poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4395 .



Cântec uitat
proză [ ]
poem în proză

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ªtefan_Peticã ]

2010-06-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



...Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine
amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se
tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de
ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii.
Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră
ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară!
Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit.
Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea prinsă
pe imensa boltă albastră.
Câmpul se întindea ca un strat de flori albe, și în toată această magie strălucită și
ciudată a nopței numai umbrele negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios
peste o serbare veselă.
Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca
o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum de
visuri!
Drumul se umbrea mai tare, ramurile se întindeau mai mult și visul se făcea mai
nerăbdător. Fruntea se ridică în sus ca o cugetare plină de cutezanță și inima bătea ritmul
viitoarelor fericiri. Portița verde apărea scăldată în raze de lună și n-a fost niciodată
pridvor de biserică mai cu evalvie călcat decât pragul acelei portițe.
Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca
o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu, și madona
avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală.
O, notele triste, o, madona părăsită, o, cântecul uitat!

1900

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!