Soarele strâmb
Face plecăciuni in drumul meu
Ca un saltimbanc
În drumul meu cotidian
Plin de banalități nebănuite
Fum de gunoaie în spirale criptice
Deasupra maidanelor luminate de cerul zeilor
Și umbrite de betonul oamenilor
Orașul ca un uriaș mormânt de conserve expirate
Naște pe drumurile șlefuite
În viață nouă
Cu fiecare zi în care
Astrul continuă sa facă tumbe
Să se scălâmbăie și să rânjească
În inconștiența lui de sferă
Pe drumul meu
De praf