poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1259 .



Lume politică. Pisicuțe și delfini
proză [ ]
satirică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [geafir ]

2012-10-09  |     | 



În cabina unui telefon public, un bărbat între două vârste, scund, gras și cu chelie, echipat pentru plajă: șlapi, pantaloni scurți, tricou, pălărie de paie cu boruri largi. Vorbește la telefon și, din când în când, își aruncă privirea prin geamul cabinei spre o frumoasă și tânără blondă, care-l așteaptă, nerăbdătoare, și care-i răspunde cu bezele, complice.

Ce nu vede omul nostru sunt ochii din umbră care-l urmăresc necurmat și profesionist, iar ce nu știe este că filajul avea loc de mai multe zile, timp în care omul fusese imortalizat, cu maximă discreție, de o echipă de filmare, însoțită de două echipaje de la o firmă de pază și protecție și de El-best, renumit om de cultură și realizator al emisiunii „Traduși, versiune românească”.

- Alo?, țipă bărbatul din răsputeri. Miți, tu ești? La telefon Micșunel, soțul tău iubitor. Aha, m-ai recunoscut!... Ce am? Mai nimic.
- Plângi!
- Nu. De-aș putea!
- Unde ești? Ar fi trebuit să fii deja acasă.
- He-he! În insula Sfânta Elena, unde să fiu! Că știi doar, sunt un ghinionist înnăscut și un persecutat. Nemernicul! M-a trimis la capitală. Da, da! Stimabilul meu președinte a găsit de cuviință să mă trimită cu treburi de partid la Centru, că, vezi tu, sunt cel mai copt, cel mai cu experiență la de-ale gurii. Spune și tu! Pleci de acasă dimineața și nu știi când și dacă te mai întorci.
- Aoleu! Accident?
- Nu te speria, dragă, mă întorc, cum nu! Chiar și în pat, de pe o parte pe alta.
- Mă!
- Glumesc, dragă! Ce, ți-ai pierdut simțul umorului? Ziceam și eu așa... Nu știi dacă te mai întorci și când. Că acum nu pot spune când mă întorc din deplasarea asta, pentru că nici eu nu știu când voi rezolva toate problemele de partid. Grele, ca țoalele ude de la o ploaie repede, de vară. Că șefu’ a zis: „Ghizdăvescule, ia-ți picioarele la spinare și fuguța la București. Și să nu-mi vii de acolo până nu...”. „De ce tocmai eu, șefu’?”.
- Chiar, de ce tocmai tu?

- Viața politică e plictisitoare!, se scălămbăie amicul Nimeni. Ceea ce explică atitudinea unor politicieni care s-au ajuns și care, dincolo de anii din spate, își împlinesc nevoia de putere prin noi și noi cuceriri. Vuiește presa de acuplări. Nu există animal politic veritabil fără să-și „tragă” țiitoare. Consilieri, parlamentari, lideri de partid, își petrec tot mai mult, din prețiosul lor timp, în prezența blondelor sau brunetelor aflate în floarea vârstei, ori la a doua tinerețe. Dar e viața lor personală. Nu mă privește atât timp cât amanta nu este lansată ca o parașută la punct fix și nu ajunge să hotărască ea soarta unei comunități și a bugetului public.

- Auzi, dragă, cică sunt capabil, de-aia!, explică păcătosul soț. Spune și tu dragă, ăsta e om? Nu e om, e câine! De-al rău, negru-n cerul gurii. Păi așa se procedează? Să-mi fi spus și mie măcar cu o zi înainte, ca la orice condamnat, căruia îi citești osânda la moarte cu ceva timp înainte de execuție, să aibă omul vreme să înnebunească sau să se resemneze. Să-mi fi spus, uite, mă, mâine pleci în surghiun și nu vii de acolo până nu rezolvi, îi împuști pe toți și în final îți tragi un glonte în cap, dacă nu rezolvi. Că plec de acasă senin, fără griji și fără ca măcar să te sărut, ca tot omul civilizat și ca soț iubitor ce sunt. Hî!
- Nu te smiorcăi atâta.

Adaugă amicul Nimeni:
- Femeia comisar, mămoasă ori sexi, luptătoare ori educată, participă la circul mediatic. La noi, politicienele sunt văzute ca profitoare ale relației cu un bărbat politic. Ca urmare, fuste, pantofi, poșete, lenjerie, de lux sunt vânate de camerele de luat vederi.

- Cum să nu mă smiorcăi!, se vaită bărbatul care, cu bună știință, terfelea fidelitatea conjugală de câte ori avea ocazia. Plâng, tu, de ciudă. Că pe mine mă trimite la greu! Pe alții îi trimite la întruniri politice la mare, iar pe mine în imensul cuptor, care e Bucureștiul, la asfalt încins și fără un ban de-o limonadă. Și asta, să scape de mine. Sigur are vreun aranjament, ceva de ros, vreo licitație la Consiliul Județean, și să nu împartă cu unul ca mine, zice, du-te, mă, în miezul lui august, pe căldurile ăle mari. Ca să vezi! Mie îmi dă brânci în căldura asta înăbușitoare, iar pe alții îi trimite la Constanța, la Brașov! Zi și tu! E că nu mă are la suflet? Uf! Mă sufoc, pur și simplu! Nici măcar aer condiționat nu au ăștia. Cică e defectă instalația. Uf, ce cald! Cu tot litoralul meu, cu tot, mă sufoc!
- Ce litoral, mă? Spune-mi adevărat, de unde telefonezi?
- Cum? Din București, desigur! Am spus literar, nu litoral. Că, pe căldura asta, în hotelul ăsta, în București, ce să fac seara? Citesc! Din lipsă de altceva, fac lecturi literare... Că, îți dai seama... Iese aburul din asfalt ca din pielea lui Mișu, armăsarul vecinului de la țară, briză de litoral îmi trebuia! Uite, cum iese aburul din nisip!
- Din asfalt poate, că nisip, doar în capul tău este!
- Nisipul de la cafea, dragă! De aici, de la cafenea, de unde-ți dau telefon. Se face o cafea la nisip grozavă. Când o să mai venim pe la Capitală o să te aduc aici, să guști. Cum ziceam, am ieșit să beau o cafea. De la nisip. Să-mi mai treacă de oboseală. Drum lung, tren aglomerat, fără loc, plus o noapte nedormită. Până la Mamaia, ce crezi! Nu e deloc floare la ureche.
- Ce?... Mamaia?... Te omor!

Mai zice Nimeni:
- Ibovnice, țiitoare, iubite, ori cum le-or zice. S-a vorbit mult despre femeile din umbra politicienilor și despre aventurile lor, de la primari mărunți la șefi de stat puternici. Unele dintre amante se regăsesc pe listele electorale, altele pe funcții importante. Iar scandalurile amoroase nu doar fac deliciul presei și nu se opresc la nivelul familiei, ci fac valuri în apele tulburi ale politicii.

- Ce spui?, urlă bărbatul adulter. Mai tare, nu te aud bine!... Desigur, dragă, ce, o luăm de la capăt?! Sunt la Capitală. N-ai înțeles bine, nu despre stațiune era vorba. M-am aia, am zis, că nu-mi vine cuvântul, din vina oboselii, m-am aia la picior... Că se construiește peste tot... Tot Bucureștiul e un șantier. Așa că o să stau toată ziulica în cameră, la hotel. Ce să fac! Sunt un amărât. Hî, hî! Plâng să mă răcoresc. Că am vrut să fac și eu baie, și ce crezi? Era cât p’aci să mă înec! Cu valurile astea... Din cadă, evident. Să nu crezi altceva. A fost un cutremur aici, la Capitală..., probabil că s-a anunțat la televizor.
- Nu s-a anunțat.
- Poate n-ai văzut tu.
- Nu m-am dezlipit de televizor.
- Atunci o să se dea și la televizor, nicio grijă! A fost cutremur, m-a prins în cadă, îți imaginezi, valurile au început să salte,... ăăă..., la marginea căzii, ce mai, cât p’aci să mă înec, noroc cu băieții de la Salvamar, pardon, vreau să zic de la Salvare, de-aia mare, că a venit o mașină a Salvării cât toate zilele de mare, știi, nu-nu, n-ai de unde să știi, sunt cazat cu unul de prin Ardeal, unul cât trei de mare, că abia a încăput în Salvare, că i-a venit rău de mare... ce era. Cum spuneam, noroc cu băieții în halate albe care m-au scos din mare... necaz. De-aia ziceam, pleci de acasă și nu știi dacă te mai întorci. Hai, draga mea, te las, trece timpul și, odată cu el, viața, mi s-a făcut foame, apa m-a sleit de puteri, merg să-mi iau o porție de cartofi pai, că n-am bani să mănânc și eu o friptură, ce mai, sunt un amărât...

- Într-o ședință maraton, spune în completare AltCineva, liderii și-au aruncat vorbe grele și s-au persiflat reciproc. Nici una din femeile care au ocupat funcții importante în Guvern și Parlament nu a scăpat de răutățile colegilor de partid. Cel mai dur a fost însuși președintele partidului: "Þi-ai pus toți delfinii în funcții!", i-a reproșat el doamnei blonde, fostă ministru, făcută vinovată de toți că a tras partidul în jos. "Sunt singura care mi-am dat demisia din toate funcțiile din partid. V-a convenit când, la orice inaugurare, nu se tăia nici o panglică fără mine. Doi ani am stat numai pe drumuri, iar acum îmi spuneți că eu sunt singura vinovată", a replicat distinsa blondă: "Unii mi-au cerut chiar să le pun amantele în funcții”. Și, supărată, aproape de a o podidi lacrimile: "Observ că se caută un țap ispășitor și că se dă vina pe mine. Eu nu am luat acasă banii de la minister. Nu am nevoie de bani. Fiecare dintre voi știți foarte bine unde sunt banii de la minister”.

- Pa!, răcnește soțul necredincios. Te las. Mă așteaptă Nuți.
- Care Nuți, mă, nerușinatule!
- Care? Ha! Fii fără grijă, nu te înșel! Doar știi cât te iubesc. Mă așteaptă pisicuța. A venit cu ea, în bagaj, ardeleanul. Are o pisică de care nu se desparte și cu care m-am împrietenit și eu. E o pisică foarte afectuoasă, lipicioasă. Alo! Na, că a închis!
Mirat, bărbatul pune receptorul în furcă și își șterge transpirația de pe frunte cu dosul palmei.

- Nici doamna cea brunetă nu a rămas în afara „gloanțelor”, continuă AltCineva: "Te crezi la discotecă? Te-am pus șefă la Cameră să numeri bile, nu să-ți bați joc!”."Am tăiat salariile și pensiile și tu îți afișezi decolteul. Ești mai preocupată de îmbrăcămite decât de ce se întâmplă în partid. Mai bine ți-ai angaja un stilist", „Principala ta grijă a fost să-ți plasezi oamenii în funcții. Aha! Știm noi!”

Infidelul soț pleacă la braț cu tânăra cea blondă, nu înainte, însă, de a-i administra un pupic, înălțat pe vârful picioarelor, fără a bănui măcar că soția se afla chiar lângă telefonul public, pe plajă, împreună cu echipajul detectivilor... Urmează flagrantul, un adevărat circ: față în față cei doi, soț-soție, amanta și detectivii; acuzații, înjurături, jigniri reciproce, îmbrânceli, șuturi, cum vedem, zilnic, la televizor, la emisiunile de gen. Circ.












.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!