agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2993 .



Simplul adevăr
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2011-04-26  |     | 



În timp ce vorbea, Ana ascuțea un cuțit de bucătărie cu acul.
- Înainte, când încă nu ai intrat în viața mea, mă trezeam dimineața și primul gând îmi era „azi o să am o zi grozavă”. Acum, după ce ne-am căsătorit, unicul lucru pe care mi-l repet în fiecare dimineață este „azi o să curăț cartofi”. Viața mea a devenit monotonă și plicticoasă. Ceea ce am eu de făcut este să am grijă de fericirea ta și să-ți suport deșteptătorul groaznic care în fiecare dimineață trăncănește neîncetat „treziți-vă, este ora 6 și 30 de minute, este ora să vă treziți”, când tu te întorci pe partea cealaltă și tot eu trebuie să opresc javra aia de apartament, o să înebunesc dacă nu o arunc în fereastră! Tu nu ai nevoie de o soție, ai nevoie de o sclavă.
Ana a rămas o vreme cu ochii boltiți în geamul care anunța un peisaj schimbat prea brusc, cum se întâmplă într-o perioadă a primăverii, când peste noapte caisul înflorit își lasă petalele albe pentru niște muguri neobservabili, iar teiul înfrunzește cu toate maturitatea pe care o poate trăi. Chișinăul se făcuse surprinzător de verde, dar pe Ana o măcina altceva. După o scurtă pauză de absență a continuat:
- Mai ții minte cum era la început? Îmi aduceai flori și bomboane. Îmi scriai bilețele de dragoste pe care mi le ticseai în buzunare când te ignoram, îmi admirai părul și îmi sărutai fascinat mâinile. Am avut și noi un început. Dar acum? Acum ce ne-a rămas? Ce a mai rămas din tine, acel de care m-am îndrăgostit? Acum vii îngâmfat acasă, sau nu vii deloc, puți a alcool, ai cămașa ruptă și vânătăi în cearcăne. Săptămâna trecută ți-ai pierdut verigheta, săptămâna asta ai rămas fără ceasul pentru care am economisit îndelung.
Pe Ana a podidit-o tristețea, care foarte ușor a devenit furie.
- Zi-mi adevărul. Dacă nu-mi spui acum, cer divorț, plec de acasă și îți promit că nu ne vom mai vorbi niciodată.
Ana a pus cuțitul în stativ și s-a uitat țintă la Sergiu.
- Am avut tentația să te înșel cu o tipă de 16 ani căreia îi predam cursuri de engleză la domiciliu. Nu te-am înșelat. Când a vrut să mă seducă, am avut forță să o resping. De la acel incident i-am spus că nu vreau să ne mai vedem. Era bolnavă după mine și nu a putut accepta refuzul meu. A început să-și sfâșie hainele de pe ea și s-a aruncat într-un dulap cu uși de sticlă. Ușa s-a făcut țăndări și corpul îi sângera. Eu stăteam în fața ei șocat și nu știam ce să fac: să sun după o ambulanță sau să chem poliția? Mi-am zis că nu mă privește și m-am dus de acolo. Ea a reușit să întoarcă povestea așa cum a vrut. Le-a povestit părinților că am agresat-o și am pus-o să facă chestii groaznice. Părinții ei au sunat la comisariat și atunci când am lipsit o noapte m-au închis. Dimineața mi-au dat drumul fiindcă au aflat că fata a fost internată de câteva ori în spitalul de psihiatrie și nici nu mai frecventa școala, fiindcă era dusă cu totul, așa că au crezut până la urmă în versiunea mea, dar vorbele au început să circule repede între vecini. Într-o seară câțiva tipi m-au îmbrâncit sub un pod și au dat în mine cu bâtele până mi-a ieșit sânge pe gură. Mă numeau pervers pedofil, îmi spuneau că sunt un gunoi care nu merită să trăiască, dar am avut noroc de o mașină de poliție care m-a scăpat atunci. Am rămas fără lucru, fiindcă nimeni nu mai vroia să-și încredințeze copiii unuia cu o reputație cum am căpătat eu. Am încercat să mă angajez la o școală particulară, dar m-au respins, zicând că nu acceptă profesori care își etalează așa vânătăile. „Arăți ca o roșie bătută, domnule, vrei să ne sperii toți copiii? Caută-ți de lucru în fundătura vreunei spălătorii”, îmi spuneau. Așa am și făcut. M-au primit cu un salariu mizer la o spălătorie unde fierbeam albituri toată ziua. Banii nu-mi ajungeau, așa că mi-am vândut verigheta și ceasul. Credeam că am scăpat de întâmplarea aceea, când fata și-a făcut din nou apariția. Era ora 22 și rămâsesem singur peste program. Nu știu cum a reușit să mă găsească. S-a dezbrăcat acolo și mi-a cerut să o posed, altfel îmi va face viața infernală, m-a șantajat că o să facă așa încât zvonurile să ajungă la tine. Atunci nu m-am mai putut abține și am apucat-o de gât, am smuls-o din locul unde sta și am aruncat-o cu fața foarte aproape de apa clocotită dintr-un cazan. A început să țipe, dar i-am astupat gura. I-am zis că dacă nu mă lasă în pace o fac fiertură și o îngrop în grădina mea. Gâfâia de frică, și, când i-am dat drumul, și-a luat hainele și a fugit de acolo. A fost găsită moartă dimineața. Și-a pus capăt zilelor înfingându-și cuțitul în inimă. Versiunea de suicid a fost confirmată de specialiști. De atunci am început să beau ca să nu-mi simt vina. Știi, uneori vina o poți simți fără ca ea să îți aparțină, o simțeam ca pe o cangrenă care îmi roade înăuntru viscerele. Mi-am dat demisia și de mai mult de o lună doar mă prefac că lucrez. De fapt în fiecare dimineață ies din casă și îmi petrec timpul prin baruri sau prin subterane. Acum am ajuns fără bani și nu mai știu ce să fac. Am devenit agresiv și inutil. Cred că cel mai bine e să divorțăm. Nu vreau ca problemele mele să treacă pe seama ta. Ai dreptul să fii fericită cum eu nu am reușit să te fac.
Ana s-a așezat lângă Sergiu, ducându-și brațul după umărul lui cu un gest de mângâiere.
- Ah, dragule, trebuia să-mi povestești mai devreme. De ce nu mi-ai spus?
- Îmi era rușine. Mă gândeam că ai putea să nu mă crezi și gândul că m-ai putea părăsi mă scotea din minți. Dar acum e altfel. Înțeleg că unul ca mine nu te poate face fericită. Viața mea e un șir de probleme. Nu vreau să le suporți și tu. Pe fata asta nu o să o pot uita și mereu voi simți o vină absurdă. Asta mi-a dăruit universul, o vină absurdă.
- Haide, fii puternic, îl încurajează Ana, eu așa te-am știut, puternic. Nu poți ceda în urma unor așa întâmplări, nici măcar nu ai motive să te comporți astfel. Þi-a fost și ție o perioadă nenorocul mai mare, dar asta nu trebuie să te copleșească. O să ne descurcăm împreună. Trebuia doar să crezi în mine și să-mi spui adevărul mai devreme. Te-aș fi ajutat. Nu te-ai fi simțit singur și neputincios.
- Ba e sfârșitul, spune Sergiu, zilele mele nu mai au niciun gust, nu sunt capabil să simt nimic și nici să mă bucur.
- Nu fi cretin, orice depresie trece, hai să-ți pregătesc o baie și să aprind niște bețișoare parfumate. Mâine ne vom duce la Nisporeni, ne putem opri o vreme în casa surorii mele, acolo nu locuiește nimeni. Apoi ne-am putea muta altundeva și o să-ți căutăm un lucru, sau eu o să mă angajez. Ai încredere în mine.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!