În jurnal electronic 2 scriam că acesta ar fi singurul mod în care aș putea să dau vieții mele o continuare. Și Doamne, câtă dreptate aveam...
Totodată voi explica și subtitlul pentru că în afară de fiorul pe care-l simți când îți amintești ceva, orice, chiar și faptul că odată, demuuuult ai mușcat dintr-un măr sau ai călcat pe bec într-un moment nepotrivit mai e ceva... inefabil. Întâi am plâns, pe urmă recitind acel jurnal care e datat 1995-2003 mi-am dat seama cât de închegată a fost viața mea. M-am minunat și când l-am văzut corectat pe alocuri. Nu mă interesează nici cine nici când a făcut-o. Pur și simplu mă uitam în oglinda sufletului meu și rămăsesem fără grai.
Acum mă bucur că pot să scriu acest jurnal e- pentru că aici mă simt mai în siguranță. Și nu mint! Am să mă explic: aici a trage cu ochiul sau cu urechea, de după ușă, e perfect LEGAL.