Pe exemplarul său blog,
Memorie, libertate, moderație
Dr. Vladimir Tismăneanu ne face atenți asupra faptului că:
Pe 18 martie vor avea loc audieri in Parlamentul European despre condamnarea comunismului ca vinovat, la fel ca fascismul, de abominabile crime impotriva umanitatii.

Îmi amintesc de introducerea la cartea mea Îl văd pe Dumnezeu și nu mor, Ed. Axa, 2005, în care reclamam obligația istorică de a lupta pentru redarea demnității popoarelor victime ale comunismului, la același rang de abordare juridică de valoarea celei post-naziste. Scriam atunci:, în prefață la cartea mea:

"În secolul XX, Europa noastră civilizată a fost tea­trul a cel puțin trei mari genociduri: cel armean, de la început, în ca­re au murit peste 1. 500. 000 de oameni, holocaustul nazist, care a ex­terminat 6. 000. 000 de evrei dar și rromi și alte suflete nevinovate, pre­cum și genocidul din gulagul sovietic totalitar și post-totalitar, ex­tins peste țările estului și parțial ale centrului european, unde și-au aflat sfârșitul sau continuă să fie suprimați sute de milioane de oa­meni. În cadrul tuturor acestor experimente asasine ale civi­li­za­ției, femeile au fost neîncetat supuse unor presiuni discriminatorii și ex­terminatoare, datorate fie misoginismului dominant, chiar dacă atent cosmetizat, fie politicilor de eugeníe sau celor de euthanasie ac­tivă ori pasivă.

Dedic această carte mai ales femeilor victime ale acestor veritabile maladii ale istoriei, dar mă gândesc mereu la toți cei ce și-au aflat moartea prin gheara ideologiilor alimentate de intoleranță și prin politicile to­ta­li­tare, bazate pe dictatură și încălcarea libertăților omului. Victimele nu au avut de ales decât între moarte și si­nucidere, căutându-l neîncetat pe Dumnezeu. Eu aleg viața, visând la o Europă mult mai umană. Nu mai vreau să fim complici, prin tă­cere și indiferență, la nașterea unui viitor al morții. Poezia este arma de care dictatura se teme cel mai mult. Ea supraviețuiește oricărui ma­sacru.

Astăzi, alte forme de intoleranță și extremism vin asupra noastră cu un val de violență și cruzime, tot prin portalul discriminării dar și prin complicitatea martorilor care își îngroapă amintirile sau care se tem să ia o atitudine. Eu spun : NU. De cine ne-am teme? În fond, nu existăm decât noi, aici, acum, în această clipă, construind civilizația europeană, ca parte însemnată dintr-o lume ce ar trebui să fie prietenoasă cu fiecare dintre noi.

Poezia nu este o manieră de a fugi de realitate, ci poate că una din căile regale prin care realitatea poate fi avertizată și anticipată."

Angela Furtună.

Dar Dr. Vladimir Tismăneanu, pe 13 martie, a.c., ne atrage din nou atenția că speranța nu este pierdută, iar condamnarea comunismului la Bruxelles poate deveni realitate. El spune: "Iata un eseu al prozatorului Leonard Oprea despre ceea ce a insemnat sistemul criminal comunist si despre incercarile unora de a sterge cu buretele uitarii ororile dictaturilor de inspiratie marxist-leninista. Ethosul crestin al lui Leonard Oprea, un om care, alaturi de Vasile Gogea, a tinut piept dictaturii intr-un Brasov cotropit de politie, complicitati si spaima, cu muncitori anticomunisti arestati si localnici terorizati, admite iertarea, dar se opune cu dreapta minie oricarei forme de uitare. Eseul sau se inscrie incontestabil in acea linie de gindire si atitudine sustinuta constant de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca." Preiau în cele ce urmează linkul http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/13/leonard-oprea-despre-catastrofa-comunista/#more-613 către articolul

DECEMBRIE 1989 - 20 DE ANI: “De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland…”

(eseu scris in septembrie 2004, Boston; publicat ulterior cu titlul “Parousia” ) semnat de scriitorul și dizidentul român anticomunist Leonard Oprea. Concluzia acestuia este urnătoarea: " Si asa cum spuneam: inca nu exista nici macar incercarea vaga de a se initia vreun Proces-de-Pocainta al Bisericii si al crestinului, fosti partizani marxist-leninisti in tarile europene ex-comuniste, unde milioane si milioane de oameni au murit in inchisorile comuniste, in lagarele de munca fortata sau pe marile santiere ale ex-societatii comuniste multilateral dezvoltate… De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland… Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se aseaza incet, incet o “diafana” liniste “crestina”… Impenetrabila parca la Cuvintul Domnului: “Daca ramineti in cuvintul Meu, sinteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste Adevarul si Adevarul va face liberi.’ (Ioan 8/32) “ *** (from “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″// Copyright © 2008 by Leonard Oprea. All rights reserved.)"