In inima fiecaruia dintre noi e cuibarita teama.Asta nu inseamna ca suntem si lasi...
Teama mea a oricand ar putea apare cineva si ar deveni Dumnezeul universului meu.
De ce-mi mai e teama? Mai bine zis-scirba! Asa cum fug unii de bietii leprosi-acelasi dispret am pentru mediocritate.Adica sa fug de ceea ce sunt.Unde merg, unde ma intorc,ce aud,respir, nu e decit fals - o copie monsruoasa a perfectului.Cu alte cuvinte mi-e scirba de mine!Mi-e sila de carnea mea, de respiratia care-mi aminteste ca sunt vie.
De ce totusi mai exist?Nu am facut altceva decit sa urasc..
Cind vezi un muribund, nu stii daca sa plingi sau sa te bucuri...Sa plingi pentru ca aceeasi soarta o vei impartasi si tu, despartindu-te de cei dragi, de mirosul florilor de cimp, de iarba grasa ce-o striveai cu picioarele desculte, de mierea buzelor jumatatii tale
sa plingi pentru ca vei vei simti pamintul reavan si lipicios care te acopera din ce in ce mai mult, incepind cu picioarele, ajungind apoi la coapse, acoperind cu grija pieptul si inabusindu-ti un ultim strigat, cand tu de fapt esti vie, cit se poate de vie...Si atunci te infuriipentru ca nici piciorul, nici mana nu te mai asculta, numai mintea deruleaza imagini pe care le-ai crezut uitate, facindu-ti in ciuda.Nu-ti ramine decit sa-ti spui:S-a zis cu mine!Ne-om revedeaintr-o alta lume , dragul meu!