agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1816 .



Bă, românii mei
presa [ ]
Nu știu dacă aveți...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-03-26  |     | 




BÃ, ROMÂNII MEI

Nu știu dacă aveți idee cât de cruntă este sfâșierea de a iubi ceva fără posibilitatea alternativei și, în același timp, de a disprețui fragmentar tocmai ceea ce iubești. Cuvintele încep să muște din gânduri și curge un fel de sânge în afara inimii. E ca un desfrâu rămas cărnoasă rană sufletească din care curg mereu udorile păcatului, fără posibilitatea vindecării. Dar tot ce curge, tot pentru Dumnezeu curge...
Ar trebui să întelegeți că nu putem să ne desolidarizăm de raționamentele care ne află trecutul. Un trecut ignorat lasă viitorul fără stăpân.Acesta devine un viitor care doar îl moștenește pe trecut, ca într-o genealogie a timpului. Viitorul îi este trecutului ori slugă, ori dușman. De cele mai multe ori slugărește. Cred că viitorul nostru ar trebui să lovească timpul precedent lui, ci nu să-l accentueze.
Românii, de vreme ce au avut un trecut ignorat de istorie, incert, ar trebui să fie deplin interesați de cum au să-și trăiască “destinul național”.
Știu că asfel de cuvinte deranjează prostia, ori o cunoaștere, să-i spunem cu indulgență unilaterală, indusă în comunism, ori simpla întâmplare de a te simți la nivel individual apt de a fi un erou. Cele trei posibilități de mai sus au argumente la noi. Pe de o parte, comunismul a fost sistemul politic care chiar avea ca obiectiv moartea spiritului. Ritualul de înmormântare era numit “omul nou”. Pe de altă parte, la o judecată obiectivă, câți dintre cei cu afectivitatea alterată de aceste cuvinte au făcut ceva pentru “țărișoara” lor, pentru “Oropsitul neam românesc”? Iar prostia este starea în care afli de la alții cât ești de prost.
Când nu faci nimic pentru “brava națiune”, îți dă mâna să fii patriot...
Îndârjirea în iubire (atragem atenția a nu se confunda cu orgoliul) e singura posibilitate a unei conștiințe deconspirate de a se "salva". Această rubrică este oglinda în care vă arăt cât de frumoși sunteți. Evident, o să țin seama în cele din urmă de eforturile voastre în arta machiajului... Îmi permit să am în vedere doar pe românii pur-sânge, pe aceia care sunt conștienți de puritatea lor...
Într-o totală detașare metafizică fără scop, cu căciula de miel ne-nțărcat pe-o ureche și rezemat în bâtă, românul a fost martor de pe înalții săi munți la civilizațiile altora, formate în întinsele câmpii ale Europei. El a asistat la istoria omenirii de pe acoperiș. În felul acesta a rămas marcat că a fost mereu deasupra lumii.
Din copilăria lui speriată, de când l-au mai căutat vreunii prin păduri, a rămas cu sechele la întâlnirea cu progresul. Dumnezeu ar trebui să-i sugereze românului (pentru salvarea sa, inclusiv ca identitate) că nu mai e cale de a se integra inhibatoarei civilizații din zilele noastre și chiar dacă nu mai are oi, ar trebui să-l trimită înapoi în munți, să-i gătească un șezlong spiritual și să-l facă vizionar în cel mai semeț brad al Carpaților. Românii de la munte oricum par mai sănătoși decât cei de la câmpie. Și nu cred nicidecum că este vorba de particularitățile aerului.
Indiferent de urmări, de suferințe, tot prin ceea ce au trecut românii devine ideal de păstrare în mentalitatea lor. Noul este pentru român un fel de diavol olog, bătrân și duios, fără nici un fel de șansă de ispitire, față de care singurul răspuns probator este o iresponsabilă stare de milă.
Românul posedă în toate pozițiile arta conservării. Poate de aici vitalitatea lui! Și, implicit, miraculoasa existență!
Nu se poate observa fascinant, într-o istorică deplinătate, că orice încerci cu românii nu-ți iese pănă la urmă? Nu se prinde nimic, noi tot într-o logică transcedentală evoluăm! Fără posibilitatea schimbării. Absolut imprevizibili! În taină dumnezeiască.
Într-o lume meșterindu-și fără noimă schimbarea, posibil ca românii să rămână într-o conservare specific națională. Să fie ermetice conserve cu termen de valabilitate indescifrabil, poate chiar neprecizat. Iar când va dori cineva desfacerea lor, atunci să fie explozia.
Consider că în fața unui român în izmene o divizie de socio-psihologi americani stă în poziție de drepți.

Gazeta de Gorj Nr.6 - 9-15 martie 2001



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!