agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 670 .



dacă vedeți doar un luminiș este pentru că abia am plantat puietul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2013-01-18  |     | 



Parte din ele am reușit să le vând, Suflete! Nici nu mai știu câte aveam. Dar, pe cele mai multe le-am dat pe nimic. Nici măcar pe un zâmbet, pe o vorbă, pe o strângere de mână sau pe un mulțumesc.
La un moment dat, văzându-mi vecinii că și-au scos legumele și fructele la poartă, mi-am zis: hai să încerc și eu, deși, natura pe mine m-a înzestrat cu altceva.
Mi-am pregătit o masă de lemn de nuc pe care am pus-o aproape de bancă și le-am așezat, mai întâi cu fața la mine. M-am gândit că eu le cunosc bine și atunci, le-am sucit spre trecători. Le-am făcut teancuri după mărime. Niciunele nu erau mici, Suflete! Toate aveau inimă. Și respirau. Viața venea din orice parte priveai. Ca o poveste. Uneori, mai veselă. De cele mai multe ori, degradată. Amărâtă, ce să mai...
Și, Suflete, suflete aveau copii, aveau părinți, dar nu aveau de toate. Mai ales, nu aveau suflete cărora să se destăinuie. Parcă mă simțeam și eu un pic aiurea din cauza asta. Îmi venea să mă întreb de ce am un gol lăuntric, unde sunt eu? Am plecat fără să spun nimănui? Atunci, mă gândeam, trebuie să fiu pe undeva, prin cineva, poate mai copilăream...
Și tocmai când mă gândeam pe unde aș putea fi, s-au apropiat niște cetățeni. Ciudat, parcă veniseră să mi-l ia. Au zis c-o să-l dea la școală, că aveau copii mulți uitați de predecesorii lor, fără suflet, și urma să se întrunească o comisie să vadă cui și cum puteau să le aloce măcar câte un suflet de pe la unul, de pe la altul, așa cum ai duce un sac de rufe la sinistrați. Le-am oferit tot ce aveam pe masă. S-au căutat prin buzunare. Dar nu aveau ei bani pentru asemenea ofertă. Nu aveau ei mersiuri pentru astfel de ajutor.
M-am dus la vice și i-am propus să plantez pe terenul de la margine. Sufletele cresc greu, așa că, atunci când voi fi pământ negru, ei hei hei, câte mă vor plânge!...

(18 ian. 2013)

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!