ieri am ajuns acasă și n-am mai plâns.
despre ce s-a vorbit ieri îți spun acum.
una dintre rețetele nefericirii e speranța. speranța nu este totuna cu nădejdea. speranța e legată de dorință, nădejdea de trebuință. ce m-a umplut de uimire: știai că nu numai noi reacționăm la evenimente? se pare că și evenimentele, realitatea se comportă cu tine în funcție de modul în care răspunzi tu. te temi, te strângi, ea te privește și zice: ce faci? suntem într-o relație de feed-back cu viața. există acest operator integrant, relația, care ține cont și de ce vreau eu. realitatea nu e un tăvălug care să ne ia pe sus, să ne spulbere. există o realitate subiectivă, personală (aici intră dorințele) și Realitatea (aici intră trebuințele). lumea seamănă atât de puțin cu ce-aș vrea eu! de multe ori ne gândim că dragostea lui Dumnezeu trebuie să semene cu ce înțelegem noi prin dragoste!
există un concept în yoga care spune că totul este real, dar în același timp totul se transformă. în această permanentă transformare a realității apare incertitudinea. singurul care nu se supune legii incertitudinii e Dumnezeu –de la acest nivel în jos putem vorbi de incertitudini (aceste lucruri nu sunt niște sentințe – vezi ce simți în tine!)
să ne obișnuim cu starea de schimbare – iar aici, să accept și să trăiesc această stare; eliberarea de frică
pentru schimbări nu există cataloage permanente, bătute în cuie – trebuie privite deschis și să te întrebi: ce anume se întâmplă cu acest lucru, eveniment, senzație?
din cartea Copiii Dunei:” ...oamenii trebuie să aleagă mai degrabă nesiguranța... abandonați certitudinea! e cea mai mare poruncă a vieții...” (ce-am reușit să scriu!)
știi că îți spusesem să faci o listă cu lucrurile la care nu poți renunța. dar: aproape că nu există ceva bătut în cuie. gândește-te la ceva ce pare de neclintit în viața ta și vezi cum ți se pare fără el. acum, pentru a desțeleni lucruri care par bine cimentate, hai la o mică joacă. lansezi niște afirmații evidente, apoi la sfârșit zici “poate da, poate nu”; apoi faci exercițiul pe un șir de fraze domestice, pe orice îți iese din gură. treptat-treptat se deschide o cale spre flexibilitate, spre disponibilitate, inimă deschisă. trebuie să ne antrenăm cu lucruri mici, pentru a avea disponibilitatea să acceptăm schimbarea
o chestiune ce merge cu o treaptă mai sus de întrebarea “ce se petrece acum cu lucrul ăsta?“ este
totul se petrece perfect! totul se petrece așa cum trebuie! – legate de “ Facă-se voia Ta“
oare totul se petrece așa cum trebuie? subiectiv poți zice nu. obiectiv, da!
și: orice s-ar întâmpla, voi face față – exprimare simbolică a privirii față către față a realității obiective. pot trage o învățătură din orice.
exemple:
masa asta este groaznică……pot trage o învățătură
întâlnirea a fost tare nașpa…..pot trage o învățătură
mi-am pierdut portofelul……………………………(trage o învățătură!)
mi-am pierdut locul de muncă………………………
căsnicia mea s-a dus…………………………………
mi-am pierdut cel mai bun prieten…………………..
am obținut postul……………………………………
sunt iubit…………………………………………….
îmi iubesc prietenii……………………………………
întâlnirea a fost plăcută………………………………etc.
tot ceea ce ni se întâmplă ne permite să tragem învățăminte!
și să nu uităm că există o ușă care nu se deschide niciodată dinafară, ci doar dinăuntru
de către noi înșine, în tulburătoarea întâlnire
cu noi înșine


drag,
Anne