Îi ocolești pe toți și crezi că îi ai
Cu privirea ta impunătoare
Crezi că toți sunt la picioarele tale.
Ești prea important pentru ceilalți
Viața te-a răsplătit prea mult
Ai ajuns să nu te mai cunoști.
Vorbele tale costă mult ...
Dar eu știu cine ești ...
Ești cel care plânge când rămâne singur,
Ești cel care în secret, cere iubire.
Fugi de tine, dar nu poți scăpa.
Te ascunzi de imaginea ta, care încet ți-a ajuns în suflet.
Îți e frică din cauza faptului că toți te vor urî,
Dar spui că îi vei urî tu primul.
Gata, am spus destule.
Te crezi perfect când nu știi ce înseamnă.
Te crezi curat când noroiul te-a acoperit,
Te crezi complicat
Când de fapt totul e atât de clar:
Ești singur deși este totul în jur
Și râzi cu lacrimi, când de fapt plângi.
Nu te-ai săturat de această lume?
Nu mă auzi cum zbier, și nu te poți auzi șoptind
Vorbește-ți mai tare suflete!