David Yankulovici și-a cumpărat un cal. Conducta de apă rece de la marginea orașului s-a spart și în spatele casei a apărut un tobogan. Casa are o fundație și două ferestre: prin una se vede șina de cale ferată, prin cealaltă se vede un bec aprins. În grădină se mai află un copac în care atârnă o cămașă pătată de cireșe, o lună de plastic și un castravete.
Pe trotuarul pe care pășește Yankulovici cu calul lui e un chiștoc de țigară care privește la soare. El poartă un papion dislexic și un monoclu grizonat, o povară deloc grea pentru tânărul chiștoc care privește la soare. O mașină cu claxon bea o sticlă de Cola și discută ceva cu o vitrină cu capul spart. Pe trotuar picură un semafor, o anvelopă și o crizantemă dezbrăcată.
De când și-a cumpărat cal, Yankulovici nu mai e singur. În casa cu două ferestre se mănâncă cușer și se vorbește în șoaptă. De la margine orașului se vede un bec aprins și o lună de plastic se rostogolește pe tobogan. Un castravete cu vocea răgușită ne așteaptă în fundul grădinii: „Doamnelor și domnilor, poftiți în vagoane”. În urmă se vede cum o cămașă murdară atârnă în copac.