http://angela2008furtuna.wordpress.com/
Norman Manea a primit cel mai înalt titlu cultural francez: Commandeur de l'Ordre des Arts et des Lettres, acordat de Ministerul Culturii francez. Vestea a făcut înconjurul lumii la finalul lunii iulie, după ce cunoscutul scriitor și-a celebrat ziua de naștere, pe 19 iulie. Distincția i-a fost acordată pentru "marele talent" și pentru întreaga operă literară, "fără concesiune, vigilentă, umanistă", după cum se arată într-un comunicat emis de Bard College, universitatea la care predă scriitorul, în calitate de “writer in residence”. Același comunicat arată că Ordinul de Arte și Litere a fost înfințat în anul 1957 de Ministerul Francez al Culturii pentru a recompensa personalități ce s-au remarcat prin creativitate artistică și literară sau prin contribuția adusă la creșterea influenței artelor și literelor în Franța și în lume. Ordinul are trei ranguri: Cavaler, Ofițer și, cel mai înalt rang, e cel de Comandant.

Norman Manea este membru al Bard College din 1989, autor a 22 de volume de ficțiune și eseu, tradus în 20 de limbi. Este cel mai tradus scriitor român. Printre numeroase alte distincții internaționale se numără bursa Guggenheim and MacArthur, Premiul francez Medicis Etranger, Premiul internațional italian pentru literatură Nonino, Premiul Gheorghe Crăciun pentru întreaga activitate, oferit de Ziarul Observator Cultural și premiul anual pentru literatură din partea Fundației franceze de iudaism - 2009 , Premiul Național al Evreilor Americani în 1993 pentru romanul parabolic Despre clovni, Premiul Lux mundi oferit în 2006 de Radio Romania Cultural pentru "talentul artistic și consecvența morală cu care a înfățișat lumii imaginea complexă a societății românești și pentru felul în care a reușit să transfigureze drama biografică". De asemenea, Norman Manea a primit Ordinul Meritul Cultural de la Președintele României - în 2007, iar în 2008, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din București și, respectiv, Babeș-Bolyai din Cluj.

În România, unde Huliganul revine cu cele mai înalte distincții culturale mondiale, absurdul stalinismului nu a dispărut. De aceea, în România încă este posibil ca niște Cavaleri torționari ai scriitorilor români - recompensați pentru fanatism doctrinar cu Meritul Cultural sau cu Steaua României de către un președinte ubuesc, ca Ion Iliescu (l-am văzut, recent, pe unul din delatorii lui Norman Manea, traversând liniștit pe versanții alunecoși ai literaturii române) -, să aibă acces la onoruri și să poată urca pe același podium cu un autentic Cavaler al Meritului Cultural , ce poartă cu eleganță veșmintele liberalismului cultural.

În Occident, unde spiritul meritocrat nu este afectat de clientelismul de tip oriental, balcanic și românesc, înaltele distincții vorbesc atât despre valoarea literară, dar și despre o conștiință estetică și una morală, fără de care un scriitor nu este niciodată pus în lumină într-o manieră complexă. Valorile europene și americane pretind un background de luciditate și de responabilitate față de lumea în care trăim. Acest ax etic revelat al lumii conființește demnitatea și respectul față de ființa umană, față de libertatea umană, față de drepturile omului și ale cetățeanului. Or, arta și literatura sunt formele supreme de libertate.

Norman Manea s-a născut în Suceava, în cartierul Burdujeni, la 19 iulie 1936. În timpul războiului, copilul a trecut încă de la patru cinci ani prin experiența lagărelor de concentrare din Transnistria, de unde a revenit, zdruncinat sufletește, în 1945. A lucrat ca inginer, dedicându-se în întregime scrisului în 1974. Până la plecarea sa din țară, a publicat în România zece volume (cinci romane, trei volume de proză scurtă, două cărți de eseuri). Dacă în cariera românească l-au urmărit persecuțiile rasiale și oscilațiile antisemitismului românesc, în Occident (doi ani de Germania, urmați de stabilirea, cu familia, la New York) talentul și valoarea sa au primit o recunoaștere universală. Norman Manea a scris despre Holocaust și Gulag, despre ființa umană strivită de aceste maladii politice soldate cu genociduri. A scris despre cele două chipuri ale morții, pe care le-a privit cu ochii săi, și a scris despre ele cu egală revoltă - orientată împotriva spiritului totalitar care a distrus Europa secolului trecut, după ce a transformat-o într-un laborator al ingineriilor sociale și politice, într-un abator ideologic și într-un bestiariu de oameni noi, dezumanizați. Experiența literară a lui Kafka, Musil sau Levi este dusă de Manea și mai departe, în meditația supraviețuitorului asupra condiției de învingător paradoxal, prin însuși statutul său de învins. Victoria este una morală, un triumf al Binelui și al Adevărului asupra tuturor lașităților și demisiilor. Greutatea acestui simbol crește atunci când în joc sunt emblema intelectualului și miza supremă a intelectualului autentic de a rezista în fața tentației colaboraționismului. Autorul pledează pentru repudierea duplicității, pentru perpetua revoltă în fața despoților (deși e o "revoltă blajină" ce mizează pe conservarea blândeții genuine a ființei), cultivând refuzul de a trăi prin disocierea conjuncturală între onestitate și minciună. Acest mesaj difuzează ferm și constant în opera lui Norman Manea și este armonios integrat în paginile sale antologice, de proză sau de eseu, care au atras atenția criticii literare internaționale de la cel mai înalt nivel academic.

Deși stabilit peste ocean, Norman Manea locuiește, modest și afectuos, în țara sa, limba română. Singur declară că, deși este cetățean al lumii (pentru că evreu), cetățean american (pentru că s-a stabilit în Statele Unite), cetățean român ( pentru că s-a născut în România, iar acolo, în frumosul cimitir evreiesc din Suceava, îi este înmormântată mama și tinerețea), patria sa este limba română, căci autorul continuă să scrie și să simtă românește. Acestei patrii lingvistice și spirituale inubliabile, Norman Manea i-a dedicat, prin talentul și forța sa morală, un monument care va rămâne etern. Opera sa va fi mereu o pagină din capodopera universală fără sfârșit a umanității, dar și o ipotetică linie de sutură dintre marginile dureroase ale unor răni umane teribile lăsate în urmă de Holocaust și de Gulag. Candidatura lui Norman Manea pentru Premiul Nobel pentru Literatură este, tocmai de aceea, cel mai firesc pas care urmează.