PERETELE PADURII DE MAHALA De Raul Romaniuc

Privit de sus, cartierul arata ca o padure in mijlocul toamnei, cu frunzele galbene, aerul rece. E seara. Fumul se ridica deasupra cartierului. Pe strazi erau imprastiati pe la colturi cate o gasca, sub lumina becului de strada stateau si nu vorbeau. Erau 4. Unul dintre ei era imbracat in pantaloni scurti de culoare maro si isi arata corpul tatuat, pe cap purta un batic galben. Altul statea rezemat cu un picior de coltul unei cladiri vechi. Era imbracat in negru, purta un palton lung si o palarie pe cap, vantul ii zboara parul iesit de sub palarie. Celilalti doi stateau spate in spate imbracati in blugi rupti si tricouri galbene. Toti aveau fetele albe, palide. Pe strada din fata lor trece din doua in doua ore cate o gondola ce ducea traficantii spre fabrica. Baiatul care statea rezemat de perete isi ridica usor privirea si se uita cu un aer misterios amintindu-si de viespe si bondar. Picaturi de apa grea se intreceau sa hraneasca floarea din reactorul nuclear.
Baiatul isi misca pozitia, rezemandu-se de perete cu celalalt picior cand din canalul din strada se aude o pasare fluturandu-si aripile cautand o cale sa treaca pragul dintre vii si morti.
Din linistea cartierului, printre suieraturile vantului se aud soapte. Toti patru isi indreapta capul dupa sunete si asteapta, nu vorbesc nimic. Deodata, in fata lor apare un grup de fete care raman impietrite sub lumina reflectorului. Baietii fac un pas spre ele, unul ramane in spate si isi reia pozitia sprijinid zidul. Fetele erau imbracate in rochii lungi, visinii , rupte. Fetele lor erau albe, incercanate, parul lor era lung si liber. Baietii le sorbeau din ochi mergand in fata lor incep sa le miroasa si sa le atinga , erau reci. Unul ramane in spate, langa zid si se uita la ceasul care apare aruncat de la etaj in fata lui. Acest scenariu ii aduce aminte de aventura sa cu viespea si bondarul , pe cand era doar un baietel inocent, in subsolul blocului isi faceau sedintele cei doi, iar deodata apare in fata lui un grup de bastinasi ai africii imbracati doar in frunze de arbore de cauciuc in zonele intime si incep a se misca si incanta ceva in araba. Se apropiau tot mai tare. Pe jos era intinsa vata de sticla, ei se aseaza, scot de sub ei un tub cilindric lung, si incep a sufla in el, sunetele scoase din tub bombardau subsolul cu muzica, lucru ce ii enerveaza la culme pe viespe si bondar, ei fiind obisnuiti numai cu bairam si pandispan. Bastinasii se ridica in picioare si apuca toti tubul si incep a sufla si mai puternic in el, incantatia lor incepe sa dea roade, corpurile viespei si bondarului se ridica incet de la podea si se apropie de tavan lovindu-se apoi de nenumarate ori de tavan-podea, tavan-podea, tavan-podea-zid si asa si-au gasit sfarsitul cei doi nemernici. Bastinasii africani se apropie de baiat si il intreaba daca si el facea parte din contract, aceste nu zise nimic, miscandu-si corpul le-a dat de inteles ca nu, si a plecat sus.
Acum, baiatul vede pentru prima data ca baietii din gasca lui sunt asemeni viespei si bondarului, cum isi miros , pipaie, si ling victimele inainte de a le lua sufletul. El privi in jos, vantul sufla odata puternic iar el scoate din perete o arma. Baietii se intorc spre el,gata de atac. Fetele fug spre padure sa isi gaseasca odihna. Dintr-o data se aude ceva, un zgomot puternic, un strigat de razboi, si apar din nou bastinasii africii cu tubul lor cilindric capabil sa faca ravagii. Baietii se uita cu teama la Baiat , el era gata, intelege ce e de facut si isi aduce aminte cu placere de cele intamplate in subsol, face un pas in fata. In acelasi moment bastinasii pornira sarind spre baieti si incep a sufla puternic si a incanta, cei trei baieti erau jos. Cel cu corpul tatuat si cu baticul galben bombanea ceva de mure, ceilalti doi rosteau fara oprire cuvintele radiologie, radioscopie, ecograf, nu se puteau opri, pentru prima data in viata lor scurta incep a nu se opri.
Baiatul isi revine dintr-o stare puternica de ameteala si nu reusea sa dezlege faptul ca cei trei baieti erau imprastiati pe jos, bolborosind..
Ii priveste pe ei, apoi arunca o privire spre intuneric in speranta de a vedea fetele, ochii lui functionau ca un sonar , dar nu primeau nici un raspuns. Baiatul se intoarce la zid cu gandul de a contempla la cele intamplate. Cand a ajuns langa zid vede ca arma pe care o scoase era tubul cilindric al africanilor. Acum intelegea. Acum era el. Din canale ieseau cersind indurare toti locuitorii cartierului, toti fugarii padurii, voiau sa stie ce se va intampla acum cu ei. El nu rosti o vorba. Se gandea: Nascut in mahala, anomalia padurii, indepartand raul pentru a face bine, ajungand un bastard.