Profesorul Turianu - examene pe bani


Studentii de la Spiru Haret afirma ca profesorul Corneliu Turianu le-a conditionat intrarea in examenul de licenta de cumpararea ultimelor sale carti. Plata s-a facut inainte de examen, cartile s-au ridicat dupa.

Zeci de absolventi de Drept au intrat ieri pe la prinz in cladirea Universitatii „Spiru Haret“, din Bucuresti. L-au cautat din ochi pe Vasile. Iar Vasile, omul bun la toate al profesorului Corneliu Turianu, era la post. Tinerii venisera sa-si ia acasa cele doua carti de drept semnate de Turianu, la 350.000 de lei bucata, si far’ de care profesorul nu le-a permis accesul la examenul de licenta. A fost un ultim tribut platit de acesti sclavi ai „particularelor“ unui baron universitar. Turianu neaga vehement spusele studentilor. Iar Vasile spune ca ceea ce face el pentru domnul profesor nu e treaba noastra.



Ce simti cind visezi sa ajungi magistrat si inveti pe rupte, parintii te tin de patru ani in Bucuresti cu pensia lor, din care tu ai platit ani la rind milioane peste milioane de lei pe cartile pe care ti le-a bagat pe git chiar autorul lor, profesorul tau de la curs, Corneliu Turianu, 65 de ani, un semizeu la Facultatea de Drept a Universitatii Spiru Haret, ce simti cind vine ziua mult asteptata a licentei, marti, 5 iulie, iti pui dimineata cea mai buna camasa si pantalonii cei negri si sobri, pe care i-ai purtat doar o data, la nunta surorii mai mari, arunci doi stropi de parfum si alergi cu lucrarea sub brat pina la facultate, e ultima zi de studentie, ultimul examen, ultima intilnire cu profesorii, ultimul calvar, afli de la cei intrati inaintea ta in sala de examen ca proful Turianu nu te primeste in examen daca nu esti trecut pe o lista, ca ai de platit cite 350.000 de lei pentru fiecare din cele doua volume scoase de el insusi, chiar ieri le-a scos, ba, chiar ieri, spune un coleg, aruncind o injuratura pe semizeu si pe cartile lui, „Dreptul de Proprietate“ si „Dreptul Familiei“, o fata izbeste plingind cu picioarele intr-o usa, tipind „de data asta n-o sa-i mai cumpar nici o carte, sa ma asculte sa vada ce-am invatat“, apoi, dupa nici un sfert de ora, vezi ca fata s-a trecut pe lista.

Lista o tine unul Vasile, fost bodyguard pe la facultate, acum colaborator al profesorului, fost parlamentar, Vasile se scuza si el, imi pare rau, baieti, io n-am ce face, un coleg suna acasa, spune maica-sii, femeie de patru milioane de lei pe luna, mama, imi trebuie opt sute de mii, iar a scos asta niste carti, nu ne primeste in examen daca nu le cumparam, ce simte oare mama colegului, femeia asta care ofteaza in telefon si repeta intruna „opt-su-te-de-mii, opt-su-te-de-mii, opt-su-te-de-mii!“, parca s-a stricat ceva in ea, „n-am, mama, nu mai am de unde!“, „bine, mama!“, e drept ca o suta ii ceream pentru o bere, zice colegul rinjind scurt, berea de dupa ultimul examen, berea de barbat cu facultate, iti amintesti de toate cartile cumparate de la Turianu, unele in cite doua trei editii, sub pretextul ca „sint editii revizuite“, altele copiate de Turianu aproape la virgula dupa lucrarile mult mai limpezi ale profesorului Francisc Deak, te apuci si suni un prieten, unul care lucreaza la un ziar, ii ceri bani cu imprumut, dar acum, pe loc, il rogi la telefon, ca altfel nu intru in examen, el zice ca da, ti-i aduce si-i spui toata povestea, te treci pe lista, intri la examen, Turianu nici nu deschide lucrarea.

Trasa-n coperte cochete, Vasile urca iarasi cu lista actualizata din ora in ora, esti pe ultima lista, acolo mai sint inca o suta si ceva de nume, Turianu cauta cu degetul numele tau pe lista, il gaseste, da, zice, e in regula, zece e bine!?, e bine, domnule profesor, tre’ sa vii peste doua zile sa iei cartile, gata, a trecut totul, dar parca a ramas un simbure de teama ca ai povestit reporterului, Turianu asta are multa putere, tu ai vrea sa ajungi judecator tinar, cine stie ce piedici poate sa-ti puna, aceeasi teama o au si colegii tai, cum ca mina lunga si uscata a Turianului te poate lovi si dupa facultate, dar te hotarasti sa vorbesti pina la capat atunci cind iti revin in minte, otravite ca un scuipat, ultimele cuvinte ale semizeului: „Cartile astea iti vor folosi in viata“. •

Corneliu Turianu: „Treburi de tipografie, nimic altceva“

Ieri, Vasile ii astepta pe studenti, sa-si ridice cartile, in poarta „Fundatiei Romania de Miine“, apartinind Universitatii Spiru Haret. „Este adevarat ca studentii intrau in examen doar daca se inscriau pe lista pe care o tineati?“ Vasile parca a innebunit cind l-a lovit intrebarea.

Si-a scos o tigara, a inceput sa-i tremure buza de jos, si-a trecut mina peste cap de citeva ori si-a zis: „Asta nu-i treaba voastra, nu-i treaba voastra, atit, nu va spun nimic, asta nu-i treaba voastra!“.

I-am facut o vizita profesorului universitar doctor Corneliu Turianu, in biroul sau de linga Curtea Suprema. „Este adevarat ca ati conditionat intrarea la examenul de licenta a studentilor de plata in avans a unor carti?“ Semizeul a inceput sa tremure, sa transpire, sa invirta din ce in ce mai repede intre degete un pix. „Totul e o inventie, sint socat, tehnic vorbind, nimeni nu are cum sa refuze dreptul unui student de a sustine examenul de licenta, ceea ce va spun e mai mult decit o negatie, ce pot sa fac decit sa neg, si nu i-am ascultat din lucrari pentru ca le facusera cu mine, le stiam valoarea, ar fi trebuit doar sa verific daca nu era bine scrisa coperta, daca erau greseli la numele coordonatorului, treburi de tipografie“. Miine, Corneliu Turianu candideaza pentru un post la sefia Partidului Democrat.Tudorel Butoi, prodecanul Facultatii de Drept a Universitatii Spiru Haret: „Ce spuneti nu ne onoreaza. Daca se vor confirma cele spuse de studenti, nu vom putea tolera asemenea practici“.



Remus Radu, 8 iulie, "Cotidianul"