poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4048 .



poem
poezie [ ]
*

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Jaf ]

2004-10-13  |     | 



xxx


Așteptam împreună să se nască Dragostea, gândul comun,
dorința, adorația,
Totul - acel lichid limfatic care să plutească între noi,
să ne țină umbră singurătății, luminii orbitoare,
agoniei timpului, spațiilor mici, ploilor, dorului…
…și îmi repetam cu speranță: se poate, trebuie să se poată
sigur că ea e ceva mai mult decât părul ei negru și drept,
decât sânii simetrici
care nu-mi mai spun aproape nimic
trebuie ca umbra ei,
umbra ei, cea după care se memorează acum lângă mine
să fie mai mult decât această femeie învinsă, posedată, banală,
cu ochii obosiți de nesomn,
cu creierul plin de cursuri inutile de semiologie și istoria artelor
cu picioarele rănite de drumul zilnic pe jos, de o vinovată cochetărie
de la Universitate până în Drumul Taberei
se poate…
iată, e poate de ajuns să stimulăm, să ne sărutăm cele șapte chakras,
Manipura, Anhata, Ajna, Sahasrara și celelalte…
să ne strângem atât de tare în brațe încât Dumnezeu să ne privească
cu teamă, ca pe un neașteptat infante
și ochiul comun să se nască între cele două tâmple,
între cele două inimi contopite, între cele două sexe ale androginului
și din creierul nostru comun să înflorească lasciv
bobocul roșu aprins al gândului comun, al adorației, al suficienței,
al nemuririi…
…sau poate e nevoie să ne cunoaștem mai bine unul pe celălalt
mai bine chiar decât ne cunoaștem pe noi înșine
e și acesta un adevăr al posesiunii, al marii posesiuni,
va trebui deci, draga mea, să-mi povestești
întâmplările tale cele mai intime, cele mai vechi,
cele din pântecul mamei tale
primele culori ale aerului străin în care ai început să respiri
angoasa acestui teatru căruia i-ai devenit fără voie părtașă,
resentimentele,
mai târziu conștiența morții, vidul, primele iubiri, decepțiile,
spune-mi apoi numele tău de duminică
spune-mi ce monstru teribil te ține uneori nopțile trează,
și vom aștepta împreună să se nască dragostea,
gândul comun, Totul, acel lichid limfatic
care să ne cuprindă și prin care să ne aparținem cu adevărat…
numai să nu-mi spui, draga mea, să nu-mi spui,
că pentru toate acestea va trebui mai întâi să murim…


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!