agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1470 .



Igor și moartea (III)
proză [ ]
fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [tincuta ]

2011-01-22  |     | 



Igor acceleră ușor și din Narcisa coti spre dreapta. La nici un kilometru distanță, o fată aștepta pe marginea drumului. Nu părea la fel cu celelalte. Un gând drăcesc îi trecu atunci prin minte. Frână brusc, apoi dădu marșarier câțiva metri până în dreptul fetei.
- Vii cu mine? îi spuse acesta, cu capul ițit prin geamul deschis.
- Ai bani? îl întrebă direct fata.
- Destui.
Igor întoarse mașina și o porni către oraș. Fata stătea cuminte în dreapta lui. Era îmbrăcată într-o rochiță albă, scurtă, cu bretele. Și în picioare avea saboți albi, fără toc.
- De ce naiba s-o fi îmbrăcând o prostituată în alb? gândi Igor.
- Unde mă duci? întrebă fata.
Părul șaten auriu îi cădea frumos pe umeri.
- Cât câștigi pe seară? o întrebă acesta direct.
- Eu sunt cu ora, cam 30 de lei dacă am noroc.
- Uite, îți dau 100 de euro, dacă ești a mea până dimineață.
- Bine! spuse fata. Avea buzele pline și ochii verzi, tulburi. Fără a fi o frumusețe, era de o simplitate specială.
- Pot să-ți fac tot ce vrei pentru banii ăștia!
Igor o duse în apartamentul său și îi arătă baia.
- Vreau să faci un duș înainte!
- Dacă asta vrei…
Fata zăbovi vreo jumătate de oră în baie, după care ieși, privindu-l întrebătoare.
- Vrei acum?
- Nu, ne urcăm în mașină!
Pe drumul spre Sarata nu conversară prea mult.
- Unde mergem? Sper că n-ai gânduri necurate cu mine? se îngrijoră fata.
- La o colibă, pe aproape.
Răspunsul o liniști.
- Cum te cheamă?
- Laura!
- Laura, câți ani ai?
- Nouășpe!
- Și de când practici meseria asta?
- Am mai fost cu doi bărbați, doar atât.
- Nu-mi vine să cred!
Igor opri mașina în fața porții. O invită și pe fată să coboare, apoi intrară amândoi pe poarta de lemn și își afundară picioarele în trifoiul înflorit, până la cabană.
- Ai zis că e o colibă, spuse mirată Laura.
- Așa-i spun eu.
- Dar e tare cochetă căsuța asta!
- Mă rog! O casă adevărată voi construi mai târziu. Acum atât am.
Intrară înăuntru. Mirosul de lemn încins de soare îți pătrundea în nări, misterios.
- Nu ai mobilat-o? întrebă fata curioasă, văzând atâta spațiu gol.
- Nu am avut de ce! spuse acesta.
După ce-și cără lucrurile de la mașină, Igor desfăcu două beri și o îmbie și pe Laura să bea. Stăteau cufundați în iarbă, seara venea dinspre pădure și Igor uită de boala perfidă ce-i măcina nervii.
- Ai spus că-mi dai 100 de euro!
- Dacă așa am spus, ți-i dau!
- Dar nu mi-ai cerut nimic, râse fata.
- Þi-am cerut să faci un duș!
- Mă plătești pentru asta?
- De ce nu? Ești a mea până dimineață! Bea! o îmbie din nou Igor. Ce știi tu să
faci?
- Oral, se bâlbâi fata. Atât am făcut până acum.
- De ce faci asta? Ai putea să lucrezi undeva, ești tânără, ești frumoasă!
- Am doar unsprezece clase. Mama a murit. Tatăl meu vitreg nu m-a acceptat în
casă ca pe o fiică, înțelegi? O vecină m-a învățat ce trebuie să fac. Și nu am avut încotro. Nu am bani. Trebuie să trăiesc!
- Adevărat! râse Igor.
- Și apoi sunt bărbați care au nevoie de noi. Nu toți au noroc!
- Tu te sacrifici de mila lor? Ai conștiința împăcată?
- Nu, dar nu am ce să fac. Nu există alternative pentru mine! Sau poate nu mă crezi! Nu cred că ne naștem egali, nu avem aceleași gene și nici șanse egale de viață. Dar ce-ți spun eu, tu trebuie să știi mult mai multe…despre viață… decât mine…
- Ai încercat? Măcar atât!
- Recunosc că nu! roși fata.
- Și-atunci de unde știi că nu se poate altfel? Þi-a spus vecina ta, care avea nevoie de ajutor? Tu ai prieteni?
- Un prieten nu, deși aș vrea să mă îndrăgostesc și eu și…
- Nu! Prieteni, amici cu care să-ți împarți visele! La vârsta asta te hrănești cu vise, zbori, sari cu coarda elastică…nu te urci în mașină cu toți babalâcii să le faci plăcerile scârboase…
- Da, dar tu nu ești babalâc, de exemplu.
- Lasă-mă pe mine, eu am oprit prima dată în viața mea să iau o prostituată în mașină…și știi de ce?
Laura făcu ochii mari, ridicând din umeri. Undeva, în sufletul ei, știa că se lăsase dusă de val, fără să se împotrivească prea tare. Își acceptase destinul fără luptă. Poate din comoditate, poate din neștiință. Igor o privea cu ochi triști. Nu făcea nici un efort să-și ascundă dezamăgirea în fața vieții. Totdeauna gândise urât despre prostituate. O privea pe Laura și nu putea să creadă că făcea parte din această speță. Era naturală și avea un parfum ciudat, de animal tânăr care-i întărâta simțurile.
- S-ar putea să nu mai am mult de trăit! Nu știu nici eu…
- Și sigur aveai o fantezie cu o prostituată, pe care ai vrut să o duci la bun
sfârșit…Numai în Pretty Woman se întâmplă lucruri frumoase, să știi. În viață nu e chiar așa…
- Tu ai fost doar cu doi bărbați, așa ai spus.
- Da, dar nu așa cum crezi tu! Eu nu am fost cu nici unul așa cum trebuie…
- Adică ești virgină,să înțeleg?
- Da, roși fata.
- Hai să mâncăm ceva!
Igor întinse pe farfurii de plastic roșii, caș, castraveți, pâine proaspătă și slănină tăiată în șuvițe mici. Mâncară cu poftă în timp ce în iarbă greierii cântau asurzitor. Nu plouase de mult și pământul aștepta răcoarea nopții ca să-și tragă sufletul. Pale de vânt aduceau parfum de flori. Cei doi stăteau culcați în iarbă.
- De ce crezi că nu mai ai mult de trăit? Þi-a spus-o vreun imbecil de doctor?
Arăți destul de bine pentru cineva care e pe moarte! Crede-mă că știu! Nu-ți mai plânge de milă, că nu o să mori.
- Laura, ce crezi despre moarte?
- Nimic! Când nu mai ești, nu mai e nimic!
- Oare? Și mama ta?
- Mama s-a stins într-o noapte, sătulă de citostatice și durere. Mi-a spus doar
atât: să nu mă plângi! Viața mea de acum nu e viață! Totul e frumos când ai sănătate! Altfel, nimic nu mai e ce-a fost! Totul e o iluzie…maaareee , în care ne petrecem cea mai mare parte din viață.
Răcoarea serii se furișa încet prin trifoiul înflorit. Dinspre sat se auzeau bubuituri de ciocan. Larma zilei nu trecuse încă. Igor oftă. Ce știa fătuca asta, de 19 ani, care era prostituată și virgină pe deasupra, despre lume și moarte și viață?
Diagnosticul lui îi reveni dureros în minte. Poate că avea dreptate Laura. Când ești sănătos totul pare grozav. Și el dacă era sănătos ar fi fost cu prietenii acum, pe o terasă, ar fi citit o carte sau cine știe? Dar așa, stătea cu o prostituată în iarbă și vorbeau despre moarte. Laura respira încet, cu ochii deschiși spre cerul clar, pe care apăruse deja o stea. Era atâta trifoi în curte și spirale de parfum li se învălmășeau în păr, iar în nări îi ajunse o adiere ciudată. Era mirosul Laurei, o esență tare care îi incită simțurile și-l făcu să întindă mâna spre umărul fetei. Un parfum de animal tânăr, pe care ai vrea să-l guști, să-i simți savoarea pe limbă, să-ți îmblânzească respirația sacadată. I se strecură ușor în tot corpul. Igor ridică privirea:
- Laura, vreau să te dezbrac, să nu te sperii.
Fata făcu ochii mari, în timp ce mâinile lui îi dădeau jos bretelele de pe umeri. În iarba răcorită de razele lunii stătea rochița fetei. Îi privea trupul tânăr și gol, conturul siluetei și începu să rupă flori de trifoi pe care i le puse pe sâni, pe abdomen și pe pulpe. O alintă ușor cu vârful degetelor și Laura tresări înfiorată. Luna strălucea rotundă pe cer. El oftă.
- Cum te cheamă? îl întrebă fata.
- Igor! spuse acesta în șoaptă.
- Igor, vreau să facem dragoste!
Se apropie încet de ea, o prinse în brațe și se rostogoliră prin trifoiul înflorit, sub razele strălucitoare ale lunii pline, sfidând moartea care-l pândea cu ochi hulpavi.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!