amenint ca pot la o adica sa vad si fara ochiul tau drept
ce luceste a sticla de import plimbata pe biciclete in podul palmei
din care se ghiceste patratul perfect al camerei de la prora
dupa ce mi-ai cules campiile de pe fusta-n buchete largi
si apoi le-ai dat vacilor de la parter ca sa dea lapte proaspat
trage de doua ori apa ca sa nu se mai nasca mortaciuni
si sa se dea cerul de pamant
si pestii sa nu mai verse nisip care sa-mi inece corabiile
si tu
apoi leaga-te la reflux de degetul meu mijlociu si rosteste rugaciuni de-acolo
de unde te mai poti indeletnici cu flic-flac-uri efectuate intre mese
ca sa mai castigi din timpul ramas cat bat eu ouale
mestec tutun
si te gatesc de plecare inainte de a-mi lasa in farfurie ca amintire
maseaua ta de minte