Melancolia mă inspiră și mă îndeamnă să visez,
Să stau la masa mea de taină, să mă gândesc și să creez,
Să scriu cuvinte de iubire către ființe care nu-s
Decât niște femei superbe, situate însă foarte sus...

N-ajungi le ele nici cu gândul, dar oricât ele sunt de sus
Îmi amintesc de Eminescu: ca tine nu-s, ca tine nu-s...
Și tot ce scriu, de bună seamă, ți-s destinate toate ție,
Ești mai frumoasă decât toate și numai tu mi-ești dragă mie!