Johnny Fish! Așa se semnează atunci se recunoaște. Atunci, viața se odihnește și Johnny însuși începe să capete sens.
Un fir de iarbă îl sorbea din ochi. Deși ochii îi erau tulburi, totuși Johnny a putut identifica cum privirea sa ageră se ațintise asupra unui propriu gând lăuntric. De fapt, cred că cei doi tocmai se recunoșteau. Făcuseră cunoștință odată, la o serată dată la Cheia de către un manager de la fosta firmă unde lucrase. Atunci, în acea seară, cele două elemente deveniseră unul singur. După aceea se despărțiseră și acum, iată, se regăsiseră din nou. Ce bucurie!
Ce grea este povara diferenței dintre acest polonic care se învărtește năuc și univoc mereu în același scop pentru care a fost creat. Creație, cuvînt denaturat! Programatorii creează mereu obiecte, în spațiile lor intime. Acest polonic a fost, la rândul său, creat de către un maestru sau un meseriaș într-o uzină unde este construită realitatea. Polonicul este trist. A vazut cum firul de iarbă respiră libertate, a vazut firul de iarbă cum îl privește dojenitor și simte o nevoie urgentă să îngenunchieze. Dar Johnny tocmai deschide televizorul și atenția sa este îndreptată alternativ.
Fish are o crescătorie de realități paralele în ograda sa ascunsă. Eu îl cunosc cât de cât li pot spune că niciodată nu va reuși să împace electronul supărat din tocul ușii sale cu numărul e. De când a descoperit paralelismul, Johnny se întreabă uneori câte nivele poate descoperi. Dar aceste reflecții vin numai în momentele când vântul bate năvalnic în ușă și aerul iese din încăpere. În astfel de momente, presat de adevăr, Johnny este obligat să își reconsidere poziția.
Iată-l pe Johnny! Este întins pe jos în sufragerie într-o poziție nefirească. Are în mână un concept. Este blestematul de polonic care și-a ieșit din fire și care cere socoteală. Iar Johnny este acum tare posomorât. El știe că ei se vor întâlni la infinit ca orice lumi paralele care se respectă, se simte sfâșiat și hăituit. Pagini cioraniene iau cu asalt reduta miilor de neuroni sfășiați de neputință. Vaiete înnăbușite par a anunța calvarul.
Johnny respiră! Johnny gândește! Johnny iubește! Părul îi este umflat de vânt, chipul îi este inundat de iarba deasă în care Johnny visează la plinătatea și bucuriile vieții. Miile de lumi s-au ascuns din nou și Johnny poate retrăi ca la început. Cele două alternative.