agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5773 .



Gheto (Parodie dupa poezia\"Toamna\" de Ion Pillat)
poezie [ Underground ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rudy Valentino ]

2004-11-05  |     | 



Ai tulit-o-n țări străine, tu, marmotă migratoare,
În ghetoul nostru jalnic astăzi nu te-am regăsit,
Doar factura de "lumină" mă orbește, ca un soare,
Și-un tataie,cu bastonul, imi urează "bun sosit".

Ușa spartă la intrare mai păstrează-n broască cheia,
Telefonul cordless, roșu, cu buline, zace mort,
Și mormane de gunoaie dorm sinistru pe aleea
Unde mă băteai cu geanta, fiindcă nu stiu să mă port.

Garsoniera fără geamuri e cuprinsă-n zori de ceață,
Beau din sticla prăfuită niște surogat de vin,
O să ne vedem, grăsuțo, eventual în altă viață,
Deși, de-mi trimiți "chemare", îți promit, n-o s-o declin.

Mă apuc de "alba-neagra", vreau să uit că ești departe,
Și că mi-ai furat "mercurul" în grădină îngropat,
Iar de-o să-ngrijesc băbuțe ce-or să-mi lase după moarte
Garsoniere fără geamuri, visul meu va fi-ntrupat...

si poezia parodiata:

Toamna
De Ion Pillat

Au vuit prelung ca vântul păsările migratoare
Peste casa părintească unde ieri m-am regăsit
Singur cu lumina care galbenă venea din soare,
În odaia de-altădată să-mi ureze bun sosit.

Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodina ce porți cheia
Ruginită ca o frunză, a trecutului meu mort.
Toamnă, iată-ne alături, noi cu visul pe aleea
„Nucilor” ce ancorează pentru iarnă-n al tău port.

Precum seara pe câmpie când fâșii se prinde ceața,
Tot auzi sunând vecernii și nu știi de unde vin,
Sub frunzarele rărite amintirea cheamă viață,
Dar trecutul îi răspunde ca un clopot în declin.

Zile albe, zile negre…ce străine, ce departe,
Buclele în care dorul meu de cer l-am îngropat…
Toamnă, lasă-mă să mângâi părul tău de frunze moarte,
Părul tău de aur roșu și de soare întrupat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!