Îmi amintesc că Dumnezeu a spus:
„din unu doi și pe pământ iar unul”
Magma toată a-nceput să clocotească și să desprindă
întregul în două.
Încolonați, imponderabili, triști,
conduși spre ieșire cu trompete
am semnat de primire: o inimă pe jumătate și o singură amintire
care să mă lase să te recunosc
„auzi?! Cred că mi-ai luat din greșeală o parte din memoria afectivă”
...și parcă nu mi-ai răspuns...
Am primit și foaia de parcurs: o viață împărțită în kilometri,
o primă vedere întâmplătoare și un atac de panică la km 50.
„Auzi?! Între mine și tine un sfert de veac și 400 de kilometri
Ce ne facem cu rotunjirea pe plus?”
...și parcă nu mi-ai răspuns...
un sfert de veac a trecut și kilometru cu kilometru recuperez distanța
între mine și tine
căutând să întregesc calculele lui Dumnezeu
cred că te-am depășit.


3.12.2004