agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 843 .



Revoluția în direct
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [giman ]

2014-03-02  |     | 




– Gheorghe! Gheorghe! Hai că a căzut!
Nenea Gheorghe era în grădină, pe la pârâu, tăia niște crăci de salcie la oi, că era o zi așa frumoasă atunci, în decembrie… ca primăvara! Avea oile acasă și le mai tăia crăci să roadă coajă, să mai economisească fânul. Când o aude pe nevastă-sa, aruncă toporul cât colo și o ia la fugă spre casă:
– Ce-a căzut, fă, ce-a căzut?
Obosit de atâta muncă și-l mai pune și femeia pe fugă! Era obișnuit, dar acum își dădea seama că se întâmpla ceva ciudat, fiindcă ea se agita mai mult ca de obicei. Ce naiba s-o fi întâmplat? Vreo două sute de metri până la casă și coasta aia nenorocită… îți iese sufletul și când o urci la pas!
– A căzut, Gheorghe, a căzut!
– Cine, fă? intrând în casă după ea, gâfâind, cu ochii holbați de spaimă.
– Ceaușăscu!
– Aaa… dă-l, fă, dracu’, mai pui să viu dăgeaba…
– Cum, Gheorghe, dăgeaba? Tu n-auzi ce e la aparat?
– Io stau să ascult la aparat… Ce…
Din difuzorul micului lor aparat de radio, de pe policioara de deasupra patului, se auzea o hărmălaie infernală – voci lătrătoare sau răgușite, strigăte și îndemnuri, cuvinte fără nicio noimă pentru cei doi bătrâni, care se opriseră din vorbă și ascultau (nenea Gheorghe – cu o oarecare neîncredere și enervare că a fost deranjat de la treaba lui, nevastă-sa – cu ochii sticlind de plăcere, dar și de teamă): „dictatorul”, „teroriștii”, „genocid”…
– Ce zâc, fă, ăștia? Ai prins „Ioropa liberă”?
– Nu, bă! Tu n-auzi că sunt la noi? Sunt ai noștri! A fugit Ceaușăscu!
– Cum să fugă, fă?
– Uite-așa! A luat ielicopteru’ și-a plecat. Am auzât io acu’!
– Taci, fă! N-are cum!
– Ascultă și tu…
Hărmălaia se mai oprise și acum se auzea o voce gravă care vorbea de oameni împușcați prin Timișoara, Sibiu, București… Zeci de mii!
– Auzi! Nenorociții! Ce-au făcut!
– Fă, io nu prea crez… Mă duc să iau toporu’ că l-am lăsat la pârău.
– Lasă-l, Gheorghe! Vine războiu’ peste noi, n-auzi?
– Și ce să-i fac io, dacă vine… vine! Mă duc că zbiară oili dă foame.
O altă voce, foarte fermă, făceam un apel către armată: să retragă tancurile de pe străzi, să nu mai tragă nimeni, să întărească paza la obiectivele importante. Mai zicea ceva de niște lupte care se dau în unele orașe din România.
– Fă, nu e bine…
– Nu ți-am spus io, Gheorghe …
– Io am auzât ceva pă la „Ioropa liberă”, da’… nu prea am înțăles. Aparatu’ ăsta chirăie ca toți dracii când îl dai pă „Ioropa liberă”.
În sat era o liniște stranie, deși la ora aceea, în mod normal, pe o vreme așa frumoasă, oamenii ieșeau la treburi. Mai dădeau drumul vitelor pe-afară, mai tăiau lemne… Acum nu se auzea nimic. Nici măcar câinii. Parcă ascultau și ei, închiși în casă, minunățiile care se auzeau de la radio – strigăte de bucurie: „Libertate!” , „Jos dictatura!”, „Jos criminalii!”…
– Hai și noi, Gheorghe, să-l dăm jos pă Lache!
– Ce-ai, fă, ai înnebunit? Ce-avem cu el? El e la coperativă…
– Cum ce? Ãștia care ne-au mâncat…
– Primărița…
– Pă toți! Gata cu ei!
– N-avem dă lucru! Mâine tăiem porcu’ și n-avem lemne să-l pârlim. Dă-i în…
– Să duce lumea peste ei… Să vezi scandal! Da’ cine știe pă unde-or fi?
– Or fi plecat cu Ceaușăscu, cu ielicopteru’. He-he-he…
Stăteau amândoi pe marginea patului gânditori, dar ascultând cu urechile ciulite – el, transpirat și cu mâinile atârnându-i peste genunchi, ea, cu bărbia sprijinită în podul palmei – încercând să deslușească sensul cuvintelor rostite de acei oameni necunoscuți.
– Gheorghe, ai închis poarta?
– Ãăă…
– Păi, vezi că ies oili și dup-aia te duci să le cauți la mama naibii..
– Mă duc, fă…
– Ãștia nu mai termină până mâine.
Oamenii de la radio păreau că nu se mai înțeleg între ei. Vorbeau unii peste alții, fiecare despre altceva…
– Fiecare cu ce-l doare! Lasă că vedem noi dăsară ce-o mai fi.
– Așa e, fă…
– Mă duc și io să dau la găini, că ăștia n-au treabă, d-aia stau de ceartă.
Se ridică amândoi și ies în curte:
– Până dăsară or termina… Să știm și noi pă cine pune în locu’ lu’ Ceaușăscu.
– Găsăsc ei pă cineva.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!