Poet otreapă, oțelit la Curte, ‘n limbi înfipte,
Pe ce treaptă te-ai sfrijit învins?
Te-a fript globalizarea. Ba-i așa!
Gata-i Fata Morgana dosului atins de ADN-u-ți.
Puți, bă, vere, a mahorcă. Canci rahat. Adios bere.
Whisky-ul e-un vis ce nu se teme de-al tău CV.
Pilele-ți bastarde-n glas papir se dau de-a dura,
Ce mai tura-vura, end cu linsul. Esperanto e degeaba
Dacă limba-ți n-o cunoști. Necunoscutu-i alba-neagra
La fruntarii. Cu partidu-i gata. Perestroika-i lingua franca-n Est.
Vestu-i „konec“ film. Și pauză-n memo.
Ce dictango și creioane tinta?
Ce plan pe cincinal și meșter mare-n fraze tare
Când glas nostru-i bumbul pe colivă?
Stinge becul, bre! Caramba!
Deșert e țara. Și ce dacă, zici
Pe val, din nou, călare,
Deșert în urmă-mi, tot voi dați birul pe parcare
Până-n clipa cea din urmă. Iacă.
Nici în NATO că mă doare.
Ba pe dracu’! Nici o brazdă mai încolo, pleavă!
ISDN-u-i punct. Și end, otreapă!
Phoenix-u-i un banc, îți zic, o țeapă. End!
La dracu!