agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1895 .



Aroganță și prostie. Păduchioșii
proză [ ]
satirică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [geafir ]

2011-09-19  |     | 



Într-o emisiune de-a lor, francezii de la „Canal (în) plus”, sub masca satirei, i-au categorisit pe români ca păduchioși, nespălați și cerșetori, înaintea meciului dintre reprezentativa franceză și cea a României. Asta după ce un alt umorist notoriu, chiar și numai la el în casă, își vărsase umorile pe postul de televiziune „France 2” prezentând presupusul salut românesc ca pe un gest cerșetoresc; vajnicul umorist s-a ridicat în picioare, s-a aplecat ușor în față, a întins mâna și a rostit pe un ton de milogeală: S’il vous plait, messieurs!

- Prietene, nu ai nimic de comentat?, îl provoc pe Nimeni, închis la orice formă de dialog.
- Prima lege a prostiei, răspunde el, fără chef, spune că, întotdeauna și în mod inevitabil, subestimăm numărul de indivizi proști aflați în liberă circulație printre noi. După părerea lui Carlo M. Cippola, e uimitor că oameni pe care i-am apreciat ca fiind raționali și inteligenți se dovedesc a fi, totuși, incredibil de proști. Totodată, vom fi la fel de uimiți de agresivitatea unor indivizi proști care tot apar în cele mai neașteptate locuri și în cele mai improbabile momente.

“Trebuie să ne temem de contactul direct cu românii pentru că au păduchi”, a adăugat marioneta în emisiunea cu pricina, atunci când i s-a cerut să dezvăluie strategia de joc a echipei franceze. Imediat, un mare cotidian din Franța a scris că, în urma ciocnirilor între jucători, s-ar putea ca francezii să se aleagă cu păduchi, românii fiind niște nespălați...

Eu iau în considerare partea bună a lucrurilor. Se zice că dacă visezi păduchi e semn de câștig însemnat, de noroc; visul cu păduchi prevestește bogăție și cu cât păduchii sunt mai mulți, cu atât norocul și câștigul vor fi mai mari; iar dacă visezi că omori păduchi, scapi grabnic de sărăcie; dacă păduchii sunt pe haină, starea ta materială va fi excepțională.
Eu, unul, n-am visat niciodată păduchi și nici nu știu să fi câștigat vreodată bani nemunciți. Nici la lozul Crăciunului, nici la lozul Paștelui, nici la alte asemenea ocazii. Ghinionul îl pot pune, deci, pe seama faptului că nu visez păduchi. Când, îndopat cu saporifere, adorm, visez orice, șobolani, șerpi, tot felul de jivine, mai mult sau mai puțin agreabile, numai păduchi nu! O singură dată, parcă, am visat căpușe. M-am bucurat fiindcă, gândeam eu, mă aflam la un pas de reușită. M-am repezit, cu înfrigurare, la prima tonetă și am tras un loz. Îl țin minte și acum, doar i-am studiat toate semnele particulare, l-am mângîiat, l-am pipăit la grosime, ce mai, l-am tratat cu maxima afecțiune și nemărginitul respect de care eram capabil, în acele clipe. N-am avut curajul să-l deschid, din precauție pentru cordul meu, fragil la emoții puternice, am amânat momentul, cu bună știință, și, în tot acest timp, am purtat lozul asupra mea, în buletinul de identitate, până ce, într-o dimineață, cu soare, încrezător, mi-am luat inima în dinți și, așa cum mă găseam, cu spumă pe barbă, că tocmai mă bărbieream, am rupt pliculețul. Mă vedeam un învingător, înconjurat cu invidie de cunoscuți, idolatrizat de nevastă, însă am fost ușor dezamăgit la primul meu câștig, de suma neînsemnată:
“E un început. E primul meu loz câștigător, mi-am zis și m-am liniștit. Cum orice început e greu, totul e să nu mă dau bătut”…

“Nu sunt convins că meciul va începe, pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer pentru a stabili împărțirea terenului, nu e sigur că o să cadă pe pământ, cu toți românii ăia acolo”, a spus una dintre marionete, atunci când moderatorul a întrebat-o dacă francezii vor câștiga partida.
“Se știe că sportul național, în România, nu este fotbalul, ci cerșitul”, a mai spus aceasta în cadrul aceleiași intervenții.
„Știți cum se spune la tomberon în românește? București!”, a mai glumit marioneta…

“Pentru cine cunoaște franceză, Les Guignols este probabil cea mai acidă emisiune TV de satiră. A replica la ironiile Guignolilor ar fi ridicol. Este ca și cum cineva ar da comunicate de condamnare a imaginilor retușate ale Cațavencilor. Satira își are rostul ei într-o societate liberă și o practicăm și noi cu destulă voluptate”, a spus „Păduchele” de la „Externe”. Ministrul a mai spus că aceia care au urmărit atent emisiunea au putut observa că nu românii erau obiectul satirei, ci doi comentatori sportivi francezi, cunoscuți pentru accente xenofobe și care, cu ceva vreme în urmă, se făcuseră vinovați de remarci antisemite.

Îi fac semn cu cotul prietenului Nimeni, poate îl scot din amorțire. Continuă el, molatec:
- Prostia nu doar evoluează, ea se înnoiește neîncetat și nu există nimic mai surprinzător decât prostia înțelepciunii, afirmă Belinda Cannone în “Triumful prostiei”. “Prostia se reînnoiește, ceea ce o face greu de deslușit, și, deci, periculoasă”, scrie ea, la un moment dat, iar, în alt loc, mai spune: “Imbecilii au impresia că lumea începe cu ei: astăzi”. Pe de altă parte, Daniel David afirmă că proștii nu trebuie ignorați. Că, pentru a nu și-i pune în cap, unii tac și îi ignoră. Este grav. Proștii consideră asta ca încurajare și ca dovadă că au dreptate. Iar Nicolas Sarkozy a scris, în cartea sa, fără eroi: “Francezii trebuie să muncească mai mult și să renunțe la aroganță dacă doresc ca țara lor să redevină ce a fost”. Așadar, indirect recunoaște că francezii sunt aroganți! Și, adaug eu, aroganța este soră bună cu prostia!

N-am visat păduchi, dar vă puteți ușor imagina prin ce stări sufletești, prin ce emoții am trecut atunci când mi-a venit timpul să visez purici. M-am năpustit asupra tonetei, cât pe-aci s-o răstorn cu vânzătoare cu tot, am smuls din cutie un loz și l-am desfăcut cu mâinile tremurânde. Și, de astă dată, lozul fusese câștigător, dar cu o sumă, încă, simbolică. Însă, speranțele îmi alimentau mereu sufletul însetat după înavuțire.
Ulterior, am visat și alte specii parazitare, cu câștig variabil la loz în plic, însă păduchii întârziau să se arate. Așa că am apelat la arme psihologice, documentare riguroasă asupra insectei: condiții biologice, factori de mediu… Prin aceasta, urmăream depozitarea în subconștient a cunoștințelor acumulate care, apoi, să iasă la suprafață sub forma visului mult râvnit. Cei din jur nu m-au înțeles, altfel nu-și puneau întrebări care mai de care mai iraționale:
- Ce l-a apucat, dragă? La vârsta lui să-și schimbe profesia?, se întreba soția.
- I-auzi, biologie! Profesie lipsită de viitor!, exclama cumnatu-meu.
- S-a țicnit băiatul nostru, intrase la griji mama.
- Păcat, că e tânăr!, mă căina soacră-mea, lăsând să se înțeleagă: Vedeți? V-am spus eu…
Fără să-mi pese, eu îi dădeam mai departe cu arme psihologice: seara, înainte de culcare, priveam minute în șir și fără să clipesc imaginea decupată dintr-o carte a gânganiei… Mă credeți sau nu, cu toată mizeria din Tomberon, localitate în care m-am născut și am trăit, nu am avut ocazia să văd cum arată păduchii. Și nici în vis nu mi s-au arătat vreodată…

- “Le Figaro” a făcut chiar o hartă a zonelor românești din care provin hoții; cei care fură portofele și telefoane mobile, cei care clonează carduri bancare, cei cu excrocheriile caritabile... Cum era de așteptat, reacțiile românilor n-au întârziat să apară, zice Nimeni, de altfel un francofon nedezmințit: “Tâmpeniile unor francezi penibili și lipsiți de umor, cu audiență mai mică decât creșterea economică”; “În mâna unui prost, puterea se exercită malefic. Prostul prezintă un real pericol pentru toți ceilalți oameni”; “Triumful urii asupra umanismului, prin eliberarea temerilor, angoaselor, frustrărilor, fără reținere”; “Francezii? Ãia care construiesc noi pușcării și spitale de dezintoxicare pentru ai lor”; “Ãia cu consumuri mari la parfumuri și deodorante, dar mici la săpunuri!”; “Niște trădători, colaboraționiști, zgârciți, perverși”…

Păduchi, încă, nu am visat. Se făcea, însă, că priveam prin gaura tălpii de la pantoful lui Jeffrey Franks și pe gaura cheii de la ușa FMI și se mai făcea că îi ghiceam în palmă lui Franks și vedeam cum mulți ani o să mai treacă până să scăpăm de datorie și cum căpușile se tot îngrășau sub oblăduirea lui Franks și cum puricii făceau păduchi. Iar umoriștii de la “Canal (în) plus”, tinere speranțe ale mass-media, la cei optzeci de ani ai lor, se scărpinau de zor în timpul celebrei emisiuni, în direct și la oră de vârf, din cauza păduchilor lați, grași, pur-sânge, franțuzești, și care, cuibăriți în zonele pubiene, își depuneau de zor ouăle și se delectau cu sânge din fragilele vase capilare ale tinereilor francezi.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!