai plouase de două luni și tocmai atunci s-a găsit să toarne cu găleata. M-am bucurat totuși, mi-am zis că e bine pentru recoltă.
Încetul cu încetul, drumul a început să se desfunde, și cum iluminatul lipsea cu desăvârșire, după un timp am renunțat să mă mai uit pe unde calc. Totuși, în sinea mea mă rugam să fie doar noroi, nu și altceva. Nici nu știți ce bucuros am fost când am văzut două faruri apropiiindu-se! M-am rugat la Dumnezeu să oprească, și Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Uite că mai sunt și oameni de treaba!
Era poliția. Din mașină au coborat trei mascați, care, până să apuc eu să deschid gura, m-au săltat în mașină. M-am trezit înapoi în sat, la secția de poliție. Reacția mea logică a fost să-i întreb ce au cu mine. În loc de răspuns am primit două scatoalce, însă la insistențele mele, în cele din urmă unul dintre ei, care părea a fi seful de post, a catadicsit să-mi răspundă: "aderare la un grup infractional"!
-ce grup infractional dom'le?! Habar n-am despre ce vorbiți!
O bandă de hoți, cică, specializată în furturi de prin grădinile oamenilor. Îndeosebi porumb și animale. "ai noroc că ai căzut în mâinile noastre, și nu ale sătenilor"
Am încercat eu să-i conving că nu am nici o legătură cu respectivii, ei o țineau una și bună. Într-un târziu, pe când afară mijeau zorii, mi-au dat drumul. Dar nu sunt sigur dacă m-au lasat să plec pentru că și-au dat seama de greșeală, sau pentru că n-au mai suportat mirosul de excremente cabaline pe care-l degajau pantofii mei.
Ajuns acasă spre ora prânzului, am făcut un duș rapid și tai-o la muncă. Când am ajuns la birou șeful era foc și pară, nu alta! A încercat toată dimineața să dea de mine la telefon dar îi intra blestemata de căsuță vocală, care, între noi fie vorba, multă lume mi-a reproșat că e o glumă proastă de a mea. Pe scurt: în loc de mesajul tradițional de întâmpinare "ați apelat căsuța vocală a abonatului..." eu m-am înregistrat pe mine: "alo, alo, nu te aud vorbește mai tare! tot nu te aud, încearcă mai tare! ha ha am glumit, e căsuța vocală". Așa am crezut și eu -am sperat, mai exact- că glumește șeful când a zis că îmi taie 10% pe trei luni. Nu a glumit.
Întors acasă mă întâlnesc în scară cu o vecină care-mi zice că tocmai s-au interesat niște țigani de mine. Au întrebat-o când mă găsesc acasă, ce program am, dacă locuiesc singur, etc. Sunt sigur că era vorba despre cec-ul ăla, probabil oamenii nu vroiau să rămână datori. Până la urmă uite că poți avea încredere în cuvântul țiganului! Însă de horoscop să nu mai aud cât trăiesc! Mă miră cât pot fi de naivi unii oameni să plece urechea la asemenea bazaconii.