poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1100 .



Comoara din asfalt. Oameni de nimic
proză [ ]
satirică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [geafir ]

2010-06-20  |     | 



Mai întâi, așa îmi amintesc, asfaltul l-au spart cei de la "Gaz-Metan", după ce, un an întreg, am înotat prin noroi, aleile dintre blocuri fiind ca și impracticabile.
Atunci, la început, am fost înțelegători: așa e orice început. Până și omul se naște în chinuri.
- Trebuie să vină! ne ziceam cu nădejde în suflet. Trebuie să vină, odată, cei care asfaltează aleile, baronii asfaltului, regii bordurilor, cum or mai fi ei botezați!

- Până și la asociațiile de proprietari se fură ca în codru, oftează Nimeni, adânc. Cea mai simplă metodă de a mânca banii locatarilor a fost și este cea a contabilității duble. Proprietarului i se taie o chitanță pe suma plătită, însă în registrul de casă se înscrie o sumă mult mai mică, ori nimic.

Vara a trecut cum a trecut, dar, inevitabil, a venit toamna și, parcă în ciuda noastră, nemaipomenit de bogată în intemperii. A plouat atât de mult, încât aveam impresia că Marea Neagră laolaltă cu Delta au fost mutate la noi în cartier. Coincidență sau nu, Delta este chiar firma care a încheiat contractul de reabilitare și modernizare a aleilor și străzilor din oraș, cu Primăria.

- Confruntările la alegeri, în sânul asociațiilor de proprietari, sunt dintre cele mai acerbe, îi vine în sprijin Cineva, amicului Nimeni. Cei care se înghesuie pentru a fi aleși ca președinte, administrator, sau cenzor, sunt penali în devenire, sunt tocmai cei care se gândesc să tragă câte un tun, pentru ca, ulterior, să dispară, fără să li se mai poată lua urma.

Pentru a putea merge la serviciu, iar copiii la școală, în rest, evitam, pe cât posibil, să ieșim în oraș, ne trebuiau cizme înalte, pescărești.
Prin intermediul inimosului președinte al asociației de proprietari, fost "heirupist" de renume al socialismului științific, s-a achiziționat, prin trei oferte depuse la dosar, o cotă substanțială de cizme pescărești, după numărul de persoane trecute la întreținere; în paranteză fie spus, numai într-o singură zi s-a dublat cifra persoanelor declarate; iar firma câștigătoare a achiziției, după cum era de așteptat, a fost a nașului de văr al președintelui de asociație, aspect care nu ne-a deranjat, comparativ cu modul în care se petrec lucrurile la nivelul clienților politici, care fac afaceri cu statul, păguboase pentru stat și foarte profitabile pentru ei.

- Vechile metehne n-au dispărut, reia Nimeni, cu tărie; pilele și relațiile funcționează mai mult ca perfectul; afacerile oneroase, traficul de influență, evaziunile fiscale, licitațiile de spații și bunuri anterior aranjate, ei bine, proliferează. Nimic nu s-a schimbat.
- S-a schimbat, totuși, ceva, îl contrazice Cineva, a crescut șpaga!

Fiecare persoană a fost dotată cu minunatele și necesarele obiecte de încălțăminte; iar ca grijă suplimentară pentru oameni, asociația a luat măsura de a înființa câte o unitate de cizmărie la parterul fiecărui bloc.
Dimineața, bărbați, femei, copii ne echipam ca pentru pescuit: încălțați în cizme și cu rucsacuri în spate, în care înghesuiam hainele și încălțămintea de oraș.
Imediat ce treceam bălțile acumulate între blocurile noastre, ajungeam la alte blocuri, din cartierul vecin, în ale căror uscătorii, grație ingeniozității municipale, se amenajaseră garderobe în care ne puteam schimba.

- Mulți au făcut bani de pe urma proprietarilor, comentează Nimeni, deseori pe seama unor lucrări fictive sau rezolvate parțial: reparații de care aceștia nu știau, dar care le erau puse în spinare, deratizări lunare, ca și cum blocurile ar fi fost invadate, permanent, de rozătoare și gândaci, prin achiziții de tot felul, la prețuri dublate din pix și în cantități exagerate: detergenți cu vagoanele, mături cu camioanele, articole de papetarie cât pentru o clasă de elevi sârguincioși. Și, toate astea, pe fondul unor deficite colosale la încasări.

Dar a trecut și toamna și, fatalmente, după o iarnă grea, a venit primăvara. Marea s-a transformat în ocean, din care numai moțurile betonate, cenușii, ale blocurilor se mai vedeau: locatarii de la partere au fost evacuați și, odată cu ei, unitățile de cizmărie.
În atare situație, s-a propus și acceptat dotarea locatarilor cu costume submersibile, printr-o firmă a unui consilier municipal, care a luat banii în avans, dar din cauza aprovizionării greoaie și a urgenței care o impunea momentul, s-a renunțat la banii dați și la soluție și s-a trecut la dotarea fiecărei familii cu câte o mică ambarcațiune, cu posibilitate de amarare la balcon, bărci și vaporașe puse la dispoziție contra unei chirii consistente de chiar firma primarului, insuficient de încăpătoare însă, pentru o familie mai numeroasă; și aici, înghesuială, ca dimineața la baie!

- Datoriile la întreținere?, zice AltCineva. La astea te referi? He, he... Știu o familie care nu a mai plătit nimic la asociație de zece ani. Ce credeți? Femeia recunoaște că n-a reușit să mai dea nici un sfanț de ani buni. „De atunci, de când nu mai lucrez. Am fost în concediu de creștere a copilului, iar bărbatul și-a găsit doar, pe ici, pe colo, câte ceva de muncă, dar banii abia de ne-au ajuns pentru mâncare, apoi n-am mai găsit servici. În plus, avem fetița bolnavă, că a avut două operații și ar trebui să o facă și pe a treia, dar nu avem bani”.

A trecut, însă, și primăvara și, tot inevitabil, a venit vara. Oceanul din cartier a fost asanat prin lucrări hidrotehnice executate pe zone întinse de către firma Delta, în spatele căreia s-ar afla însuși secretarul general al Guvernului.
S-au concentrat aici importante forțe materiale și umane, iar în urma unui efort fără precedent, a rezultat ceea ce se poate numi un adevărat cartier: spații verzi, locuri de joacă, locuri de parcare, discrete și salubre spații pentru depozitarea gunoiului menajer, alei curate, asfaltate și garnisite din plin cu borduri asigurate de o firmă a ministrului Industriilor.
Au venit, apoi, cei de la "Telefoane", cei de la "Hidroconstrucția", cei de la "Gospodăria orășenească" și mulți alții, îmbrăcați în salopete de toate culorile și inscripțiile, înarmați cu felurite târnăcoape și lopeți, toți cu aprobare de la primar. Au năvălit, precum lăcustele, firme specializate în gropi și borduri să devoreze asfaltul: se sapă, se umblă, cu rost sau fără rost, la conducte, se astupă gropi, iar se sapă, se betonează, iar se sparge, se sapă, se astupă gropi, se reabilitează alei și poteci.

- Să-i fi dat pe datornici în judecată când aveau restanță mai mică, adaugă AltCineva, și dacă nici atunci n-ar fi plătit, să-i fi executat silit. Că eu, dacă nu am bani de benzină, vând mașina și merg cu autobuzul, nu aștept să mi-o ia statul că nu plătesc impozitul. Așa și cu apartamentele la bloc, dacă nu îți permiți să plătești întreținerea, vinde și cumpără-ți o căsuță la țară.

Cartierul e ca și nou; ca atunci când ne-am mutat în el: cu arături, cu alei brăzdate de șanțuri.
Inimosul președinte al asociației de proprietari se adresează, pe rând, fiecărei firme care a trecut cu plugul prin cartier. Pretutindeni, același răspuns:
- Reparăm. Dar trebuie expertiză de la Primărie.
Zilnic, sosește la fața locului câte un expert, elegant ca un mort în sicriu.
- Unde s-a spart?, întreabă experții, de parcă ar fi fost înțeleși unii cu alții.
- Acolo unde ați căzut de era să vă rupeți picioarele.
- Mda! Aveți dreptate. Faceți o sesizare oficială către Primărie.

- Ce nu înțeleg eu, mai zice AltCineva, și mă tot întreb, e ce caută acolo ca administrator o pramatie, un fustangiu, cum știu eu pe unul, care umblă cu telefoane mobile de ultimă generație și care se dă cu parfumuri de firmă, dar nu are dinți în gură. He, he, he!…, mare gospodar de bloc!… Oameni de nimic care freacă menta de ani de zile și îi tolerează pe rău-platnici. Au găsit o vacă de muls și n-o mai scapă cu una, cu două.

În urma sesizărilor oficiale, a venit o altă armată de experți, mult mai numeroasă decât cea precedentă:
- Unde s-a spart?, întreabă, de fiecare dată, noii veniți, culeși de prin gropi, cu pământ prin buzunare.
- Acolo! Acolo unde ați căzut dumneavoastră...
Dintr-un camion se descarcă topuri de hârtie, luate prin firma-tipografie a viceprimarului. Se fac constatări, se convoacă paracomisii, se întocmesc rapoarte. Aleile se reasfaltează de câteva ori pe an, bordurile se schimbă la fel de des, gropile în asfalt se astupă de câte ori e nevoie, la prețuri de câteva ori mai mari decât în Europa.

Timpul trece. Suntem, deja, în septembrie.
Grijuliul și "heirupistul" președinte al asociației de proprietari înaintează o nouă comandă pentru cizme pescărești, în funcție de numărul de persoane trecute la întreținere.


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!