agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 739 .



Adevăr fără titlu
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2014-06-18  |     | 




„apăr de aer
amintirea fantomă -
cuvinte înger”

Iartă-mă, nu prea știu cum să încep! Ascult Giovanni Marradi. Sunt undeva, în tunelul acela dintre mine și mine. În dreptul porții păzită la intrare de-un înger. Cred că este al tatii. Pe ea scrie sfărșit-început.

M-am așezat pe-un scaun cu timpul. Eu, doar pe-un colț. Nu, nu te teme, nu voi cădea. Chiar dacă este atâta întuneric aici. Parcă intri într-o piesă de teatru despre o fițuică. Știi...cât aș vrea să prind lumina din urmă! Să scriu cu ea câteva cuvinte. Ca pe vremuri. Să traversez vidul îmbrăcată în rochia aceea din aer verde, pe umeri cu o capă de nori. Nori de amintiri, evident. Care învârteau ploaia pe degete. Pentru că se afla ea, lumina. Aprinsă ca un curcubeu pe roata din mine. Pe care eram toți. Poeți, pictori, muzicieni, fotografi și-un rest de oameni - fericiți, încrezători, chiar dacă fiecaruia îi lipsea câte ceva. O mână, un picior, un colecist, o parte de creier. Sculptori, nu! Mi-a fost întotdeauna milă de piatră. Și mi-a părut uimitoare cum un paradis.

Pianul lui Marradi este Dumnezeiesc. Dacă l-ai auzi! Nu, nu încep un alt paragraf. Lumina aceaa a fost un traseu. Din care am ieșit de câteva ori. Pustiu și superîntuneric. Fără ea. Ca acum. O imagine-plasă din unde care mă despart. În mine și mine. Două lumi cu o oglindă între ele. O oglindă din hârtie în care se poate citi conversația dintre cuvinte. În mine, ca un clișeu. Și în mine, ca un paradis.

Mi-e dor de partea aceea din lumină, interfață a vieții. Calea de salvare a omului din jurul sufletului. Mi-e dor de cuvintele care devin mai grele când ea există.

Muzica s-a oprit. E liniște ca de-nceput de leat. Am amorțit pe scaunul jos și strâmt. Îngerul a adormit cu toba în mână. Totuși, îmi par atât de sălbatice lacrimile. Ce mă lipesc de timp ca o smoală nesuferită. Chiar dacă un fel de pace încearcă să intre înapoi în corpul meu.

- De ce taci, acum, Iulia?
- Unde am greșit?
- E un război ciudat, lumina asta! Cel mai greu este să înveți s-o aperi de tine.
- Am oblojit-o cum am știut mai bine!
- Nu poți încătușa lumina de frică. Din același punct pornește și începutul și sfărșitul. Când vei accepta felul acesta de a curge vei înțelege că nu trebuie să faci ceva anume pentru a o păstra.
- Dar mie nu mi-a fost teamă. Ce am făcut a fost pentru că nu dețin semnificația puținului. Am dat tot, mereu. Și când s-a întâmplat să rămân cu nimic a început să-mi fie dor de lumină.
- Previzibil! Ai întâlnit tu vreodată lumină orbită de o grotă întunecată? Doar asta ai rămas. Sufletul este un abur într-o cochilie de sticlă. Arată-l, dar nu sparge vreodată pereții. Te vei trezi firimituri alergând tâmp pe o stradă pustie...
- Tu știi cine este lumina?
- Da! Eu sunt! Îți spun cu o luciditate supremă.
...............................
E noapte. De undeva, de departe, aud acorduri de pian. Tunelul dintre mine și mine s-a înghesuit într-un film vechi. Degetele scriu amorțite „Scrisoare pentru o stafie”.
-N-ai înțeles nimic, Iulia, îmi zice vocea din oglindă. Nu acesta este titlul bun.
.............................
Într-o stație de tramvai, oamenii trec nefericiți unul pe lângă altul. Pe o bancă, Lumina întreabă Iubirea:
- De ce ești sadică?
- Sunt doar simplistă și văd corect lucrurile.

Și în timp ce povesteau despre manuscrise, un nor zbuciumat le-a contopit și a făcut ordine peste tot...

Ileana Popescu Bâldea
18 iunie 2014

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!