Au trosnit toate oasele,
globulele au început să se dilate,
ca niște pupile de sânge,
privind ascunse, ca vinovate,
printre draperii de trupuri arcuite.
Arcada înghite conturul
odată cu buricul, centrul,
spirala halucinantă a atingerii,
și astfel,
un nou dans s-a anunțat,
pe ritmul sacadat al suflării,
vinul sa-ncins
și a copt pâinea trupului.
Roșul lui și-a pierdut,
picătură cu picătură,
frenetic,
intensitatea, în alb.
Pielea-mi, operă abstractă,
și-a scos la licitație culoarea,
surprinsă de un fluture de noapte,
cine oferă cele mai multe clipe de zbor,
în schimbul pastelului ?
… … …
și înapoi,
într-un somn de moarte,
m-am întors,
mai vie ca niciodată,
dintr-un strigăt,
ecou al extazului,
ce-a închis în urma-i
și buzele, și ochii…


Nimic grav nu s-a-ntâmplat,
a fost doar un moment de pasiune.