poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2438 .



Unchiul Fedea din Fedorivna (4)
proză [ ]
Spre iarmaroc
Colecţia: texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaylo ]

2010-08-08  |     | 



Cele mai năstrușnice pătărănii, unchiul Fedea, le pățea când se ducea pe jos la iarmarocul din Sighet, unde în fiecare miercuri vindea ouă, smântână și lapte de capră.
Astfel într-o dimineață, unchiul Fedea plecă din Fedorivna spre Sighet cu noaptea în cap. Nici cucoșii nu cucuricaseră încă, iar el deja țopăia-tropăia cu desga în spinare spre iarmaroc.
Afară... întuneric de puteai să-ți bagi degetele în ochi, iar pe deasupra începuse și o ploaie deasă, măruntă, mocănească însoțită de un vânt destul de rece care îți bătea drept în față. Însă pe unchiul Fedea nimic nu-l putea opri din drumul său.
Mergea șopotind «Tatăl nostru» și «Crezul», întrerupându-le din când în când cu câte un «’tuți paștele mătii de piatră!...» sau «Crucea mătii de groapă!...», căci cel mai scurt drum spre Sighet era plin de pietre și gropi, dar în schimb, în două ore de mers cătănesc ajungeai la iarmaroc.
Mergând cătănește, cu rugăciunile în gând și cu înjurăturile pe buze, cam după vreo oră de mers, unchiul Fedea se gândi să se odihnească un pic și să tragă o țigară...
– Dracu să-i ia de desagi că grei mai sunt! Oi hodini o țăr’ șo-i duhăni o țigare –bodogăni supărat unchieșul și punând desagii jos încercă să-și aprindă cu un chibrit țigara. Însă vântul șugubăț se ținea de boroboațe și îi tot stingea chibritul.
– Măi, măi... eu mintenaș ’oi rămânea fără schindoarță, nu-i bugât că am sfeterisit-o de sub nasul Măriei ș-amu când s-o trezi s-o năpusti sărăcana prin vecini după scăpărărtoare – mogorogea în continuare unchiul Fedea, întorcându-se cu spatele spre vânt. – No așe da! – se bucură de reușită și trase cu sete din țigară, apoi punând desagii pe umeri porni înainte, ba rugânduse, ba înjurând, după starea drumului.
Până și vântul încetase să-l necăjescă, ba chiar începuse să-l ajute, suflându-i în spate îi umflă cămașa și-l impinse ca pe o corabie cu pânze.
– No așe da, să tot meri! – se bucură unchiul Fedea.
Cam peste altă oră de mers, când unchiul Fedea bănuia că se apropie de iarmaroc, căci deja se crăpa de ziuă, hotărî să se mai odihnească un pic.
Puse desagii jos, își îndreptă spatele se uită în jur și spuse mirat:
– Bată-l norocu’ să-l bată de Sighet, că tare mult mai seamănă cu Fedorivna!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!