agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1755 .



Leul Alex și Motănelul Încălțat
proză [ ]
Zooistorii - desene animate, jetoane, cărți de joc de la Cora (1)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2011-09-18  |     | 



Un leu prezentabil, Alex, pândește la intrarea unui cort dintr-un bâlci și îi invită pe neștiutori să participe la un număr „fierbinte”. Neștiind în ce se bagă, unii acceptă de îndată ce privesc în interior, acolo unde Motănelul Încălțat surâde nevinovat, ascuns după o pălărie de mușchetar, despre care habar n-are că-i de fapt cea a viitorului său presupus stăpân. Peste câteva ore Leul Alex ar putea negocia să renunțe la micul său prieten, pentru că ofertantul îi propune o pungă, iar motănelului o pereche de cizme roșii.
- Lume, lume intrați aici! Veți vedea cât de frumos este în mijlocul pădurii. Avem o pădure de foioase. Simțiți cum bate vântul ozonat printre rânduri. Aici e mai la adăpost. Eu sunt Leul Alex, Rex valachorum et romanorum. Am o coamă de scamator, nici nu-mi mai trebuie joben, că toată jungla și savana o pot ține la căldurică, umezeală, ca-n palmă în blana mea capilară. Dacă aveți și un leu, doi, douăzeci, ori dacă vă dă afară din casă un euro din buzunare, aruncați-i jos aicea, în iarba voastră de acasă, în mijlocul cortului. Iar dacă n-o să vă placă, atunci să-mi cereți întreit cât veți vedea că se va strânge în iarbă!
- Nu ne păcălești, tu, leule, de ce nu ești albastru metalizat, ca pe vremea lui Ceaușescu?
- Eu am culoarea de la mama natură. Galben, crem, caramel, maro. Cu banii voștri nu veți obține nimic de la mine, ci doar mă veți întărâta.
Apare un concurent, un bătrân gibon acrobat de la circ, Maestrul Maimuță. Însoțit de temătorii ucenici în arta zborului sub cupolă, Phil, Mason și Maurice, acest gibon cu licența în dreptul muncii, strânsă c-o curelușă de siguranță, vrea să-l intimideze pe Leul Alex.
- Ai autorizație de la circul Globus pentru numărul acesta? Poți dovedi că acest mâț, gol cum l-a fătat mumă-sa, nu e luat cu japca de la o trupă de circari ambulanți sau de la primii săi stăpâni? Cunoști tu, Leule Alex, prevederile articolului din Codul Penal despre încălcarea premeditată a dreptului la copilărie și sclavie în rândurile minorilor? Acum e ora zece seara. Ce program de muncă efectivă, cu repetiții cu tot, are Motănelul Încălțat?
- N-are niciun program. A abandonat școala, dar are cele șapte săptămâni de acasă. L-a înțărcat mă-sa, m-a rugat să-l iau de suflet, uitați semnătura – pernuțele coanei pisică Lulu. Este fiul meu adoptiv, iar ceea ce face această mică felină la lumina felinarului, că stă doar c-o pălărie de mușchetar în față să adune bani în ea, nu te privește pe dumneata. Ia, valea, că-ți dau o labă regală, ce, te crezi asistent social și nu mai știi unde-s mușteriii cărora să le tai ajutoarele de la stat? Vezi că acum mă reped și-ți tai numai c-o gheară de-a mea bunătate de siguranță, ca să iei trântă și spor la salariu… pe targă. Ia-ți și așchimodiile, pe cimpanzeii Phil, Mason și pe lemurianul cu baston Maurice, că nu-mi trebuie informatori printre spectatori, iar de mi-i lași plocon, atunci îi servesc la cină, că oricum n-am mai mâncat nimic de ieri. Iar pe Motănelul Încălțat nu-l va lua la palat mușchetarul, dacă nu va fi de un kilogram. Am auzit că numai carnea de maimuță îngrașă instant felinele… Nu vă însoțește cumva și Gorila ce rupe lanțuri?
- Nu ne-am luat bodyguard. Gorila nu ne e coleg de serviciu, o fi în altă branșă, poate că scrie tratatul „Despre îngeri”. Și-a luat un pseudonim pentru clipa când va fi pleșuvă, la Sfântu’Așteaptă: Andrei Pleșu. Saluti!
Cei patru maimuțoi devin printr-un număr secret de magie nevăzuți, dispărând în sus.
Apoi Leul Alex continuă nestingherit să-i invite pe toți trecătorii prin bâlci la un număr nemaivăzut, incendierea pădurii de la Roșia Montana. Motănelul Încălțat, parodaxal, încă desculț, dar pitit în spatele pălăriei posibilului său stăpân, care-l admiră din culise, începe să strige cât îl ține botul:
- Haideți doamnelor și domnilor, nepoți și bunici la spectacolul grandios al incendierii munților și pădurilor! Chiar dacă această pana de struț de la pălăria de mușchetar e smulsă de la o pasăre mai mare de pe-aici, eu v-aș îndemna să țineți cu dinții de fauna, flora Carpaților, ale rezervației biosferei Delta Dunării, ale parcurilor naționale Retezat, Domogled, Munții Rodnei... Struților le mai cresc pene, nu-i bai! Însă muntenilor nu le vor mai crește pădurile chiar la poartă… Dați câte un leu pentru Ateneu! Iată-l pe Leul Alex, ocrotitorul meu, vă explică în continuare ce semnifică focul nimicitor, exploziile, escavațiile care duc la prăbușiri de teren. Ascultați-l, că se luptă pentru cauza Roșiei Montana de peste un deceniu, și tot degeaba!
- Eu unul zic – intervine nerăbdător, Alex, regele animalelor – să reducem lumina felinarului pe bază de gaz metan, că acum ni-l taie rușii. Așa, Motănelule Nelule, stinge-l, că ne sufocăm fiind prea mulți, iar focul din pădure pe care-l veți vedea întrece lumina chioară a unui funar.
Iată, am început numărul magic. Dragi prieteni ai pădurii, ai aurului verde, uita-ți-vă bine unde stați, la draperii, fotolii, pe scena asta improvizată! Imaginați-vă că sunteți în munții Codru, Metalici – cărora li se spune astăzi Codru Moma, Metaliferi – apoi în cei ai Trascăului, Gilăului. În apropierea vechilor galerii de expoatare a aurului, care se surpau fără oprire, înghițind minerii, pe arhanghelii și luceferii zlătarilor din trecut. Așa, fraților, priviți, stați în iarba pe care au stat Toma Nour, Ioan, Ion Agârbiceanu, Avram Iancu, Horea… Oameni pricepuți au pierit sub voi ca șobolanii, atrași de focurile comorilor. Credeți că nu vor izbucni incendiile pământului prin toate pădurile Apusenilor atunci când va începe Exploatarea? Credeți că o să mai rămână vreun munte întreg, vreun deal, vreo peșteră renumită precum Scărișoara piatră pe piatră, stalactită pe stalagmită? Nu, uitați-vă cum iau foc aceste draperii de verdeață, cum explodează fotoliu după fotoliu, galerie și lojă după altă galerie și lojă, cum se cutremură candelabrul de lumânări galactice de deasupra! E prăpădul pământului, e sfârșitul și nici găurile de șarpe nu vor mai rămâne!
Iată, mușchetarul îl va trimite pe acest Motan Încălțat educat să vorbească cu simț de diplomație la Cotroceni. Împăratul va pleca urechea, dar cum va înțelege că-i vorba de oprirea proiectului Roșia Montana, imediat vă râde sardonic și va pune câinii de hingheri să-l scopească pe sărmanul nostru erou. Ce te așteaptă, sărmane Motănele, mai bine să nu pleci cu mușchetarul, rămâi mic mereu, ca să nu mai ajungi de basm, fără biluțe, ce vrei, de când cu primarul Bucureștiului care a dărâmat buticurile și a lansat moda cu ecarisajul și castrarea animalelor de companie, altele sunt datele problemei emasculării!…
Vorba cântecului – pe care n-a mai rostit-o Andrei Pavel, la meciul de inaugurare a „Liei Manoliu” cu pierderea în ritm de blat și de Marseilleză a calificării pentru C.M.: „… Că-n aste mâini mai curge un sânge de Roman / Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume / Triumfător în lupte un nume de Traiaaaan (bis: un nume de Traian).” Deci Nostradamul de Andrei Mureșianu a prevăzut c-un secol și jumătate mai înainte că după Petrică și lupul, adică după Roman va urma mișelul de Traian, de parcă ar fi stat în dosul draperiei portocalii un alt Brutus, un alt Yago, un alt Polonius!
Uitați-vă la coama mea și la blana Motănelului ce nu se vrea Încălțat în flăcările roșii! Nu avem ascuns după plete sau pălăria mușchetarului niciun burduf cu rouă de poiană, nici un extinctor. Dar scena arde, aceste ierburi, acești tufani, arbuștii, stejarii, fagii ard de la rădăcini până în vârfuri! Capra neagră, căprioara, coana mare a mistrețului au căpiat, nu știu ce să facă, le ajung flăcările, chiar în preajma acestor pitici Apuseni, se mistuie casa lor, oicumena Albei-ca-Zăpada, a Albei Iulii... Iat-o cum se dărâmă, e luată la vale pe Mureș de lava încinsă cu ușoare urme de zăcământ aurifer. Mormăitul urșilor, urletul lupilor mai au puțin și vor atinge cotele montane, culmea paroxismului. Vulpea aleargă după iepuri roșii, dar când să-i înhațe,… harșt, își zdrobește dinții unii de alții, mușcând din scrum… Iar Andrei Pavel nu mai e în echipa României la Cupa Davis. Cehii, boemii de-altădată vecini și prieteni, ne-ascultă cu urechea, ne bat la fundul gol, dar nu la 3-1, 3-2, 33, imposibil să mai fie, ci la 3-0, 4-0, 5-0!
Ce nasol miroase în sala mea de magie a pârliți și năpârliți! Voi, Maestrelor Vipere și năpârci, v-ați făcut ace de mare, micșorați-vă până la coacerea creierilor! Tu, Șefule Lup, mai ai puțin și pocnești, nu ți s-a încins armura și barosul, ce scoți limba aceea ascuțită atât de răzbunător? Oricum, mama capră ți-a venit de hac, ești în gropa cu jăratic! Și voi, ceilalți lăncieri Lupi, stați cu lăncile boturilor înfipte în depărtări, cu fețele în cuirase arătând atând de boccii! Mai bine că rămâneți în codrii de origine și să nu reveniți în ipostaza cățeilor și cățelușilor-lupi pentru a tot boci la București, bocitoarelor! Nu mai aveți șef, gata, v-ați ars…
Gloria, Moto Moto, Miss Piggy și mister Falconeti al Carpaților, dansați acum, arătați-vă mușchii-n sânge pe țepușe!
Aoleu, Maestre Taure Năvalnic, tu, zimbrule, începi să semeni cu bivolul african, dar ai încremenit ars precum un ceaun imens al mocanilor. Mămăliga ți se prelinge ca boului Apis din coadă!
Și tu, Maestre Rinocerule Tunător, tu căftănitule, tu Adriane sau Adrieane, mi-ești tot una, la fel de escroc Năstăsie pe năsălie sau Vidu_lene cu plăsele… Ochii mici, privirea-ascunsă, tulbure și turbată, osânza necontrolată…, te trădează imediat, mâncătorule de oameni și de fonduri interne ori din afară!
Tu Gorilă carpatină, om care pășești în patru mâini, ologule, ai fătat din pădurile colindate doar Berceanusuri!
Măgărușule hamal al lui Shrek, adoratule căluț al bebelușilor de căpcăuni, sălbaticule arde_lene, tu scapi de pârjol, pentru că ai semnul crucii, precum cerbul sfântului Herman, întipărit pe spate…
Ursule Po (Panda), tu ar trebui să te faci popândău, ca să ieși de pe-aici la limanul cu bambus, tocmai în China, ce mai cauți pe alte plaiuri? Mare ți-e grădina zoologică din Cluj!... Te crezi maestru în arte marțiale, în yoga, dar cu văpaia Roșiei Montana chiar nu te poți pune, te ajunge și Basta, mori ca prostul în Câmpia Turzii!
Tu ratonule Shifu, faci echilibristică într-un picior, ne vrăjești cu privirea vrășmașă a lui Vântu-Vântură-Lume, iar când vine vipia Roșiei Montane spre tine brusc închizi ochii suit drept pe baston, ca Simion Stâlpnicul! Trai bun, să nu mai atingi nicicând cărarea din pădure, astfaltul, covorul de frunze, să te mănânce de viu viermii păgubiți încă de tine prin Gelsor!
Turti, tu ești cavalerul oranj, te-ai făcut turtă!... Dulce mai ești, dă să te țuc pe gură, adică să te mănânc copt în acest cuptor silvan! Ești călare pe un leu gură-cască tot din turtă dulce, galopezi ca un indian pe-un mustang, numai că te simți mai mult ca la rodeo, ai capul bengos, fără pleata aia, ți-ai tăiat-o, Turti, bace Traian! Ce-ți mai trebuie pe lumea cealaltă cuțitul de la brâu, tot cu el ai rămas? Ai sprâncene încruntate bleu, ochii așișderea ieșiți din orbite ca la peștii prăjiți, gura ta mare s-a lăbărțat dată cu rujul ultimei răsuflări pe rugul binemeritat! Te-ai asfixiat în sfârșit de râsul hăhăit devenit plâns, te-a ajuns blestemul tabagic, alcolistule, dar ții furca asta topită de acadea ca pe steagul NATO!
Iar pe dumneata, Hopa Mitică, te văzui cu pușca și cureaua lată, subțirel cât un țâr altădată. Vei conversa cu Motanul Încălțat, tu, pistolarule Brad transformat în ou, tot atât de lat cât ești de înalt, de când te-ai urcat la putere, nu mai decazi! Iar de vei decădea, iar te vei ridica, nu pierzi nimic…
Pisi, mâțo neagră, dansezi din buric în fața Motănelului Încălțat și apoi îl somezi să se dueleze cu tine. Dar chiar te credeai Elenă și blondă. Ptiu, drace, după incendiu ce te-ai mai înnegrit!
Fiona, din păcate nu ești felină! Că te-aș face regină Omidă! Ce stai cu bâta aia groasă pe umăr, înfiptă în mocasini, cu toți colții de lupi senatori la gât, cu fustanelă de piele, bluză de vițel jupuit, cingătoare lată de haiducă, ai uitat că te numeai și Roberta?

Aoleu, Shrek, cu sica dacă, Strâmbă-Lemne, căpcăunul cel bun vine să oprească incendiul acesta! Burtă-verde, figura africană, dantura neandertaliană, pumnul de fier, picioarele de azbest, tu întreg vii și ne calci în picioare focul Armaghedonului din Roșia Montana, tu ești combinația verde-albăstrui complementară! Ne-am săturat de roșu-portocaliu, Vodafone, de tarife mari, de retribuții un pic mărite și apoi drastic trunchiate! Intră tu în pădurea fiarelor și taie-le în bucăți, dă-le brânci în prăpăstii ca-ntr-un program al Rablei politice românești!
Apoi elibereaz-o pe Fiona de magia lui Turti, taie-i capul împăratului Traian, dă-i-l să-l mănânce și-ți va face alți și alți bebeluși căpcăuni! Muma Pădurii, Fiona, îți va fi în sfârșit credincioasă!

Gata, s-a terminat, iar acum aruncați pe-acest covor verde din cort tot ce aveți, bani, lingouri, colanul de perle, cerceii masivi de aur, inelele și ghiulurile. Hei, tu, deputatule mușchetar, deșartă tot ce ai în geantă! Ia uită-te, Motănelule Încălțat, cel care putea să-ți fie stăpân umblă cu geanta burdușită cu lei și euro, o fi dat de-o pleașcă. Ia mai dezbracă-l și contolează-l până la piele! Pentru că numai lângă mine vei umbla, Motănelule, până ce în aur te voi încălța, că de cizme roșii-oranj, sau de piei verzi-albastre ca la fete nu cred că ți-e poftă!

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!