agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1272 .



Fragment din romanul \"Peregrinul\"
proză [ ]
în curs de apariție

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2011-01-14  |     | 



Ceasul arată că este trecut bine de ora douăzeci și trei. În cabinetul generalului Ilie Ceaușescu, fratele cel mai mic al președintelui, aflat într-una din clădirile Ministerului Apărării ședința Biroului Consiliului Politic Superior al Armatei încă nu s-a încheiat. Participarea este foarte restrânsă. Lipsesc ministrul, plecat în concediu în străinătate și generalul Stănculescu. Cu mai puțin de o lună în urmă s-au încheiat inspecțiile la Armatele a 2-a și a 3-a, iar acum sunt prezentate concluziile. Neliniște și încordare se citește pe fețele celor convocați. Rămas la comandă, generalul Ștefan Gușe șeful Marelui Stat Major, se apropie de încheierea prezentării situației operativ-strategice.
- Așadar evoluțiile politico-militare în regiune ne plasează în coordonatele generale ale scenariului jucat în aplicația «Carpați-85». Numai că de această dată, vă rețin foarte serios atenția, nu mai avem în față un inamic ipotetic. Este unul cât se poate de real și gata de a trece la acțiune în orice moment. Și în plus… ne găsim într-un raport de forțe net nefavorabil. La frontiera de est Armata a 14-a sovietică își reconsideră dispozitivul și în general, în toată Basarabia, s-au observat mișcări de trupe. Pe malul celălalt al Prutului au apărut formațiuni de pontonieri. Organele de contrainformații au semnalat că județele din Moldova sânt împânzite cu grupuri de turiști și sportivi veniți de peste Prut. Sunt cazați în mai toate marile hoteluri ori, pur și simplu, dorm, peste noapte, în mașini «Lada» noi nouțe. Foarte ciudat, au numere mici de înmatriculare și aproape succesive.
În partea de vest campania antiromânească dusă, prin mijloace propagandistice și nu numai, de către «tovarășii maghiari», a ajuns la paroxism. Și aici, sub pretextul desfășurării unor aplicații, se efectuiază deplasări de trupe către frontiera noastră. Fapt neobișnuit, în apropiere, au fost amplasate numeroase mijloace de transmisiuni. Nu se semnalează niciun fel de trafic radio, probabil se află pe frecvențe de ascultare. Și lucrul cel mai curios, granicerii unguri, de obicei foarte ostili, au devenit subit extrem de cooperanți. Zilnic ne «repatriază» grupuri masive de transfugi care au părăsit țara cu mai multe luni în urmă… unii cu peste un an. Chestionați, aceștia spun că se reîntorc de bunăvoie deoarece nu mai suportă tratamentul la care au fost supuși în țara vecină. Și mai curios, e faptul că majoritatea celor care revin sunt maghiari. Știm că au efectuat pregătire militară în tabere și centre specializate. Dinspre partea bulgară, având în vedere nostalgia lor istorică pentru Dobrogea, ne putem aștepta oricînd la surprize.
Chiar și prietenii sîrbi parcă au luat-o razna. Televiziunea din Novi Sad nu mai contenește cu glumițe, ironii ori comentarii răutăcioase privind politica noastră de dezvoltare în profil teritorial și în problema minorităților. S-au înmulțit mașinile cu număr străin care circulă în toată țara. Membri ai ambasadelor occidentale efectuează adevărate turnee, în special în Transilvania. Se observă o agitație suspectă, un continuu du-te vino.
Toate elementele prezentate duc la concluzia că împotriva țării noastre se pregătește ceva. E greu de spus dacă e vorba de o agresiune așa cum s-a făcut în ‘68 în Cehoslovacia. Poate că ne-a venit vremea! Invazia la care ne așteptam atunci a fost numai amânată.
Armata română a trecut la pregătirea apărării în condițiile «Ipotezei Z». S-au transmis dispozițiuni preliminare. Toate convorbirile radio se desfășoară în secret. A fost ridicată capacitatea de luptă a unităților și marilor unități cu o treaptă. Forțele de apărare antiaeriană a teritoriului se găsesc în dispozitiv permanent și în stare de pregătire de luptă numărul unu. Au fost alertate trupele de greniceri și s-a intensificat cercetarea în adâncime. Am întărit apărarea aerodromurilor, inclusiv a celor pentru zboruri utilitare. În aer s-a instituit serviciul de patrulare permanentă. Sunt actualizate planurile de mobilizare.
Să o scurtez tovarăși, că și așa am vorbit mult, se aplică măsurile pe care le cunoașteți! Mă opresc aici și vă reamintesc că toate informațiile pe care vi le-am comunicat sunt strict confidențiale. De aceea am convocat un număr atât de restrâns de tovarăși. Voi mai interveni când va mai fi cazul! Tovarășe general Ilie Ceaușescu eu am terminat prezentarea!
- Mulțumesc! Ei, ce e? Gata… v-ați speriat? Observ pe fețele unor tovarăși îngrijorare, preocupare. Asta nu e rău, dar nu este cazul să ne panicăm! Suntem militari… deci pregătiți pentru astfel de situații. Destul cu angajamente, se apropie vremea faptelor. Ne facem datoria față de țară și meseria pentru care ne-am pregătit toată viața! Așa e tovarășu Dândăreanu? Văd că ați amuțit cu toții. Tovarășe Gușe, i-ai speriat rău de tot! Eu, ce să vă mai spun fără să vă sporesc și mai mult neliniștea? Nu e cazul să dramatizăm, dar nici să ne prefacem că nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru!
Putem afirma, tovarăși, că situația este cât se poate de gravă. Similară, din multe puncte de vedere, celei din august 1968. Cunoașteți că de mai multă vreme se fac presiuni asupra noastră în legătură cu perestroica. Nu mai este cazul să vă reamintesc despre vizita tovarășului Gorbaciov aici. Părerea partidului nostru vă este cunoscută. Ceea ce se face la Moscova duce la slăbirea și poate chiar prăbușirea socialismului. Însuși primul ministru al Angliei a recunoscut că perestroika înseamnă capitalism curat. Să sperăm că la Kremlin mai sunt destui tovarăși lucizi. Așa cum ați aflat și din prezentarea șefului Direcției Informații împotriva României se pregătește un uriaș complot cu largi ramificații internaționale. În fața acestei agresiuni, aș numi-o deocamdată disimulate, suntem singuri. Deci trebuie să facem față exclusiv cu forțe proprii. Abia acum, după atâția ani, putem constata pe viu cât de importantă a fost adoptarea doctrinei naționale de apărare. Inamicii noștri vor avea parte de un război al întregului popor. De la șoimii patriei până la cei aflați în retragere, în formele organizatorice prevăzute în legea 14, ne vom servi patria. Cu propriul sacrificiu dacă situația o va cere, tovarăși! Șeful Marelui Stat Major, persoana cea mai autorizată, v-a informat destul de amănunțit cum stăm.
Vă asigur că nu este vorba de niciun fel de exagerare, lucrurile au fost prezentate cu multă grijă. Invazia este iminentă… dar, probabil, nu se va mai face ca în Cehoslovacia. Ne așteptăm la provocarea unor tulburări în interiorul țării pentru a se crea dezordine și haos. Adică pretextul ideal pentru o intervenție militară «frățească». Mă gândesc la unele grupuri șovine din rândul populației maghiare, la unele zone miniere ori… Și în Moldova e posibil să se încerce ceva. Nu este exclus, chiar de ziua națională! Serviciile de contrainformații apreciază drept zone sensibile Timișoara, Târgu Mureș și Iași. Dar mai pot fi și altele. Bineînțeles că se lucrează pentru detensionarea acestor potențiale focare și a altora, prin mijloace politice și prin cele ale muncii informative. Se fac și în afară eforturi diplomatice. Armata va interveni numai dacă frontierele ne vor fi forțate. Și eventual, dacă nu se va reuși menținerea sub control a situației interne. În zonele proprii de responsabilitate, conform regulamentelor în vigoare, armata va prelua conducerea asupra forțelor locale. Acum o să vedem pe viu materializarea conceptului “fiecare localitate – cetate de muncă, luptă și apărare”. În zonele pe care temporar nu le vom mai putea controla se va activa sistemul de rezistență națională. Dar repet, încă mai sunt speranțe de prevenire de rezolvare pe alte căi. Să fim, totuși, pregătiți pentru orice eventualitate.
- Mă scuzați... foarte bine ați punctat, tovarășe general ! Vreau să atrag din nou, în cel mai serios mod posibil, atenția ca unitățile militare să nu se lase antrenate în posibile tulburări sociale. Nu este exclus să fim provocați. Să nu ne lăsăm antrenați, tovarăși! Răspundem absolut regulamentar, în condițiile legii și ale consemnului, în fiecare caz în parte, doar dacă suntem atacați. În caz de tulburări intervin forțele de ordine, gărzile patriotice și ceilalți. Sunt cu ochii pe noi, tovarăși, atâta se așteaptă! Să nu greșim și să creăm pretextul… Vă rog să faceți totul ca să nu le dăm motive de intervenție. V-ați dat seama că nu întâmplător zonele cele mai sensibile sunt Timișoara și Iași. Gândiți-vă și dumneavoastră, ele se află în ariile de responsabilitate ale celor două armate cu care participăm la Tratatul de la Varșovia.
- Aveți dreptate, tovarășe Gușe! Deci ați reținut, tovarășe general Roșu și tovarășe general Dândăreanu. Armatele dumneavoastră vor fi probabil în prima linie. Bine ar fi să nu fie cazul. Dar pregătirile trebuie făcute din timp și în cele mai mici amănunte. Cu grija necesară, bineînțeles, fără zarvă… În cel mai desăvârșit secret. Să nu atragem prin nimic atenția. Nu informați și nu avertizați personalul până nu este cazul. Procedați ca la exercițiu și atât. Nu ne apucăm acum să panicăm lumea ! Vor veni să vă ajute și generali și ofițeri superiori din Minister. Nu mai e vorba de un control. Și în niciun caz ei nu se vor substitui dumneavoastră! Răspunderea este a fiecăruia!
- Tovarășe colonel Sava, dumneavoastră până acum, ați fost direcțional pentru Armata de la Craiova. Am discutat și cu tovarășul Gușe și am căzut de acord să mergeți la Iași. Ați mai fost acolo, cunoașteți unitățile și sunteți cunoscut. Dacă am trimite un general am atrage atenția. Veți avea toate împuternicirile necesare. Mâine, deja, să fiți acolo! Îmi raportați, numai mie personal, prin TO! Inainte de plecare o să mai stăm de vorbă.
- Știe ce are de făcut, tovarășe general Ilie! Am discutat personal cu dumnealui, e pus în temă! Detaliile le va primi la momentul potrivit.
- În cazul ăsta… ia uite cât ne-am lungit! Da… Ar fi bine să mergeți să vă pregătiți și mîine dimineață… cu primul tren. Nu vă luați armament asupra dumneavoastră. La nevoie veți primi în zonă! Vedeți că o să vină acolo și cineva de la Comitetul Central!
- Am înțeles !
- Gata… mergeți și să ne revedem sănătoși! Mai aveți ceva tovarășe Gușe?
- Să facă ce i-am spus eu! La momentul potrivit o să primească noi precizări.
- Ați reținut... Drum bun!
- Servesc patria!
Trecu pe la ofițerul de serviciu și chemă o mașină. La ora aia autobuzele și tramvaiele nu mai circulau. Străzile erau aproape pustii. Ici, colo cîte o luminiță mai spărgea bezna. "Parcă ne-am afla sub asediu. Doamne ce-o fi… Chiar nu o mai apuca Crăciunul? O să mai revăd Capitala? Nevasta… copiii… poate îi îmbrățișez pentru ultima oară. Ce o să le spun? Trebuia să-i fi dus la țară. Nu am apucat măcar să-i mai vizitez pe ăia bătrânii! Tata va înțelege. Dar mama… Bine că totuși am recunoscut zona. Sau... nu e bine deloc. Altfel poate trimiteau pe altcineva".
Gândul îi zbură repede către ceea ce avea de făcut. Trebuia mutat urgent regimentul ăla… Nici nu-i anunțase pe cei de la Iași să-i trimită o mașină la gară. Erau atâtea probleme de rezolvat. I-o mai ajunge timpul? Îi reveni în minte întâlnirea de la Buzău cu șeful Marelui Stat Major…
“- Aoleeoo… dacă n-aveai santinelă la ușă te fura inamicu’ cu documente secrete cu tot!
- Am onoarea domn’ general! Nu-mi fac griji. Mă păzesc băieții mai dihai ca pe moaștele sfântului Dumitru.
- Poate vrei să spui Sfântu’ Sava mă… patronul spiritual al Buzăului. Sunteți cumva neamuri? Da, ai dreptate, am uitat că te mai cheamă și Dumitru. Lasă mă că ai timp să ajungi și moaște!
- Doamne ferește! La cât sunt de păcătos... Am copiii mici, nevasta încă tânără… Nici nu știu să-mi scriu testamentul. Și așa nu am ce lăsa!
- Să-i țină ăl de sus sănătoși! Zi… concret, ce faci tu aici ? Încă nu ai aflat că am trecut pe economie la curent ? Ai aprobare să lucrezi peste program? Cine plătește lumina...
- Ce altceva știu să fac… servesc patria!
- Și, mă rog, cum o servești? La foc cu foc… Ori la foc automat?
- Raportez! La foc continuu de când mă știu. Și sâmbăta și duminica și în zi de sărbătoare.
- Ahaa, da… mai prăjită sau mai în sânge?
- O servesc în uniformă.
- Ei naa! Și dacă ar trebui să-ți dai uniforma jos și să o servești… așa puțin mai în sânge?
- M-ați înțeles greșit! Oi fi io din stirpea lu’ Dracula… da vampir nu sunt ! Am priceput însă aluzia. Voiați să spuneți… puțin însângerată. Să ne ferească cel de sus! Da… dacă alții o vor face. «Bucuroși le-om duce toate!»
- Ai mare dreptate, vampirii sânt alții. Mulți ai dracu… «câtă frunză și iarbă!» Și nu știu cum i-om stârpi.
- Tovarășu’ v-ar răspunde. Ca la Rovine, ca la Călugăreni…
- Mai bine să n-ajungem! Da, pe bune. Aici la Buzău sânt cele mai frumoase femei de pe pământ… Și tu stai ca un călugăr în chilia asta. Tare mândră ar fi nevastă-ta dacă ar ști ce bărbat are! Mă… chiar nu te tentează nimic?
- Om sunt și eu, da ce să facem... Etica proletară, tovarășe general! Codul…
- Mai dă-o dracului dă etică! Ne trece viața... Ce știm noi, ăștia din popor, care am ajuns ce-am ajuns de la coada vacii despre ea. Noi suntem oameni normali mă! Etica e pentru ăia cu sânge albastru.
- Așa o fi... da dacă află tovarășu’!
- Cred că încep să te pricep! Văd că muncești, muncești... Da... măcar știi ce faci aici? Ori ești și tu vreun soi de Sisif din ăsta modern. Doamne ce nu-i pot suferi pe cazarmagii!
- Da… dar cu alde ăștia se face cincinalu’ în patru ani și jumătate! Dar în cazul de față... Cred că mi se potrivește de minune gluma aia cu: „Doamne ferește-mă de prostul harnic!” Încerc să împac capra și varza și să adun la un loc, într-o formă cât de cât coerentă, apa și uleiul!
- Așa să faci... Că d-aia te-a învățat partidu’ filozofie și logică… și etică! Chiar așa de rău e măi?
- Ei nu! Știți cum se spune... Doamne ferește de mai rău!
- Pe bune! Tu știi de ce ești aici?
- Sigur! Ca să negociez cu colegul meu de la capătul celălalt al firului! Noroc că s-a inventat telefonul...
- Ești prea subtil pentru mine. Bă, tu chiar ai uitat că… și așa inginer, eu tot tanchist am rămas!
- Da, da un tanchist desantat chiar în varful piramidei! Era vorba despre colegul meu de la Craiova care, în timpul ăsta, face exact ceea ce fac eu, dar cu armata de care răspund. Îmi creionează, într-un fel, viitoarea biografie. Că dacă ăla scrie nasol mă trece tovarășu’ Ilie Carpații!
- Extraordinar! Și tu faci la fel cu armata lui... Ce să-i faci mă? Încurcate sânt cărările politicii de cadre. N-ai auzit și tu de rotirea aia... Pă care n-o pricepe nimeni!
- Ba da… Dar și mie îmi depășește posibilitățile. În cazul de față chiar e ceva paranormal la mijloc. Un rachetist și un aviator hotărăsc, din condei, soarta a două armate de uscat.
- Haa... haa... ha! Stai bă că nu-i cel mai rău! Să vezi când o încăpea aviația pe mâna unui tanchist. Că doar știi că noi ăștia sântem “blindați” la cap și „vedem lumea prin vizor”! Tu măcar ai făcut filozofia. Ãla... aviatoru’… a văzut lumea de la înălțime!
- No coment! Da rămân în ceață.
- Bă băiatule, tu nici măcar nu ai deschis ușa frigiderului să vezi ce minunăție ai aici. N-ai auzit despre ospitalitatea buzoienilor? Ia fă o pauză și să degustăm din licoarea asta! Uite văd că ai și pahare… Îți garantez eu că e de pe vremea dacilor. De via de aici i s-a făcut milă chiar și lui Deceneu. A iertat-o!
- Am onoarea domn’ general... În cinstea dumneavoastră și... Pentru rezultate superioare în pregătirea de luptă și politică!
- Așa, așa! Eh, am dreptate... cum e?
- Sincer... nu mă prea pricep! Licoarea care se bea pe la mine, și cu care se aghezmuiește din când în când tata, se face din zarzăre și dude.
- Hai, măi omule, ia mai cu spor! Doar așa îi simți gustul. Când s-o termina o să-ți pară rău. Da... dacă vrei să înjuri pe cineva pentru că ești acum aici poți să o faci. Îl ai în față pe vinovat. Eu te-am cerut pentru misiunea asta! Știi cum e... din rațiuni de ordin superior. Mai e ceva neclar?
- Sunt luminat ca întunericul de la baza lămpii. Încerc să înțeleg... Da tot nu pricep de ce vreți neapărat acuma să mă mai și îmbătați.
- Păi… cum e aia mă? Vorba franțuzului... Ca să trăiești „la vie en rose”! Hei, tinere, face parte din pregătirea ta pentru viitor. Știu că vă ține tovarășu’ Ilie ca pe niște călugări. De, sunteți elita armatei mă! Unu și unu, numai șefi de promoție! Vă crește să ne luați locul. Doar..."fiecare mare comandant trebuie să fie și om politic"! Mi se pare că nu întâmplător ai ajuns colonel cu vreo patru cinci ani mai devreme.
- Prețul este însă uriaș. Ni se servesc zilnic, în doze substanțiale, „critici constructive”. Dar mai ales „etică și echitate socialistă”… Cât cuprinde!
- Aiurea, dacă și voi vă mai lăsați îndoctrinați... Apropo, la orele alea târzii când te convoacă la... Cum le ziceai mă? Ahaa... „dezbateri ideologice”! Vrei să spui că o faceți așa... pe uscat?
- Nu chiar pe uscat. “Dezbatem” în fața unei cafele și a unui gius.
- Asta trebuie să te flateze mă! Înseamnă că are planuri mari cu tine. Nu vrea să te strice.
- Știți treaba aia cu oamenii fac planuri și Dumnezeu râde! Până atunci mă cocoșază cu sarcini. Și cum spuneam... cu critici cât să nu pot duce! Îmi pune în cârcă tot ce se întâmplă în armată, de parcă eu aș fi ministru.
- Te pregătește tinere... te pregătește! Sau, mai bine spus, te călește. Cine știe ce vremuri or să vină... Noi ăștia ne ducem.
- Vorbiți de parcă ați fi uitat că sunteți cel mai tânăr general din armata română. Dar aveți dreptate, ne călește. Exact așa cum se călește și pe dumnealui la minus douăj’ de grade, ziulica întreagă, cu mantaua pe umeri în honănăul ăla de birou. Asta în timp ce, în cabinetul de sub el, generalul Stănculescu și-a băgat toate „utilajele” aduse din străinătate în priză. Și șade în cămașă ca în saună. Ce să-i faci, dumnealui e de viță. Prostimea să economisească!
- Ce vrei mă, ăsta e șmecher mare! A pus tovarășa ochii pe el și din Victoraș nu-l mai scoate. Dar mă rog... Fiecare cum își așterne așa doarme!
- La câți bani aduce de pe arme... Probabil își mai permite și câte o mică atenție de pe-afară. Și știți cum e... Femeile sunt sensibile. O hăinuță de blană, un parfum bun, o bijuterie...
- Am mai auzit și eu câte ceva. Da parcă tot nu-mi vine să cred.
- Da… lăsați că nici dumneavoastră nu stați rău! Proaspăt membru în Comitetul Central. Cred că și acolo sunteți cel mai tânăr! Măcar despre asta nu se mai poate bârfi. Că de… în vârful partidului nu mai avea cum să vă propulseze nășicu’ Milea!
- Aha, știu unde bați! Dar ai dreptate. Nici nu am avut timp să-ți mulțumesc. Mă, să știi că nu am schimbat un cuvințel din discursul ăla. Aaa... ce m-am mai chinuit să-l citesc! M-am antrenat la oglindă… Așa cu intonație! Aproape l-am recitat. Da... uite! Ca recunoștință, hai să mai luăm câte un păhărel din pietroasa asta grozavă!
- Să trăiți! Însă iar mă surprindeți! Credeam că le aveți mai mult cu tăria. Spuneați cândva că ați făcut antrenament special. Ca să rezistați la întâlnirile alea cu rușii… Ne cam bagă sub masă cu palinca noastră cu tot!
- Dă-i mă în aia a mamii lor! Înghit pastile cu pumnul. De-aia se dau mari. Cu tăria am luat-o cât am fost la Târgu Mureș. Îți dai seama! S-au pus ăia pe mine. A trebuit să mă adaptez, da nu pot spune că mă compar cu campionii. Da, stai așa că mi-am amintit! Abia așteptam să mai discutăm despre teoria aia a ta… cu psihologia poporului român. Îl contraziceai pe... Cum îl cheamă mă? Pe… Drăghicescu.
- Dacă ar fi să am dreptate… Și pe el și pe Motru. Dar văd că nu ați uitat-o! Atunci nu prea erați de acord.
- Ei, nu chiar așa! Nu prea pricepeam de ce îi consideri pe ardeleni intelighenția neamului. Știi că ei cujetă așa... mai la relanti. Da abordarea aia a poporului român ca o ființă unică mi se pare formidabilă. N-am mai întâlnit-o la nimeni așa explicitată.
- Da... spuneam că formăm o singură ființă. Ardelenii sânt mintea, moldovenii afectivitatea… mai bine zis sufletul. Iar noi, muntenii, voința! Între timp am mai reflectat și eu... Și poate mai corect ar fi să spunem despre ardeleni că reprezintă înțelepciunea. Au învățat atâta supraviețuire cât au stat, sărmanii, sub ocupație că acum își rumegă, cu atâta grijă, fiecare gând înainte de a-l rosti.
- Ai dreptate, poate că ei sunt înțelepții. Moldovenii sunt mai sentimentali... Porumbescu, Enescu, Eminescu, Luchian... Noi suntem, dracu, mai zăltați, mai explozivi. Nu întâmplător ne zic ardelenii, în special ungurii, sudiști, regățeni. Suntem mai năvalnici, mai intempestivi. Ai mare dreptate... sântem voința neamului! De la noi a pornit elanul din care s-a născut România Mare. Mihai Viteazul numai în sud putea să apară. Numai niște nebuni puteau să treacă Carpații și să facă ce au făcut la Alba Iulia.
- Dumneavoastră, în schimb, buzoienii sunteți un tip mai aparte de oameni. Mai echilibrați... Sunteți la confluență... la Întorsură.
Tu Șmechere... Nu e nevoie să mă perii!
- Nu, pe bune... Dar nu știu dacă la altceva v-ați gândit. De pildă, de ce e capitala la București!
- Ei na... pentru că de-aici răsare soarele! Pentru că de-aici s-au făcut toate unirile! Dacă noi, muntenii, nu-l alegeam pe Cuza… Adio Romania!
- E adevărat dar mai este ceva la care poate nu v-ați gândit. Fără să ne umflăm în pene, sântem singurii care ne-am păstrat… hai să zicem legitimitatea politică. Ia gândiți-vă! Din ce le-a lăsat Ștefan, moldovenii au pierdut mai mult de jumătate. Cine știe când vom mai recupera Basarabia și Bucovina. E drept că au și ei o palidă satisfacție... Știați că, Kremlinul este păzit de divizia „Dimitrie Cantemir”?
- Pe bune? Habar n-aveam.
- Ardelenii, la rândul lor, au pierdut Maramureșul istoric și jumătate din Banat.
- Vezi mă cum e și politica asta… Cât i-au datorat austriecii lu’ Maniu! Îi păpa Bella Kun… Iar dictatul s-a semnat la ei.
- Mda… Singurii care și-au păstrat tot ce au avut și au mai adus ceva la trupul țării, e vorba de Dobrogea, sântem noi, muntenii. Deci...
- Ai mare dreptate bă! Nu-mi trecea prin cap. Să bem atunci pentru asta! Ce chestie… Uite bă, chiar nu mă gândisem! Știam eu că ești deștept, da cu asta m-ai făcut zob. Mă surprinzi de fiecare dată cu ceva tipule! De-aia te ține în brațe tovarășu’ general Ilie. Ești tânăr, școlit... Înfipt bine, la vârful armatei. Îți vine curând și ție rândul! Știi cum e cu rezerva de cadre... Numai că... Dracu știe, dacă o să mai ai peste ce să ajungi ministru.
- Hopa... căzurăm în canțarola cu melancolie! Dacă aș fi nepoliticos, v-aș ruga să fiți mai explicit.
- Cum mă... Vrei să spui că nu te-a instruit, tovarășu Ilie, la plecare, cu ce o să faci aici?
- Ba da, mi-a explicat cât de grozavi sunt istoricii. Și cât de... inutili, filozofii!
- Ha, ha,haaa… una dintre celebrele confruntări! Și... L-ai pus cu botul pe labe că doar tu ești... Stai cum spuneai? Da, da… slujbaș în serviciul înțelepciunii.
- Atâta mi-ar fi trebuit! Deși să știți că nu e ranchiunos. I-am zis, în schimb, că dacă eu eram generalul îl trimiteam să învețe filozofie!
- Bravo bă!... Încep să te recunosc amice. Da nu uita că el va rămâne drept părinte al istoriei militare a poporului român.
- Dacă îl lasă Pericle!
- Aha... cred că pricep unde bați!
- La poarta destinului! Dar cred că o să stau așteptând ca prostul să mi se deschidă. La fel ca personajul ăla al lui Kafka.
- Hmm și în timpul ăsta dumnealui termină de scris cronica. După chipul, asemănarea și la ordinul lui…
- Pericle, bineânțeles! Da... numai să mai apuce. Dacă află tovarășa cât de mult o iubește...
- Ei nu mai spune… Ãștia chiar nu se înghit deloc! Mai știam și eu câte ceva. Din cauza lui Stănculescu? Ãsta îi dă, când vrea el, cu tifla și ministrului.
- Nu cred. Ilustrul personaj e totuși o biată slugă. Mai degrabă, mici ciondăneli. Ca între cumnați. La mesele festive, cumnățica o așază lângă ea pe madam Găinușe…
- Aha, m-am prins! Și firesc, soțul, subordonatul frățiorului președintelui, șade aproape în capul mesei.
- Exact! În acest timp dumnealui, domnul general, omul prin care partidul conduce Armata, își caută un loc, împreună cu consoarta, pe undeva pe la vreun colțișor de masă.
- Ce să faci, așa e când cumnățelele nu se suferă. Și... spune cinstit! Când ai fost trimis aici tovarășul general Ilie nu a discutat nimic cu tine?
- Nici nu era în țară.
- Atunci mai gustă un pic! O să ai nevoie. Hai să-ți zic eu câte ceva. Inspecția asta nu e una din aia clasică, obișnuită. Ezit un pic pentru că nu știu cât de mult ai tu acces la informație.
- Cred că mai mult decât mi-aș fi dorit. În ultima “dezbatere” în doi, cu vreo lună înainte de Congres, am încercat să descifrăm viitorul socialismului. Nu am căzut de acord asupra unui singur lucru. Dacă Gorbaciov o să-i pună gorniști când va fi îngropat!
- Dacă ar fi după Gorbaciov... Ești nebun! Chiar în termenii ăștia discutați?
- Dincolo de morga oficială să știți că e un tip surprinzător de deschis. De pildă, i-am povestit vreo două ore despre convergența sistemelor. El o ținea una și bună cu eurocomunismul, modelul chinez ca variante la formula clasică.
- Și... Ai răspuns: „Să trăiți am înțeles!”
- Ba deloc... Mi-am dat seama că mă provoca. Îi plăcea ce scotea de la mine. Se pare că, la un moment dat, i-am atins o coardă sensibilă. N-am aflat care. S-a înfuriat! A umblat prin unul din fișierele alea ale lui și mi-a pus în brațe un maldăr de sinteze de la Direcția Informații. Cred că nici nu le citise pe toate fiindcă mi-a cerut să i le povestesc a doua zi.
- Aha... Deci ai aflat despre ce este vorba!
- Nu eram nici eu coborât din Eden. Mai umblasem pe ici, pe colea. Dar mi s-a făcut totuși părul măciucă. Mai bine nu aflam! Știti chestia cu, fericiți cei săraci cu duhul! Da' popii nu o interpretează corect.
- Ai lasă-mă! Iar mă minunezi cu vreo cugetare a ta.
- Serios! E vorba doar de o virgulă. Tradus corect e fericiți ăia săraci, dar care au duh. Deci sărac dar nu prost!
- Cred că te definește. Deși voi ăștia… Stai nu-mi spune. Na, că nu-mi aduc aminte!
- Noi, dâmbovițenii… lungulețenii…
- Așa, așa… cartofari, vărzari… Aveți niște case pe-acolo! Bă, da să știi că sămânța dă varză o luați de la noi de la Buzău!
- Bineînțeles! V-am zis că aici e centrul energetic al lumii…
- Cine știe… Deci, revenind la oile noastre, cam așa stăm.
- Din contră, eu nu stau de loc. De aici mi se trage! A început alergătura… A trebuit să mă pun în fruntea unor brigăzi științifice și să cutreier toată armata. Săli arhipline... Îi provocam și apoi începeau întrebările și comentariile. Ne-a prins și ora unșpe noaptea și oamenii nu se mai îndurau să plece. Ascultam ce spun. Încercam să descifrez starea de spirit. Au urmat ieșiri afară... M-am trezit trimis, aiurea, așa de unul singur pe la polonezi, cehi, bulgari, nemți...
- Ce să faci acolo?
- Să înțeleg, dincolo de îmbrăcămintea oficială, ce sentimente îi animă față de noi. Formal m-am dus să le explic de ce am fost nevoiți să adoptăm arhicunoscuta noastră poziție în Tratat. Le-am arătat harta României Mari… Și le-am povestit cum ungurii, rușii și bulgarii, sârbii și-au tăiat câte o felie din „pâinea” românească. Când le-am arătat slovacilor o hartă cu planurile revizionismului maghiar nu mă mai lăsau să plec.
- Ești mare tipule! Și eu care nu prea știam cum să te iau. Da nu le-oi fi știind tu chiar pe toate!
- Numai prostul le știe pe toate. Învățatul are o părere, iar înțeleptul numai un punct de vedere.
- Și, mă rog… Care e punctul tău de vedere?
- Dacă informațiile sunt reale… Că e posibil să intrăm într-un rahat mare de tot. Din care nu o să știm cum o să mai ieșim. În urmă cu vreo două săptămâni am fost pe la țară la ai mei. Era fierbere mare printre țărani. Circula, așa din gură în gură și pe șoptite, zvonul că Pericle nu o să mai mănânce șorici de Crăciun.
- Vezi mă? Deci a și început... Cred că o să avem serios de lucru.
- Pe undeva prin vârfurile geopoliticii planetare ne-o fi iubind și pe noi cineva…
- Pe dracu!
- Eu m-am născut la coada vacii. Nu profet! Dacă nu veneau comuniștii, cu posibilitățile lui tata, ajungeam, în cel mai bun caz, cultivator fruntaș de cartofi. E clar că lumea se schimbă... Cineva undeva, se pare că a redesenat harta lumii. Mă întreb dacă pe noi nu o fi uitat să ne treacă.
- Ce să spun! Văd că tu ești mai “optimist” chiar și decât mine. Și ce făcem mă? Ne lăsăm duși așa ca vaca la tăiere? Iar hotărăsc alții pentru noi?
- Nu știu și îmi cer scuze. Nu sunt nici ministru, nici șeful Marelui Stat Major. Cred că în curând astea or să fie cele mai nenorocite funcții. Știți bancul care circulă după vizita lui Gorbaciov...
- Ãla în care tovarășa îl întreabă de ce îl pupa așa afectuos rusul... Și el îi răspunde: „Eu de ce te pup pe tine seara înainte de culcare?”
- E nevoie de ceva mai multă intonație.
- E tragic ce se întâmplă. Da îți spun eu ce o să facem! Mă, eu sunt buzoian. Mama, nu o fi fost ea chiar Vrâncioaia… Da mi-a dat să sug nu numai lapte, ci și sânge de-ăsta. Licoarea din paharu asta e sângele dacilor. Și al lu’ tata mare… Și al lu’ tata... Și n-or să-l bea mă rușii! O să murim cu ei de gât!Þara și poporul ăsta nu au cum să piară. Au trecut atâția peste noi și sântem tot aici. Da… știu că azi numai cu vitejia nu faci mare brânză. Că e nevoie de minte. Trebuie doar să fim mai deștepți ca ei, mă! Sânt oameni, ca noi, ce dacă e superputere... Și am început să ne pregătim mă, să-i așteptăm. O să-i primim cum se cuvine! Discutam că noi, muntenii, am făcut România Mare. Și o s-o ținem cu dinții mă! Da… da. Am început pregătirile. Asta voiam să-ți spun!
- Să mai gustăm atunci din sângele strămoșilor. Aveau dreptate ăia, cu Dracula, că sântem un pic vampiri.
- Mă, de ce crezi tu că am inspectat așa deodată armatele astea două?
- Nu-mi dau seama. Le venise rândul... Să aibă vreo legătură cu faptul că sunt în Tratat?
- Aha, aha… începi să te deștepți! Da mă, pe aici or să vină! Și știi de ce? Pentru că le cunosc, le știu toată organizarea, dotarea și dispunerea. Dracu știe… Nici nu vreau să-mi imaginez! Or fi având și oameni băgați pe undeva. Trebuie să schimbăm rapid totul.
- Cu efectivele actuale... cu soldați în economie. Cu împuterniciți la comandă. Fără motorină și piese de schimb...
- Nu contează mă! Important e să luptăm, să nu mai facem cum am făcut! Două zile, două ore dacă rezistăm e bine! Istoria va consemna și lumea va vedea că ne-am bătut. De data asta să facem ca finlandezii mă! Mai devreme sau mai târziu fiecare murim. Da acum măcar să o facem cu folos.
- De-ar gândi toți ca dumneavoastră...
- Nu contează mă! Or să fie și trădători... și dezertări. De când e lumea ăștia n-au pierit. Poate vor trece tancurile rusești peste noi și nu le putem opri. Dizolvăm unitățile mă, le disipăm în masa populației.
- Bine c-am făcut încorporările pe plan local. Se duc băieții cu armamentul la casele lor...
- Așa e mă! Intră în funcțiune sistemul de rezistență națională. Nicăieri și pretutindeni! Asta e strategia. Îi lovim cu formațiuni mici din toate părțile. Îți spun eu, de data asta n-o să le mai meargă. Ce faci mâine?
- Păi să termin hârtiile astea... Mai am niște date de primit.
- Lasă-le dracu! Exact asta faci tu. Þara arde și baba se piaptănă! Dă-le la unul din băieții ăia isteți pe care îi ai cu tine! Mergi cu mine. Să cutreierăm Moldova de la un cap la altul. Să vorbim cu fiecare soldat în parte. Să vedem cu ochii noștri pe unde or să vină! Să luăm măsuri la fața locului, mă!”
Simți o atingere ușoară pe umăr. Tresări și deschise ochii. Ajunseseră în fața blocului. Șoferul coborâse. Îi deschisese portiera mașinii și stingherit, nu știa cum să mai procedeze.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!