agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 819 .



Clișeu13: cînd un bărbat...
proză [ ]
ploaie sentimentală

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2010-03-13  |     | 



Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și sprâncenele către sine? Când frunza de vie devenise pojghița unui plămân înfășurat într-un lanț grosolan de încrustații cancerigene?
Ei, cam așa este când un bărbat jignește o femeie. Totul se usucă. Dragoste, cuvinte, pasiune. O pârjoleală aprigă, dinadins iscată, înghițind sentimentele ca într-o gură cât soarele dimineților de vară mestecând iute copacii cocheți și scuturând, din când în când, câte-o rază ca o felie de dovleac scos din cuptor. Te trezești asaltată de mii de insecte care te ciupesc celulă cu celulă până când, din tine nu mai rămâne decât glasul cu care să te rogi.
E de-ajuns o privire searbădă. Toată plăcerea interioară se prelinge pe vase ca o singură lacrimă împovărată. Te simți lacustră. Tu și neliniștea ta abandonate într-o peșteră, trăind numai din ascultatul picăturilor care cad ritmic din stalactitele proiectate ca țepii unui arici cu pielea întoarsă spre înăuntru.
Asiști la felul cum sufletul se face mic, se ascunde în cel mai neguros colț al ființei tale și lipsa de atenție, indiferența, nepăsarea devin corosive. Ca și când ar urina șobolanii pe o placă cu circuite integrate. Și nimic nu ar mai funcționa. Osciloscopul ar arăta o linie continuă, așa ca monotonia unei zile plângăcioase. Posomorâtă și lividă. Respirație imperceptibilă. Muribundă.
Simți cutreieratul unei drujbe care îți despică într-o clipită trupul în bucăți. Îți pierzi capul, rămâi fără membre. Urmele de viață sunt împrăștiate pe planetă ca virusurile. Otravă. Niște seringi. Steluțe. Rătăciri. Tu nu mai ești cu tine.
Câteva unde ieșite dintr-un telefon. Disperate alo alo alo. Indignarea te macină. Ajungi repede un șir de cuvinte fără noimă. Te lepezi de creștere. Vorbești într-un limbaj pe care îl detești. Și nimic din ceea ce ar fi putut să fie nu se mai poate întâmpla.
Te trântești pe un pat rece. Plânsul inundă încăperea. Tu încerci să te salvezi sprijinindu-te de oglindă.

(13 martie 2010 )


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!