A trecut un an de când Tăriceanu și Vosganian se băteau cu pumnul în piept că economia românească a învins comunismul. Tot pe atunci, Cornel Nistorescu își făcea mâna prin articolașe indemne. Ei bine, constat că peisajul e total schimbat, după numai opt luni de zile. Iar băieții răi de ieri au reușit să-și atingă nivelul de incompetență promis…

Dar să ne reamintim nițel…
http://angela2008furtuna.wordpress.com/2009/08/13/remember-august-2008-cu-tariceanu-vosganian-si-nistorescu/
August 2008…

« Creșterea economică a Franței se va situa sub nivelul prognozat pentru acest an, însă economia nu este în recesiune » declara, cu bun simț și cu prudență, pe 26 august 2008, ministrul Bugetului francez, Eric Woerth. În tot acest timp, la București, Călin Popescu Tăriceanu se mândrea cu depășirile de plan, ca pe vremea lui Ceaușescu. Astfel, pe 22 august 2008, Varujan Vosganian declara o creștere economică uluitoare pe primul semestru. Wall-Street. Ro , alimentat de V.V. și primul ministru Tăriceanu, anunțau că “Economia Romaniei a crescut cu 8,6% în primul semestru din 2008, în conditiile în care în trimestrul al doilea avansul produsului intern brut (PIB) a fost de aproape 9%, un record al perioadei de tranziție”. Tot poetul Varujan Vosganian (care este în aceste zile foarte mediatizat de Antene și Realitatea, unde critică pe brânci economiștii din actualul guvern, cărora le-a lăsat o mare cacealma economică liberal-plesnelistă în 2008), susținea în august 2008 argumentele “supreme” întru hipnotizarea electoratului: "Creșterea economică din 2008 nu a mai atins acest nivel din perioada comunistă, însă nu putem face o comparație cu cifrele de atunci, deoarece se foloseau alți indicatori”, spunea V.V. Și nu se rușina de loc de chestia asta. Simplul fapt că guvernanții care gestionau acest dezastru în 2008 s-au folosit de atari argumente, trădează, apropo, și incompetență, și rea-voință. Dar Tăriceanu și Vosganian erau încă și mai optimiști: « Până în 2012, produsul intern brut al României ar putea ajunge la 250 miliarde euro, de la aproximativ 121 miliarde euro (404,7 miliarde lei) în 2007 ». Și mai departe, tot pompieristic și electoral, mințind cu bună știință opinia publică, cei doi corifei ai dezastrului național trâmbițau pe toate canalele : « Până în 2012, România va intra in prima jumatate a țărilor europene ca dimensiune a produsului intern brut. Până în 2020 vrem să ajungem la un PIB de 440-450 miliarde euro, fiind în primele 9-10 tari din UE". Elanul lor mincinos de ieri ni se pare astăzi un gest iresponsabil, criminal.

Eu au vrut de fapt să prostească lumea și să câștige, prin fraudă și poate că și prin incompetență crasă, niște alegeri care aveau să aibă loc peste numai două luni, în noiembrie 2009. Din fericire, votul a decis că e cazul ca România să ia un pic de pauză de la hoția ce culminase cu afacerea Sterling, când a fost ras de pe fața cetățenilor români până și ultima schiță de zâmbet. Apropo, nu voi uita niciodată imensa stare de decepție pe care am simțit-o la aflarea mânăriei lui Tăriceanu în chestiunea Sterling, și asta la numai o zi după ce, la Haga, pentru prima oară în istorie, România obținuse o victorie incontestabilă, îndelung așteptată și construită cu cheltuială de diplomația românească.
Tot în august, anul trecut, și tot în scopuri electorale mizere, în Foaia Transilvană, Cornel Nistorescu publica un oribil atac la adresa lui Horia - Roman Patapievici și a președintelui Traian Băsescu, iar acel articol poate fi revizitat și azi la adresa http://www.ftr.ro/-6526.php Nu strică să ne amintim care este nivelul real al lui Cornel Nistorescu, și mai ales cu ce argumente fals tricolore este domnia sa în stare să combată, răstălmăcind și calomniind, și atât, deversând doar ură și resentimente de om neîmplinit. Pentru capacitatea de a produce efecte demolatoare, C.N. a fost promovat în 2009 la oglindiri prin diverse trusturi de presă, de unde emite trăznăi, atacuri la țintă fixă și stupidități de țoapă , iar recent a fost instalat la conducerea Cotidianului, pentru a demonstra boborului român, în regim bolșevic, cum se poate transforma o casă boierească într-o hazna patronată de adevărata canalie de facto nestoresciană. Păcat de toate aceste nefericite întâmplări, care, fiind publice, ne afectează și pe noi, firi simțitoare și sincer lovite de crizele de deontologie cu care ne gratulează trusturile de presă în ultima vreme.

Cine știe ce ne mai amintim până la finele lunii august în curs ? Pentru că, în vremuri de criză, oamenii se opresc să-și tragă suflarea, se uită în urmă și încearcă să înțeleagă unde au greșit. Sau cine i-a prostit.