poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7999 .



Nobilul viciu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adrian_Paunescu ]

2004-11-02  |     |  Înscris în bibliotecă de error



Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul,
De este vara sau de este iarna,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila
De tot ce impotriva mi se-ntampla,
Orgolioasa, dreapta sau umila
Femeia-mi sade vesnic langa tampla.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra,
Dar cel mai drag imi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trista capra neagra
Din care am facut rasfat si templu.

Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea
In fiece femeie sta la panda,
Dar fie de femei umpluta cartea
De care viata lumii e flamanda.

Nu mi-au placut averi, nici vinuri bune
Si n-am avut in rest nici un capriciu
Desertaciune din desertaciune
Femeia este singurul meu viciu.

Nu m-am batut in targuri sau razboaie,
N-am vrut sa fiu imperator sub stele,
Femeia care nu se incovoaie,
Am injugat-o nebuniei mele.

Si am arat cu ea mereu pamantul,
Si-am semanat ogoare numeroase,
Nu i-am lasat pe buze nici cuvantul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.

E-adevarat ca am iubit pe una,
E-adevarat tot ceea ce se zice,
Am cautat-o prin neant cu luna
E-adevarat c-a fost Euridice.

E-adevarat ca-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an sa steie
Ca intr-un joc de-absurde artificii
Si creanga lor imi mirosea femeie.

Motorul meu si-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia si-a ramas femeia,
Puterea mea si singurul meu viciu.

Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume?
Am fost mereu un cuplu in deriva,
Si chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecand mereu, mi-a fost definitiva.

Iubirea mea nu a miscat nici astri
Si nici pamantul sub o-mbratisare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albastri,
Simteam ca-n ochi privirea ei ma doare.

De n-avea rana, ii faceam eu rana,
Sa-i pot iubi supremul sacrificiu,
In fata ta, conditie umana,
Femeia este singurul meu viciu.

1984

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!