Sunt flori albastre ofilite-n geam
si simt cum fara tine mor;
Uscate sunt frunzele-n ram !
Iubite, de tine mi-e dor !

Si ghearele dorului,
sunt reci ca fierul zavorului,
pus la poarta sufletului meu,
amorului.

Dincolo de norii de spuma,
se-ascunde luna, ca mine, pe noapte stapana;
Si se aud jelind frunze uscate
sub bruma.

De ce, orice mare privesc,
imi vorbeste de tine ?
De ce, orice caprioara zaresti,
iti aduce aminte de mine ?

Anotimpul acesta e numai al meu,
Numai eu stiu cand pleaca ori vine !
E numai al meu, ca si tine,
Doar el trezeste dorul din mine.

Privesc albatrosii cum tipa pe cer
si-mi curge focul prin vene;
Le sclipesc, ca zapada, in soare,
albele pene.

Sunt singura-n noapte iubite !
Iar noaptea-mi vorbeste de tine !
Imi curg marunte lacrimi in palma,
margaritare, albe petale de nalba...