Generalități

Această parte este una care vizează corelația multiplă a întregului registru de piese artistice din lucrările de față. Ea este și un exemplu viu care marchează înnoirea și metamorfozarea filipismelor din scurtisime în mozaicuri.
În scopul metamorfozării, am introdus punțile mici și generale care țin legătura, relațiile și corelațiile multiple între subiecte, texte parțiale, înăuntrul mozaicului și în fiecare lanț de mozaicuri, aluzive sau personalizate.
Supuse examenului timpului, ele m-au ținut aproape de universul lucrării atât pe mine cât și pe cititor, pe care nu-l implică în capcana detaliilor, într-un labirint fără ieșire, și-i oferă o lectură relaxantă, ambianță, una de care cititorul are nevoie în corelarea de care am vorbit.
Punțile sunt și ele o formă de înnoire, care au fost experimentate în timp, pentru că el, timpul, este maestrul tuturor înnoirilor pe care le arăt mai jos.
Pe scurt, aceste punți asigură o lectură amplă, fără dâmburi, praguri, între subiecte .

Ecuațiile schimbării(timpul)
Timpul este motorul istoriei, măsura tuturor lucrurilor, cheia fundamentală a înnoirilor prin schimbările aduse de timp, după cum urmează:
El este forma fundamentală, ciclică, a materiei și energiei, are la bază crearea, existența, evoluția, autodistrugerea și regenerarea, precum și înnoirea ei de fiecare dată pe alte forme de schimbare.
El(timpul), este marele maestru, filozof, constructor și arhitect, un trimis al lui Dumnezeu pe pământ, care aduce nașterea, viața și moartea, înnoirea, succesele și strălucirea, visele și speranțele, căderea și echilibrul în universul planetar.
Timpul este singurul care-și repară toate greșelile, fără ajutorul oamenilor.

Timpul în artă
El este cel care ne oferă armonie, decor, peisaj pitoresc diafan, inspirație, imagini pentru artiști în creațiile lor.
Polivalențele timpului
Nu risipi timpul: are în el viață, bani, progres, speranțe, modele de gândire în societate, educație, în politică, știință, strategie, artă și tehnică militară de apărare și atac, și în multe altele.

Cele trei Olimpuri în universul nuanțelor
Desigur, fiecare olimp are o tentă eufemistică, una umanizantă, și alta umoristică, pusă pe ținte vii în ecuațiile timpului, după cum urmează:
Olimpul Rahovei de jos.
Tot el, timpul ne-a demonstrat că orice înnoire nu se mai întoarce la starea și circumstanțele lăsate în urmă, o dovadă fiind, că orizontul vieții interlope de altădată a părăsit Rahova de jos, și are alte coordonate, strategie și ținte.
Olimpul Capșa de altădată
În fosta Capșa erau concentrați toți artiștii condeiului, care acum și-au pierdut tradiția și obiceiurile din cauza înnoirilor arătate. Cafeneaua Capșa a început să fie vizitată în parte de maneliști și spp-iști, cărora le-am făcut catrenele jos arătate:

Maneaua
Maneaua e-n ascensiune
Ba e chiar prima din careu,
Dar opereta-i o minune
Uitată azi de Dumnezeu.
În această atmosferă, am făcut următoarele scurtisime:
Unii au câștigat revoluția, alții meritele.
Unii putrezesc în cimitirele eroilor, alții în fotoliile parlamentarilor, de unde-și conduc afacerile.
Unii-s hărțuiți de viața mizeră, alții de amantele de-o vârstă cu nepoatele, care-i atrag în insulele Virgine, Malibu, etc., citez:

Expresia tranziției în catrene
S-au schimbat simboluri și actorii
Dar șmecheria a rămas,
O întâlnim la orice pas
Și din ea sug bine profitorii.
La fosta Capșa se confruntau artiștii condeiului, ca de pildă:

Celebra Capșa a micului Paris
Capșa zilelor noastre

La Capșa unde vin seniorii
Local cu două mari despărțituri,
În prima se mănâncă scriitorii
În alta se mănâncă prăjituri.
N. Crevedia 1938

La Capșa anilor 1996( replicile mele)

La vechea Capșa duelau epigramiștii
Duelul lor era fermecător,
Azi au rămas baronii și cu spp-iștii
Dar n-a rămas nimic în urma lor.

Ba se-ntâlnesc și infractorii
Exemple sunt în presă, nu-s uituc,
Astăzi sug bine profitorii
Dar eu, epigramist, nu mă mai duc.

În arc de timp 2006

La Capșa ta de altădată
Azi nu mai vin epigramiștii,
Vin șmecherii și spp-iștii
Oameni de spirit, niciodată.

Căderea Olimpului artei scenei și ecranului.
(Editura Scena și Ecranul)
Asasinat la cultura română-Martie 1990

Editura sus arătată, era un patrimoniu național, unul respectat, cu mare prestigiu in Europa. Ea nu se ocupa deloc de politică, n-avea de plătit polițe, nu era susținută politic, motive pentru care a și fost piratată și lichidată peste noapte și cumpărată la prețuri nerușinat de mici.
Ea avea ca obiect, publicații în cultura și arta teatrală și cinematografică, și colaborări cu organisme similare din Europa.
Printre alte publicații, Scena și Ecranul, mai avea și revistele Teatrul, Cinema, care aveau o rentabilitate fără precedent. Acolo mi-am făcut ucenicia mea spirituală, acolo am cunoscut actori, artiști, regizori, critici de artă in domeniile arătate. Și tot acolo, m-am format pentru ceeace avea să urmeze.
Concluzii pentru ultima parte.
Nu m-am dus la cluburile și colocviile lor, pentru o diplomă, pentru că Scena și ecranul nu elibera așa ceva, acolo erau colaboratori din toate instituțiile mari de cultură și din Academie, eu eram doar un mic tolerat, și care n-aveam nevoie de diplome.
Am obținut tot ce mi-am dorit. De-acolo am plecat ca un cititor care-am trecut prin cea mai bună scriitură, ca om care mi-am facut o artă a conversației în cultura și arta teatrală și cinematografică. Am invățat de la ei tot ce trebuia: spirit, eleganță, farmec, rafinament și multe altele care mi-au fost extrem de utile atunci când nici nu m-așteptam.
Am dat un examen neștiut și tacit al timpului, al locului și al circumstanțelor, atunci când m-am format la foc mic, examen care mi-a servit ca o punte în cercetările artistice pe care le-am făcut cinci ani în acest domeniu.