În acest timp, pe strada Știrbey Vodă, un om al străzii era lovit de o mașină în care erau mai mulți tineri. Văzând că e un simplu vagabond, aceștia fugiseră de la locul accidentului. Un echipaj al salvării constatase că are numai câteva contuzii. Totuși, pentru că se izbise cu capul de asfalt și își pierduse cunoștința pentru câteva clipe, omul a fost dus la spital pentru investigații.
La terapie intensivă în Spitalul de Urgență Floreasca era agitație mare. Fusese adus un aurolac bătut rău de alți vagabonzi de teapa lui. Avea picioarele rupte, lovituri la cap și, cel mai grav, câteva coaste fracturate și hemoragie internă. Acesta era raportul echipajului de pe salvare. Trebuia operat de urgență.
În urma analizelor s-a constatat că nu inhala aurolac, ba mai mult, nici măcar nu fuma. Astea erau veștile îmbucurătoare. Vestea rea era că avea grupa sanguină AB negativ, o grupă rară, iar spitalul nu mai avea rezerve din acest sânge. Au început să caute la alte spitale, însă timpul nu mai avea răbdare cu sărmanul copil. Fără transfuzie de sânge nu putea fi operat.
În sala de primire a spitalului a fost adus un alt vagabond.
- Ce are? a întrebat grăbit doctorul de gardă.
- Accident de mașină. Câteva contuzii și lovitură la cap cu pierderea cunoștinței.
- Văd că e conștient.
- Acum da. L-am adus pentru investigații. Șoferul a părăsit locul accidentului.
- Doamne, e ziua vagabonzilor, sau ce? Poliția ați anunțat-o?
- Da. Trebuie să ajungă și ei.
- Bine. Să aștepte. Avem o urgență cu puștiul ăsta. Are o grupă rară, iar noi, nimic nou, nu avem rezerve din sângele ăla.
Bătrânul lovit de mașină deveni atent. Și el avea o grupă de sânge rară. Poate se potrivea.
- Domn doctor, vă rog...
- Ce vrei, mă? Așteaptă. N-am timp de tine.
- Nu asta. Eu...
- Tu, tu. Tu ești un nimic care vrei să fii tratat pe gratis. Pun pariu că te-ai aruncat singur în fața mașinii, să vii să mănânci de pomană.
- Nu, domn doctor. Eu voiam numai...
- Tu să nu vrei nimic, vagabondule. Scoateți-l afară. Să aștepte acolo.
Doctorul era din cale-afară de nervos. Nu voia să asiste neputincios la moartea copilului, însă nu avea ce face. Găsiseră sânge din grupa respectivă numai la un spital din Ploiești, la 60 Km. Mașina era pe drum, dar, mai mult ca sigur nu avea cum să ajungă la timp.
Deodată, în sala de urgențe dădu buzna bătrânul vagabond cu brancardierii după el.
- Domnule doctor! strigă bătrânul.
- Iar tu, mă? Dați-l afară. Afară din spital cu el. Fir-ați ai dracului de vagabonzi!
- Stați! strigă bătrânul la zdrahonii care îl și apucaseră de subțiori.
- Afară! urla doctorul.
- Nu! răcni bătrânul și în timp ce era scos pe ușă mai apucă să întrebe: ce grupă are copilul?
Ușa s-a închis în urma lor, dar doctorul auzise întrebarea. Fugi după brancardieri, care îi trăgeau șuturi vagabondului.
- Stați. Lăsați-l.
Se apropie de bătrân cu un licăr de speranță în privire.
- Ce grupă de sânge ai, moșule?
Bătrânul îl privea cu ură și întârzia să-i răspundă. Doctorul fierbea de mânie, dar trebuia să se abțină.
- Bine. Am greșit. Iartă-mă. Dacă e vreo șansă pentru salvarea copilului, spune acum, până nu e prea târziu.
- AB negativ, șopti bătrânul, parcă îndoindu-se și el acum că ar mai fi ceva de făcut.
- Luați-l! urlă doctorul la brancardieri, care se pregăteau să-l ia la pumni. Să-i ia sânge și să-i facă urgent analizele. Dumnezeu și-a întors fața spre vagabonzii ăștia.
Brancardierii, dezamăgiți, l-au dus pe bătrân în camera de urgențe. Pentru astfel de pacienți știau că lucrează pe gratis.